CALEA CUNOASTERII

Dacă un om nu se cunoaşte, dacă nu este conştient de darurile şi de lacunele sale, de posibilităţile şi de

insuficienţele sale, el nu poate să reuşească mare lucru în viaţă, nici să aibă relaţii armonioase cu celelalte fiinte,

iar de aici se ivesc pentru el complicaţii, ciocniri, certuri. S-ar putea chiar spune că cele mai mari nefericiri care li se

întâmplă oamenilor sunt datorate acestei lipse de cunoştinţă de sine.

A şti ceea ce eşti, ce reprezinţi, ceea ce eşti

capabil sau nu să faci... Da, a şti  unde să te situezi: tocmai referitor la acest subiect omul se înşeală fără încetare şi este

foarte grav. Întreprinderile, căsătoriile, asociaţiile, tot ceea ce facem riscă, să nu reuşească dacă, nu punem  o

cunoaştere clară a propriei naturi şi a altuia, bineînţeles. Înţelepciunea începe prin cunoaşterea de sine.

Dar cum să te cunoşti?

Omul este dotat cu organe necesare cunoaşterii, doar că,  el este construit în

asemenea mod încât nu se poate vedea,sau cum spune Ovidiu-Dragos Argeseanu ''Dumnezeu ne-a dat minte si instructiunile de folosire''. Omul vede lumea exterioară, îi vede pe ceilalţi, dar pe el însuşi, nu se vede.

Pentru a se vedea în lumea fizică îi trebuie un obiect, ceva în care să se reflecte: suprafaţa apei, o oglindă .... Pt.ca noi avem nevoie sa ne vadem in ceva exterior noua.

 La fel este şi în domeniul psihologic: omul are nevoie de ceilalţi pentru

a descoperi ceea ce este. Dar ceilalţi, care nu sunt niciodată pe de-a întregul lucizi, nici dezinteresaţi, nu pot să fie

oglinzi impecabile. Ei îi trimit o imagine deformată a lui însuşi. Pentru motive de care sunt în mod rar conştienţi,

oamenii au simpatii şi antipatii şi, deci, vor exagera calităţile şi defectele altora. Dacă cineva este inamicul vostru, îi

sunteţi antipatic şi, în consecinţă, el va amplifica defectele voastre până la punctul de a nu vrea să recunoască cea

mai mică virtute.

Un mijloc foarte bun este de a cere ajutorul  Cerului,ingerului nostru pazitor,Tatalui Ceresc pentru a ne indruma , lumina, scotindu-ne in cale mijloacele necesare cunoasterii: un ghid, un indrumator, profesor, maestru,sau calea pe care sa o urmam,materialele pe care sa le folosim, tot ceea ce  ne va ajuta sa ne cunoastem mai bine pe noi, lumea exterioara, dar si lumea spirituala. Astfel  vom evolua atat spiritual cat si  material.

Iar odata ce vom pune bazele acestei cunoasterii,si ne vom trasa drumul pe care dorim sa il urmam Dumnezeu ne va ghida.Sigur acest drum nu este deloc usor de urmat ne vom mai rataci, bloca,dar cu ajutorul ghizilor nostri spirituali si mai ales avind credinta vom reusi sa ajungem acolo unde ne-am propus.