DIN VIATA PARINTILOR SI COPIILOR...

 
 

- Cţi ani ai?

-Are 8 anişori! răspunde mandră mama lui.

 

Intr-o zi, la o şcoală primară din mediul rural, are loc un incident neplăcut. Un

băiat ii bate pe caţiva copii mai mici decat el, după care fuge de la şcoală. Invăţătorul,

pus intr-o situaţie delicată, işi ia inima in dinţi şi merge acasă la băiatul vinovat

pentru a relata evenimentul. După ce ascultă cele intamplate, tatăl băiatului il

intreabă pe invăţător:

- Da' dumneata de ce-ţi pui mintea cu copiii?

„Dacă părintele ar veni acasă şi ar găsi un străin care i-ar invăţa copilul

cum să il lovească pe altul sau ar incerca să ii vandă un produs comercial, cu

siguranţă că l-ar expedia rapid afară; insă, atunci cad vine acasă şi işi găseşte

copilul uitandu-se la televizor, nu spune nimic''.

Ziarele germane au prezentat un studiu recent efectuat asupra unui grup de elevi,

a căror sarcină a fost să numească culoarea predominantă a vacilor. Majoritatea

elevilor au răspuns că vacile au culoarea mov (asemeni celei dintr-o reclamă T. V.,

făcută pentru un sortiment de ciocolată elveţiană) (Fiedler K, 1996).

 Timpul pe care copilul il petrece in faţa televizorului este timpul in care acesta:

NU se joacă cu prietenii, NU povesteşte cu părinţii, NU face cunoştinţă cu alţi copii

de varsta sa, NU ii ajută pe bunici să facă cumpărăturile, NU discută cu sora lui,

NU...
(Dr. Jerom Singer, Yale) 

 

Ataşarea de televizor inseamnă izolarea de societate. Acest fenomen are

consecinţe negative asupra dezvoltării

capacităţii de comunicare a copilului, a

legăturilor afective

dintre părinte şi copil, a formării deprinderilor de comportament

social.
 

Sfarşitul clasei I. Mama elevului Ionică şi dojeneşte soţul fiindcă acesta nu şi-a

recompensat copilul cu ocazia absolvirii clasei I, la fel cum o fac ceilalţi părinţii.

Tatăl işi insuşeşte critica şi işi duce fiul la o ingheţată.

Sfarşitul facultăţii. Scena se repetă: mama işi dojeneşte soţul, sugerandu-i să-şi

invite fiul la o bere. Tatăl se conformează,
iar fiul ii raspunde:
-
 Tata nu  sti ca berea nu merge dupa inghetata?

  ZECE MOTIVE CARE SUSŢIN FOLOSIREA RECOMPENSEI.  va invăţa să comunice mai uşor, exprimandu-şi dorinţele şi nemulţumirile; va deveni mai sociabil;

-

va reacţiona mai calm la critică şi va avea o toleranţă mai crescută la frustrare;

-

va fi mai flexibil, cooperant şi deschis la nou;

-

va avea o capacitate creatoare mai mare;

-

va fi mai optimist si mai încrezător în forţele proprii;

-

va manifesta spirit de iniţiativă;

-

se va comporta mai altruist;

-

va fi mai disciplinat in toate situaţiile (nu doar in acelea in care părintele sau altă autoritate este de faţă).
-
se va angaja in diferite activităţi mai motivat.

Trebuie menţionat că aceste calităţi se dezvoltă intre anumite limite, in funcţie

de particularităţile personalităţii fiecăruia.

-

Un copil care este educat folosindu-se adecvat tehnica intăririi pozitive, işi va

dezvolta anumite calităţi:

Georgel se plimba pe strada cu tatal si cu mama lui.  La un moment dat, trecand
pe langă un magazin, copilul zice:
-

Tată, de ce stă tanti aceea din vitrină nemişcată?... Nici un răspuns...

-
Mai tarziu:

Tată, de ce pe trotuar nu circulă maşinile? ... Din nou linişte...

-
-Măi Georgel, nu-l mai deranja pe tata cu intrebările tale!
Insă tatăl, supărat, ii raspunde:
-
Dar lasa-l nevasta sa intrebe, ca numai asa invata copilul!

Copiii au tendinţa de a-i imita pe adulţi. Dacă părinţii stau zilnic in faţa

televizorului, atunci copiii vor inţelege că aşa trebuie să te comporţi cand vei fi mare.

Asa ca ar fi mai bine pentru ei, dacă işi văd părinţii făcand excursii la sfarşit de săptămană sau citind, mai ales pentru educatia lor...

După ce invăţătorul s-a chinuit timp de mai multe săptămani cu o elevă mai

slabă la invăţătură să o inveţe să scrie cateva litere şi apoi să alcătuiască cuvinte

cu acestea, mama ei a venit intr-o zi la şcoală. Intamplător, in acea zi eleva a scris

o propoziţie întreagă. Invăţătorul, dornic de  a-i spune mamei vestea cea bună,  ii arată caietul: „ Priviţi ce a făcut astăzi fiica dumneavoastră! ". La care mama, după  si-a revenit din uluire, incepe sa o loveasca: ''Nu ti-e rusine, magarita? De aia

te trimit eu la şcoală in fiecare zi? Numai atata eşti in stare să faci? "...apoi, se

intoarce spre invăţător: „Nu vă faceţi probleme domnu'. Am eu grijă de ea să

primească ceea ce merită, acasă. Nu o să se mai intample aşa ceva ".

Venind acasă fericit că a luat o notă bună, băiatul ii arată părintelui carnetul;

Acesta exclamă: „Doar nota nouă ai luat?"

O fetiţă care vroia să ii facă o surpriză mamei spăland vasele din bucătărie, din

greşeală scapă unul pe jos şi se sparge. in loc să aprecieze iniţiativa şi efortul depus,

mama o invinuieşte pentru greşeală, pedepsind-o.

Un băiat vine acasă cu o foaie de caiet plină cu litera „i", din care o singură

literă este incercuită de invăţătoare ca fiind greşită. Văzand caietul, mama rupe

foaia şi il pune pe copil să refacă intreaga pagină.

E uneori ironic să observi cum unii adulţi şi tratează prietenii mai bland decat

pe proprii copii. Dacă un copil şi varsă băutura, putem auzi „Ce se intamplă cu

tine? Nu poţi fi mai atent? Treci imediat şi curăţă mizeria!" In schimb, dacă un

prieten de-al aceluiaşi părinte varsă băutura, ne putem aştepta să auzim: „ Oh, dar

nu e nimic! Se curăţă intr-un moment. "

Exemplele pot continua...
Sursa:I.Dolean, D.D.Dolean-Meseria de parinte.

 

O fetiţă vine de la şcoală şi-i spune tatălui ei:

— Tată, iar ai luat patru pe tema pentru acasă!
Un adult il intreabă pe copil: