Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta
mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la
un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are
camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
- Ei, lasă, femeie - a încercat să o liniştească omul - lasă, că ştie Dumnezeu
ce e mai bine!
- Măi, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine când - uite! - nu
avem unde sta peste noapte?!
în sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om
sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit
cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat
o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care
îi jefuiseră pe toţi călătorii.
- Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie să avem încredere în felul în care
Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? "Lasă, ştie
Dumnezeu ce e mai bine."
"Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre
mai bine decât am putea-o face noi înşine. " (Sfântul Vasile cel Mare )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu