LEGENDA SFANTULUI CRISTOFOR

Exista odată într-un ţinut îndepărtat un tânăr băiat care era de o forţă excepţională şi care a decis să pună

această forţă în serviciul omului cel mai puternic de pe Pământ. Astfel, el a mers să se pună în serviciul regelui ţării

vecine care l-a luat în escorta sa personală. Într-o zi, în care regele şi suita sa traversau o pădure, au fost avertizaţi

că se găseau în apropiere de un loc bântuit de Diavol, iar regele a dat ordinul de întoarcere. "Oh! şi-a spus băiatul,

dar atunci, nu acest rege este cel mai puternic, din moment ce-i este teamă de cineva care se numeşte Diavol!…"

L-a părăsit şi a plecat în căutarea Diavolului pentru a se pune în serviciul său.

Într-o seară, el a observat o întreagă trupă sinistră de călăreţi negri. "Pe cine cauţi?" a întrebat şeful. "Il

caut pe diavol." "Eu sunt, ce vrei?" ".Am fost în serviciul cel mai puternic rege de pe Pământ, dar am văzut într-o zi

că îi era fiică de tine. Tu eşti, deci, mai puternic decât el şi de acum înainte vreau să te servesc". Bine, este bine,

vino cu noi. "Şi el 1-a urmat pe Diavol... Într-o zi a remarcat că trupa evita un loc unde se găseau cruci şi a întrebat

ce erau aceste cruci pe care trebuiau să le evite. Istoria nu spune ce explicaţii exacte i-a dat Diavolul referitor la

Iisus, dar tânărul om a înţeles că el trebuia să fie încă mai puternic decât Diavolul, din moment ce-i producea frică,

şi s-a decis să meargă să-l servească. A căutat mult timp, mult timp, fără a putea să-l găsească. S-a angajat atunci

ca luntraş la malul unui râu şi era atât de puternic şi de mare că transporta călătorii pe umerii săi de la un mal la

altul sprijinindu-se pe un baston lung.

Într-o noapte, când era în mica sa cabană, a izbucnit o furtună teribilă: fulgere, trăsnete... Un adevărat

potop! Cum el nu dormea, a auzit deodată un copii care plângea. Mirat, a ieşit şi, în obscuritate, a observat un copil

mic. "Dar, micuţul meu, ce faci tu aici pe o asemenea vreme ?° . "Aş vrea să traversez râul, dar nu pot, sunt prea

mic!". "Nu mai plânge, te voi duce eu." L-a luat pe umărul său şi a intrat în râu... Dar apele erau crescute atât de

sus şi curentul era atât de violent încât avansa cu foarte multă greutate şi, mai ales el, simţea că acest mic copil pe

umerii săi devenea din ce in ce mai greu... "Dar, copilul meu, de ce eşti tu aşa de greu?" l-a întrebat luntraşul.

"Cântăreşti tot atât cât şi Pământul!". "Oh, răspunde copilul, eu sunt mai greu decât Pământul, eu sunt Iisus pe care tu vroiai sa-L servesti. Incepand de azi te vei numi Cristoforos,purtator al lui Hristos".