CREDE SI CERCETEAZA.''Adevarata calatorie a cunoasterii nu consta in cautarea de noi tinuturi,ci in a avea ochii noi.'' Marcel Proust
luni, 29 noiembrie 2010
SPOVEDANIA
Intr-o zi, un preot strabatea Biserica in mijlocul zilei...si trecand prin altar, se hatara sa mai ramana prin apropiere, pentru a vedea cine mai venea sa se roage. In acest moment poarta se deschise, iar preotul mirat vazu un barbat apropiindu-se de altar; omul era nebarbierit de mai multe zile, imbracat cu o camasa rupta, avea o haina uzata, cu marginile care incepusera sa se destrame. Omul ingenunche, inclina capul pe spate, apoi se ridica si pleca.
In zilele urmatoare acelasi om, intotdeauna in mijlocul zilei, intr-a in Biserica, carand o sacosa...ingenunghea pentru scurt timp si apoi se intorcea si iesea.
Preotul putin cu teama, incepu sa suspecteze ca era vorba de un hot, de aceea intr-o zi s-a asezat in usa Bisericii si cand omul se pregatea sa iasa, il intreba:
- Ce faci aici?
Omul spuse ca lucra prin apropiere, ca avea o jumatate de ora pentru pranz si profita de acest moment sa se roage, numai cateva clipe, stii pentru ca fabrica este un pic mai departe, asa ca doar ingenunchiez si zic:
- Doamne, am venit din nou numai sa iti povestesc cat de fericit, ma faci ca ma eliberezi de pacatele mele...nu stiu, prea bine cum sa ma rog, dar ma gandesc la Tine in fiecare zi... asa ca Iisuse,asta sunt eu spovedindu-ma.
Preotul simtindu-se prost, ii spuse omului ca face foarte bine si ca este binevenit in Biserica oricand doreste. Preotul ingenunche in fata altarului, simti topindu-se inima de caldura dragostei si intalni pe Iisus, in timp c lacrimile ii curgeau pe obraj si in inima sa repeta rugaciunea acelui om:
- Am venit numai sa-ti spun, Doamne, cat de fericit sunt de cand te-am intalnit printre semenii mei si m-ai eliberat de pacatele mele, nu stiu foarte bine sa ma rog, dar ma gandesc la Tine in fiecare zi...asa ca, Iisuse, sunt eu care ma spovedesc.
Intr-o zi preotul vazu ca omul n-a mai venit.
Zilele urmatoare au trecut fara ca acel om sa mai vina sa se roage, continua sa lipseasca, fapt pentru care preotul incepu sa se ingrijoreze, intr-o zi se duse la fabrica sa intrebe de el, aici i-au spus ca era bolnav, si desi medicii erau ingrijorati de stadiul in care era, totusi mai credeau ca avea sansa sa supravietuiasca.
Saptamina in care a fost in spital el a suras tot timpul si veselia lui era contagioasa.
Infirmiera sefa nu putea intelege de ce era asa de fericit, desi niciodata el nu primise vizite, nici flori, nimic.
Preotul se apropie de patul omului impreuna cu infirmiera si aceasta ii spuse , in timp ce bolnavul asculta:
- Nici un prieten nu a venit sa-l viziteze, el nu are unde sa se duca.
Surprins, batrinul bolnav spuse surazand:
- Infirmiera se insala... dar ea nu poate sti ca in fiecare zi, de cand am sosit aici, la prinz, un prieten drag al meu vine se aseaza aici pe pat, ma prinde de mainei, se apleaca asupra mea si imi spune:
- Am venit numai ca sa iti spun, cat de fericit am fost de cand am intalnit prietenia ta si te-am eliberat de pacatele tale. Intotdeauna mi-a placut sa ascult rugaciunile tale, ma gandesc la tine in fiecare zi...asa ca ,acesta este Iisus care se spovedeste.
Si noi poate ar trebui sa spunem azi:
- Iisus sunt aici spovedindu-ma...
Am primit-o de la Cristina.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumoasa povestire.
RăspundețiȘtergereMultumesc . Da asa este. :)
RăspundețiȘtergere