Trãia odatã un înţelept, foarte iubit de oamenii ţãrii sale. Mai trãia acolo un prinţ pãcãtos, care-l ura pe înţelept fiindcã se înconjurase de afecţiunea oamenilor, ceea ce el, prinţul, nu reuşise. Prinţul nu se gîndea la altceva decît cum sã-l discrediteze pe înţelept. Pînã la urmã a elaborat un plan.
“Mîine”, a spus prinţul, “cînd înţeleptul va merge la piaţã şi se va adresa oamenilor, mã voi înfiinţa şi eu acolo, cu un porumbel în mînã şi voi striga:
- «Înţeleptule! Spune-mi dacã pasãrea aceasta pe care o ţin în mînã este vie sau moartã?» Dacã-mi va spune cã e moartã, voi deschide palma şi o voi lãsa sã zboare! Dacã-mi va spune cã e vie, voi zdrobi pasãrea cu mîna mea şi o voi lãsa sã cadã moartã la pãmînt! Cu alte cuvinte îl voi face pe înţelept sã se comporte ca un nebun.”
A sosit şi a doua zi. Prinţul se afla deja în piaţã înainte ca înţeleptul sã aparã. A aşteptat cu rãbdare pînã cînd înţeleptul a intrat în piaţã şi a început sã vorbeascã cu oamenii. Prinţul a scos porumbiţa din colivie şi a strigat acoperind mulţimea cu vocea:
- “Înţeleptule! Aş dori sã-ţi pun o întrebare simplã: «Spune-mi dacã pasãrea aceasta pe care o ţin în mînã este vie sau moartã?»”
Mulţimea a tãcut şi toţi ochii s-au îndreptat spre omul cel înţelept. Înţeleptul a fãcut o pauzã, a privit întîi oamenii, apoi Prinţul, dupã care a spus:
- “Ceea ce ţii în mînã depinde de ceea ce faci!”
Interesanta pilda. A scapat oare porumbelul? :)
RăspundețiȘtergere