DE VORBA CU DUMNEZEU

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus:

 - Doamne aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul.

 Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre uşi iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o  masă rotundă mare. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a făcut pe om să îi lase gura apă.
 Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi.
Păreau a fi înfometaţi. Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le
erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple
cu tocană; dar din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce lingurile pline la gură.
  Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor.
 Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai văzut Iadul."
 Au mers apoi către cealaltă cameră şi au deschis uşa. Arăta la fel
ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană care îţi lăsa gura apă, oamenii de la masă erau echipaţi cu
 aceleaşi gen de linguri, dar aceştia păreau bine hrăniţi şi durdulii, râdeau şi vorbeau între ei.
  Omul pios a spus: "nu înţeleg." Este foarte simplu, a spus Dumnezeu, este nevoie însă de abilitate. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, folosind astfel aceste lingurii, în timp ce ceilalţi se gândeau doar la ei înşişi de aceea nu reuseau sa manance cu acea lingura."