IUBIREA

“Il intalnisem, regasisem in sfarsit o parte din mine, era sufletul meu pereche…. sau doar o creatie a Iluziei in care ma pierdeam acum… Nu putea fi Iluzie, as fi vrut sa fie asa!

Era ceva… ce nu puteam controla. Mintea refuza si totusi inima imi batea cu putere. Crestea in intensitate si timpul se pierdea inainte si inapoi facand karma sa doara din ce in ce mai tare pana intr-o zi in care am simtit cum ceva undeva in strafundul fiintei mele moare.

Am simtit cum ceva din mine moare si fragmente de suflet se pierd in negura timpurilor. Il priveam si intelegeam ca el era ce  cautasem ce imi doream sa cunosc.Hmmm… in sfarsit a venit ultima lectie ?

Citisem atatea carti, traisem atatea drame, avusesem atatea trairi ca suflet … atata amar de vieti si nu invatasem lectia iubirii? Nu traisem iubirea.Si am ales tocmai acum sa vin intrupata femeie sa simt, sa sufar, sa inving? Pe cine?

Imi era dor de el, sufletul ce m-a insotit atatea vieti traind impreuna atatea nopti si atatea vise in fata Lunii, Eu a nu stiu cata parte din univers. Ce am trait tot ce puteam trai si totusi nu invatesem nu traisem Iubirea!

 Merg prin nisipul fierbinte purtand cu mine o parte din secretele lumii. In fiecare noapte lupt,salvez,calatoresc,invat alaturi de el... Intr-o zi am inchis ochii si m-am trezit intr-un alt inceput si apoi a urmat altul….si altul…  si altul…si am adormit… si nu am vrut sa ma mai trezesc . Si am vrut sa inteleg toate durerile coborand atat de aproape de a ma pierde incat am riscat propria viata.

 Am cunoscut maretia Cerului Prea Inaltului. Am pastrat tot ce puteam pastra in adanc, si am daruit tot ce puteam darui !

L-am privit cum imi zambea si cum se bucura in suflet de revedere. Nici el nu stia, nici eu nu stiam. M-am oprit. Eram prinsa in propriile programe ale sufletului. Stiam ca il iubesc si atat.

Imi era teama sa il ating, imi era teama sa fiu … Tot ce as fi facut nu era potrivit, pentru ca el venise nu sa ma intalneasca, ci sa invete ca si mine iubirea.

 Si nu eu eram tema lui, ci propria sa fiinta.

Sortii au desprins karma si au pus-o intre noi. Am inteles...Suflete pereche ,dar in lumea asta despartiti...Au aparut primele lacrimi si apoi altele…. Cautam sa inteleg, sa accept, fac ceea ce nu facusem niciodata. Sa iubesc neconditionat. Sa privesc iubirea si sa fiu fericita doar pentru ca este. Sa iubesc doar privind iubirea.

Si sa cladesc in golul din suflet castele de lumina ale caror porti acum se deschideau cu adevarat. Si sigiliul ce era pus pe suflet sa cada lasand inima deschisa strainului ce era mai aproape de mine decat fusesem eu insami vreodata.

Nu imi e teama, imi e dor de Acasa. Imi e dor de Lumina ce ne invaluie de nori, de soare, de univers. Suntem noi,  eu , el si tot ce  universul  crease.

 Prizonieri ai trecutului in propriul prezent cautand  Calea si unicul raspuns al tuturor intrebarilor, Iubirea.

Intr-o zi voi pleca Acasa ,spunand ca am cunoscut Iubirea...