Va ofer poveste de o frumusete deosebita, adaptata dupa Hans Christian Andersen, menita sa va aduca in suflete o raza de soare si in inima alb pur de ghiocel!
Era iarna. Zapada se asternuse intr-un strat gros si vantul batea rece, dar intr-un colt se afla un locsor unde era placut si cald. In acel locsor se afla o floricica al carei bulb se gasea sub pamant, acoperit inca de zapada.
Intr-o zi a inceput sa ploua, iar stropii de ploaie au patruns prin gheata si zapada, ajungand in pamant. O raza de soare, subtirica si firava, a razbatut si ea in pamant, pana la bulbul florii.
- Intra, a indemnat-o floricica.
- Nu pot, i-a raspuns raza de soare. Nu sunt destul de puternica sa ridic zavorul. Voi fi, insa, mai puternica atunci cand va veni primavara.
Astfel ca floricica incepu sa intrebe fiecare raza de soare care ajungea la usa ei:
- Cand va veni primavara?
Dar inca era iarna, pamantul inca era acoperit cu zapada, iar noaptea apa inca ingheta. Floricica crestea greu, obosita de atata asteptare.
- Ce mult a trecut! isi zicea ea. Tare inghesuita ma simt... Trebuie sa fac ceva, sa ma fortez, sa ma ridic putin. Vreau sa ajung la zavor, sa-mi scot capul afara si sa-i spun primaverii “Buna dimineata!”.
Asa ca floricica a inceput sa se forteze, iar si iar, din ce in ce mai mult. Peretii casutei sale erau deja inmuiati de ploaie si de caldura razelor de soare, astfel ca din zapada s-a ridicat incet un mugure verzui, pe un lujer pe care se gaseau cateva frunzulite lunguiete si inguste.
Era inca frig, asa ca vantul i-a spus:
- Ai iesit cam devreme!
Insa fiecare raza de soare ii canta voiasa:
- Bine ai venit! Bine ai venit! Bine ai venit!
Floricica si-a ridicat indrazneata capsorul din zapada si s-a deschis, pura si alba, cu fine dungulite verzi. Parea ca se va sparge in bucati, asa era de delicata, dar ea era mult mai puternica decat si-ar fi putut inchipui cineva.
Statea dreapta in zapada alba, in rochita ei alba, aplecandu-si capsorul alb cand fulgii de nea cadeau din inalturi, ridicandu-l din nou cand razele soarelui incepeau sa-i zambeasca si sa o incurajeze. Fiecare zi o facea tot mai frumoasa, tot mai minunata, tot mai viguroasa.
- Uaaaauuu! au strigat intr-o dimineata copiii care iesisera la joaca. Veniti sa vedeti! A aparut! A aparut un ghiocel! A venit primavara!!!
Foarte frumos
RăspundețiȘtergere