Pamant Mutabil Slujitorul
Scopul zodiei
Ragetul Leului imbatraneste. Constiinta, obosita de fanfaronada Leului,
cauta intelesuri mai adanci, cauta sa capete un sens. Leul e o aparitie
impresionanta. El ne capteaza atenţia şocând-o. Dar treptat cercul atentiei
noastre se largeste.
Puternicul Leu apare într-o noua perspectiva: pe fundalul galaxiilor,
eonilor, vietii şi mortii, mandria şi vanitatea sa apar absurde.
Ragetul Leului se dovedeste a fi gol de continut.
Personalitatea atinge în Leu o culme.
Nu poate fi impinsa mai departe.
Urmatorul nostru pas este un salt spre un nou nivel de traire.
Din aceasta nevoie, din aceasta disperare, apare Fecioara.
Constiinta se deprinde cu un nou sentiment: setea de transformare
personala.
Germenii nemultumirii au incoltit; Fecioara trebuie sa evolueze.
Dar în ce directie trebuie sa evolueze? Catre puritate.
Catre perfectiune.
Catre implinire.
Catre semnificatie.
Niste maestri severi, care propun niste teluri imposibil de atins.
Scopul Fecioarei? Numiti-l perfectiune.
Dar primul pas care trebuie facut pe calea ei este unul amar.
Fecioara trebuie sa invete umilinta.
Strategia
Doua viziuni o conduc pe Fecioara pe drumul ei.
Una îi face semn s-o urmeze.
Cealalta o imboldeste sa mearga inainte.
Impreuna nu-i lasa nici un pic de ragaz.
Prima este notiunea de ideal, care îi arata ceea ce ar putea deveni.
Ea îi da Fecioarei perfectionismul, calitatile sale etice şi principiile.
A doua viziune este simtul realitatii, meticulos, scrupulos, onest.
De la acesta Fecioara îşi capata atributele practice, rigurozitatea,
aversiunea fata de ineficienta.
Astrologia traditionala descrie aceste aspecte ale semnului în mod static:
„Fecioarele au simtul responsabilitatii şi o minte analitica, dar au tendinta sa
dea prea mare atentie detaliilor”.
Aceasta prezentare pierde din vedere tot dinamismul savuros al
Fecioarei.
Ea vede fapte rigide, în timp ce o persoana interesata în urmarirea
evolutiei observa o strategie evolutiva exploziva.
Scopul acestor doua viziuni este sa creeze o sete, o nevoie de atingere a
unui ideal.
Fecioara vede ce ar putea ajunge.
Îşi vede potenţialul, felul în care-ar arata dacă si-ar sfarama toate
lanturile interioare.
Si vede cum este în realitate.
Clar.
Concis.
Cu o cruda onestitate.
Nici un alt semn nu se poate autoanaliza cu atata raceala.
Articolele astrologice din mass-media îi adreseaza adesea Fecioarei laude
marunte: „Fecioarelor li se potrivesc ocupatiile de librari şi bibliotecari.
Ele fac fata plictiselii mai bine ca celelalte semne”.
Biata Fecioara este privita ca un semn plicticos, dedat unor infaptuiri
minore şi putin comune.
De fapt nu exista nici un alt semn mai captivant.
De ce? Pentru ca nu exista un alt semn mai dornic de progres.
Perfectionismul o impinge către schimbare.
Iar realismul ei pragmatic îi ofera mijloacele de a o realiza.
Dacă doar în asta ar consta strategia Fecioarei, ar insemna ca ea sa fie
cel mai egoist dintre semne.
Totul s-ar circumscrie propriei persoane, propriei evolutii, propriilor
probleme.
Egoismul nu este neaparat arogant.
Analiza personala obligatorie confera propriei persoane o pozitie centrala
denaturata în univers, cu o certitudine la fel de mare ca orice complex
mesianic.
Fecioara nu cade în aceasta capcana.
Personalitatea ei are o a doua dimensiune, care îi foloseste pentru a
echilibra seriozitatea şi egocentrismul: aceea a serviciului.
Pentru astrologii din vechime Fecioara sugera servitutea în sensul
domestic.
Eroarea e foarte mare.
Fecioara simbolizeaza capacitatea noastra de a fi de folos altor oameni,
iar acest serviciu este şi o metoda de autodescoperire, niciodată o formă de
autoinjosire.
Ideea nu este pur şi simplu de a servi, ci de a se exprima pe sine prin
Fecioara trebuie sa aleaga un anumit aspect al fiintei ei pe care să-l
formeze, să-l cizeleze, să-l certifice, iar apoi să-l ofere lumii.
Din bunatate? Nu, nu tocmai, desi de multe ori asa pare.
Oferirea acestui dar este o parte a strategiei Fecioarei.
Este o parte a efortului ei de perfectionare.
Fecioara nu traieste în aceasta lume ca să-i serveasca pe altii, ci pentru a
servi principiul serviciului.
Facând acest lucru, ea se transforma.
Îşi alege partea ei cea mai perfectibila şi se identifica pe de-a-ntregul cu
ea.
Devine propria ei munca.
Dacă este consilier, trebuie sa încerce sa devina dragoste nemasurata şi
intelegere.
Dacă este un artist, trebuie sa devina o sursa inepuizabila de frumusete.
Dacă este gunoier, trebuie sa devina un simbol al dainuirii demnitatii
umane.
Orice altceva, orice alt aspect mai limitat al conştiinţei ei, trebuie sa
paleasca.
Fecioara devine insusi serviciul pe care-l ofera.
Iar pe masura ce acel serviciu tinde spre perfectiune, Fecioara îl
urmeaza.
Sa-şi perfectioneze fiinta prin idealismul implacabil, umila impresie de
sine şi dorinta de nezdruncinat de a oferi lumii un dar: aceasta este strategia
Fecioarei.
Resurse Psihicul Fecioarei este ca un film de inalta rezolutie.
Fiecare nuanta a vietii e reliefata la fel de ferm ca poleiul pe suprafata
apei.
Nici un voal romantic nu-i intuneca privirea.
Ea vede numai ce exista cu adevarat, observând cele mai mici detalii.
Atunci când aceasta minte îşi indreapta „razele X” către interiorul ei,
imaginile obţinute sunt şi mai precise.
Fecioara se percepe cu o limpezime neinduratoare, ca şi cum si-ar fi facut
o asigurare impotriva maniei grandorii.
Dacă detecteaza vreo „defectiune”, nu mai are liniste pana când n-o
remediaza.
Fecioara nu este niciodata multumita de sine.
Lenea nu o caracterizeaza.
Polita de asigurare impotriva maniei grandorii functioneaza de asemenea
ca un pinten nemilos, ajutand-o să-şi urmeze drumul mereu inainte.
Indiferent de culmile pe care le atinge, tinta sa este mereu mai departe.
A spune despre Fecioara ca nu poate fi lenesa înseamnă a reflecta
adevarul numai pe jumatate.
Pentru a vedea şi cealalta jumatate ar trebui sa spunem ca Fecioara nu
poate fi multumita.
Pentru ea nu exista timp de pierdut.
Ea si-a ales cu privirea o stea, iar stelele sunt obiective foarte
indepartate.
Munca facuta cu noima este o problema cheie pentru al saselea semn.
Dacă matusa Winifred moare si-i lasa Fecioarei un put de petrol, s-ar
putea ca aceasta să se retraga pe Riviera, dar dupa numai sase luni o veti gasi
muncind mai mult decât oricand.
Poate ca nu va mai lucra în bucatarie ca să-şi castige existenta, dar va fi
ocupata.
Lasati-i milioanele Leului; Fecioara nu se afla aici pentru a se relaxa.
Competenta este un atribut natural al Fecioarei, în special dacă este
vorba despre sarcini care cer rabdare şi precizie.
La fel este şi simtul responsabilitatii.
În mod tipic ele se exprima în cadrul profesiei.
Dar utilitatea lor are o arie mult mai larga.
Chiar dacă a avut o saptamana teribila la serviciu, atunci când o prietena
o suna şi o roaga sa o ajute la mutatul frigiderului, Fecioara ajunge acolo într-o
jumatate de ora.
Iar dacă prietena mai are nevoie şi de ceva sfaturi, nu numai de muschi,
timpul se va scurta la zece minute, iar sfatul dat va fi unul bun.
E drept ca s-ar putea sa includa şi istoria tehnologiei refrigerarii în
emisfera vestica.
Cu mintea ei atenta, Fecioarei i-ar displacea ca vreun detaliu sa fie gresit
interpretat.
Umbra Pentru prima data de la începutul desfasurarii mandalei semnelor,
ne intalnim cu capacitatea de sacrificiu de sine.
Ne asteapta de-a lungul drumului şi alte domenii ale conştiinţei.
Dar şi cativa banditi vicleni.
Fecioara s-ar putea sacrifica prea mult.
S-ar putea sfasia în bucati pe altarul propriei onestitati: „Asa ar trebui sa
fiu… asa sunt… oh, Doamne…”.
Perfectiunea este un invatator aspru şi neindurator; multe Fecioare au
cicatrice adanci care pot s-o dovedeasca.
Fecioara poate cadea prada îndoielii şi nesigurantei.
Imaginea de sine negativa, erodanta, o poate chinui, rapindu-i din
vitalitatea naturala.
Se poate plafona.
Poate juca un rol de mana a doua traind alaturi de un neghiob într-o
casatorie nefericita.
Se poate trezi tintuita într-o ocupatie plicticoasa, domestica.
În cazuri extreme, Fecioara este capabila de autodistrugere.
Puritatea, perfectiunea – sunt abstracţiuni.
Pentru Fecioara ele sunt un scop al existentei, dar care rămâne în veci
eteric.
Dacă începe sa le piarda din vedere, totul e pierdut.
Viata ei se transforma într-o ciorovaiala provocata de frecusuri minore.
Devine chitibusarul din revistele de astrologie distractivă.
Însă pentru a putea evolua spre perfectiune, Fecioara trebuie sa invete
să se apere de pericolul instrumentelor pe care le foloseste.
Autocritica Fecioarei trebuie temperata de o intelegere deplina fata de
propria persoana.
Trebuie sa invete să se iubeasca pe ea insasi neconditionat.
Si trebuie sa faca aceasta în modul cel mai greu imaginabil: cu o deplina
onestitate.
Iarasi repet: Fecioara trebuie sa lupte pentru puritate.
Dar procesul este delicat; trebuie sa nu cedeze tentatiei de a-şi uri lipsa
de puritate.
Trebuie să-şi iubeasca propria persoana pentru ceea ce este, nu pentru
ceea ce ar putea fi.
Doar asa ar putea sa evite capcana sentimentului ca ar fi cazul să-şi
plateasca imperfectiunea printr-un sacrificiu continuu.
Indreptându-şi conştiinţa către un obiectiv ingust, Fecioara ar putea sa
devina oarba în fata altora mai marete.
S-ar putea lasa coplesita de detalii.
Ar putea fi atât de prinsa de catalogarea problemelor aparute în viaţa sa
incat sa nu mai ştie cat de bine e sa traiesti.
Agitatie, chitibusarie, renuntare de sine – acestea sunt riscurile care-i
apar când limpezimea judecatii nu se lasa temperata de privirea în perspectivă
şi de acceptarea propriei personalitati.
Dacă Fecioara cade prada acestei umbre, apare întotdeauna în apropiere
şi o a doua.
Cum se tine un sacal în urma unui leu, dupa atacurile fata de propria
persoana apar atacurile asupra celorlalti oameni.
Dacă Fecioara se incrunta când se uita în oglinda, se va incrunta şi când
va privi ce se intampla în lume.
Alegându-şi perfectiunea drept ghid, Fecioara se poate avanta în inalt ca
o racheta sau se poate risipi ca cioburile de sticla dupa o explozie.
Solutia o da buna parere de sine.
Orice-ar fi, trebuie să-şi iubeasca propria fiinta.
Trebuie sa înceteze să se mai judece în functie de rezultate.
Cealalta fata a monedei este drumul care-i sta inainte, şi nici un alt semn
nu e mai constient de lungimea lui.
Lasând la o parte tendinta de a planifica totul, ea trebuie sa invete sa
traiasca în prezent, cu multa iubire.
Iar dacă are nevoie sa emita judecati asupra propriei persoane, atunci
acestea sa fie legate numai de intensitatea cu care îşi traieste viaţa în
prezentul nesfarsit.
Nimic altceva nu contează.
Si nimic altceva nu conduce mai eficient şi mai repede la perfectiune.
Balanta
Libra
Element:
Aer Mod:
Cardinal Arhetipuri:
Artistul
Pacificatorul
Amantul Hieroglifa:
Numai în tacere cuvantul, numai în intuneric lumina, numai
Numai în tacere cuvantul, numai în intuneric lumina, numai
în moarte viaţa:stralucitor zborul soimului pe cerul pustiu.
– Ursula K. LeGuin
Scopul zodiei
Balanta ne învaţă seninatatea.
Ea reprezintă capacitatea mintii de a obţine controlul constient asupra
sistemului nervos.
Balanta simbolizeaza acea parte din noi care nu este tulburata de nimic,
nu este ofensata de nimic, socata de nimic.
Ea a incheiat un acord permanent de pace cu haosul.
O statie de autobuz în Georgia.
Masina noastra e într-un sant, cu trei mile mai incolo, cu motorul ars, în
noaptea ploioasa.
În stanga noastra, un program TV ne indeamna sa folosim mai mult
deodorant.
În dreapta, un casetofon urla scartait melodii disco vechi de trei ani.
Un anunt vine prin difuzor.
Autobuzul mai intazie inca doua ore.
Ne pasa? Nu; asa e viaţa.
N-avem motive de suparare.
Telul Balantei, ca şi al tuturor celorlalte semne, este o transformare a
conştiinţei.
În acest caz, este obţinerea unei armonii interioare de nezdruncinat.
De acum inainte nimic n-o mai deranjeaza pe Balanta.
Nimic nu-i mai perturba echilibrul.
Loviturile vin şi se duc.
Bucuriile şi necazurile alterneaza ca ziua cu noaptea.
În centrul acestui carusel, constienta de el, dar neafectata, sta Balanta.
Scopul Balantei? Este foarte usor de numit, foarte greu de infaptuit.
Să se linisteasca.
Strategia Alte semne au un fel de echilibru construit în interior.
Indiferent de gradul de dezordine din viaţa lor, ele continua să-şi
concentreze atenţia intreaga asupra lucrului care le preocupa.
Sarcina lor n-are nimic de-a face cu linistea.
Se afla în alte directii.
Iar dacă s-ar nelinisti usor, ar fi cu atât mai greu pentru ele.
Nu acelasi lucru se intampla cu Balanta.
Calmul este obiectivul esential al acestui semn.
Iar calmul trebuie obţinut prin acţiunea voinţei asupra structurii
conştiinţei.
Insensibilitatea sau nepasarea nu pot fi luate în calcul.
Balanta nu are mijloace naturale de protectie a echilibrului ei.
Pacea de care are nevoie trebuie castigata printr-un efort neobosit.
Nu se instaleaza niciodata de la sine.
Acesta este paradoxul: Balanta, simbolul calmului, are nervii intinsi ca
niste corzi de vioara.
Arta sa nu consta atât de mult în a le destinde, cat a avea grija ca ele sa
nu plesneasca niciodata.
Sarcina sa este sa fie calma, pe fondul unei vulnerabilitati extreme şi a
unei sensibilitati chinuitoare.
Dar cum? Balanta trebuie sa invete sa recunoasca primele simptome ale
unui dezechilibru emotional.
Intarzie zece minute la o intalnire.
Telefonul suna de prea multe ori.
Observa pe furis cum fosta ei colega de camin, Madame Depresso, se
indreapta către intrare, pregatindu-se să-i faca o surpriza.
Are timp doar cat sa respire adanc; cat sa mediteze cinci secunde.
Aceasta este esenta strategiei Balantei; sa nu permita niciodata ca
tensiunea ei interioara sa declanseze o reactie în lant.
S-o stavileasca inainte de a începe.
Mai sunt şi alte metode.
Dar aceasta este cea de baza.
Cititi orice carte de astrologie şi veti da repede peste informatia ca
Balanta este semnul artistilor.
Este adevarat, dar ideea trebuie dusa mai departe.
Semnul stimuleaza adesea sensibilitatea estetica.
Ce s-a inteles mai putin este ca atât pretuirea lucrurilor frumoase, cat şi
crearea lor servesc scopului evolutiv al Balantei.
Amandoua contribuie la instalarea calmului.
O pornim la drum pe o poteca de munte.
Iesim dintr-o padure intunecoasa de pini pe o pajiste intinsa de unde se
deschide larg ochilor privelistea unor culmi albastru-verzui.
Privim trandafiriul, rosul şi albastrul delicat al unui apus de soare
desavarsit.
Simtim uimire.
Simtim placerea momentului.
Si ce se intampla? Involuntar, gura se deschide.
Muschii se relaxeaza.
Oftam.
Aceleasi reacţii fizice şi psihice le avem când urmarim piruetele unei
balerine pe scena.
Sau când vedem un tablou atragator.
Sau când privim de jur imprejurul dormitorului pe care tocmai l-am
terminat de dereticat.
Perceperea armoniei din jur se traduce prin dobândirea calmului interior.
Acesta este unul dintre punctele de sprijin ale strategiei evolutive a
Balantei: trebuie sa infrumuseteze constant locul în care traieste.
Pictura i-ar putea fi de folos.
La fel şi o plimbare în locuri incarcate de o frumusete dramatica, cum
sunt muntii sau galeriile de arta.
Armonia aceasta îşi face drum în conştiinţa prin mai multe cai decât cele
cinci simturi.
Calea sentimentelor este una dintre ele.
Sentimentele noastre depind atât de mult de calitatea relatiilor cu alti
oameni.
Pentru nici un alt semn problema prieteniei şi a casatoriei nu este atât de
centrala.
Balanta este doar o jumatate.
Iar pacea pe care o cauta vine în parte prin gasirea celeilalte jumatati.
Cartile de popularizare a astrologiei sustin ca Balanta are noroc în
dragoste.
De fapt adesea este exact invers.
Domeniul relatiilor este aria unor transformari evolutive intense pentru
acest semn.
Acestea presupun efort şi probabil framantare.
Scopul celor nascuti în zodia Balantei este de a crea legaturi profunde,
armonioase.
Strategia este deprinderea de a renunta la unele caracteristici individuale
fără a renunta la esential.
Iar pericolul este sa devina atât de nervoasa în încercarea de a pastra
Resurse
Simtul armoniei este resursa naturala a Balantei.
Dar aceasta armonie are un continut mult mai larg decât culorile, formele
sau personalitatile.
Este intelegerea faptului ca toate lucrurile intregi sunt compuse din
jumatati complementare.
Femela completeaza masculul.
Lumina completeaza intunericul.
Raul creeaza binele.
Binele da sens raului.
Exprimati în fata unor persoane din Balanta o opinie rigida, dogmatica,
iar semnul acesteia va genera repede un punct de vedere contrar.
Spuneti-i ca stanga politica detine toate raspunsurile.
Balanta va ridica în slavi intelepciunea dreptei.
Spuneti-i ca tara va fi condusa mai bine de conservatori.
Va sustine imediat virtutile liberalismului.
Adevarul, pentru acest semn, este întotdeauna în cumpana.
Cel nascut în Balanta simte intuitiv ca talerul pe care sta plumbul trebuie
sa fie cumpanit de talerul cu aur, ca fiecare adevar e în cumpana cu un alt
adevar, dar care îi este opus.
Aceasta este comoara Balantei.
Nu doar sensibilitatea artistica.
Nu doar amabilitatea.
Nu doar manierele placute în societate.
Ci ceva mai profund, care transpare din toate aceste calitati şi inca din
multe altele.
Balanta tolereaza un paradox ca nici un alt semn.
Ea nu are nevoie ca lumea sa aiba vreun sens.
Filosofii opuse, persoane opuse, situatii opuse – Balanta le accepta pe
toate.
Mary crede ca Jack e egoist.
Jack crede ca Mary se serveste de ceilalţii.
Prietenii lor sunt impartiti.
Unul dintre ei trebuie sa aiba dreptate.
Dar care? Numai Balanta intelege.
Amandoi au dreptate.
Adevarul este şi de o parte, şi de cealalta a cumpenei.
Pentru Balanta, fiecare adevar este format din doua jumatati de adevar.
Nu exista nici un alt semn mai nemultumit în fata unei singure jumatati
de adevar.
Umbra Adevarul este ambiguu în mod inerent.
Dacă suntem de acord cu aceasta, perceptiile noastre sunt mai putin
obscure.
Cunoasterea acestui lucru este o povara teribila.
Ajungem la o incrucisare de drumuri.
Trebuie sa luam o decizie.
Dar fiecare decizie este un pas categoric.
În urma noastra podurile ard.
Vrei sa mergi la facultatea de medicina? Inseamna ca nu mai poti merge
în Creta sa scrii poezie.
Vrei sa te casatoresti? Inseamna ca nu vei mai putea sa fii singur.
Mintea e cuprinzatoare, adaposteste multe posibilitati.
Caile vietii sunt mult mai înguste.
Aici trebuie sa alegem.
În spatiul mental tolerarea paradoxurilor este intelepciune.
În viaţa de toate zilele poate sa nu insemne decât nehotărâre.
Balanta poate sta în intersectie, plina de confuzie, pentru ca si-a dat
seama ca nici o cale nu este corecta în mod neechivoc.
O apuci pe dumul principal; esti bantuit de stafia drumului ocolit.
O apuci pe drumul ocolit; dai de stafia drumului principal.
Tot ce poate face o Balanta este sa dea cu banul şi apoi să se comporte
ca şi cum ar avea convingerea ferma ca nu exista alternativa.
Fără angajare, viaţa este doar o lunga aşteptare.
Nu ne putem retine optiunile la nesfarsit.
Însă Balanta s-ar putea sa încerce, iar în aceasta tentativa se va intalni
cu umbra ei.
S-ar putea ca Balantele doar sa infrunte timpul.
Să oscileze.
Să zambeasca amabil.
Să nu-şi faca inamici pentru ca nu adopta pozitii fatise.
Si totusi, dedesubtul calmului afisat, tensiunea se acumuleaza.
Ceva este fundamental gresit.
Ce oare? Nici o amenintare.
Nici o presiune.
Nici o problema.
Nu se intampla nimic.
Si totusi undeva se aude ticaitul unui ceas vechi.
Cu sau fără decizii, viaţa merge inainte.
Religie-spiritualitate:
Balanta nu îl poate percepe pe Dumnezeu decât în raport cu ceilalţii, de
aceea cel putin la inceputul evolutiei spirituale, are nevoie sa apartina unui
grup, sa faca parte dintr-o biserica unde să se intalneasca cu oameni care sa îi
impartaseasca convingerile religioase.
Religia este importanta pentru Balanta pentru ca astfel se poate intalni
cu semenii sai, poate media, poate armoniza şi echilibra relatii.
In religie isi gaseste de multe ori argumentele pentru a rezolva dispute,
chiar şi dispute launtrice cu propria fiinta.
Balanta este cel mai social semn şi cel mai dependent de existenta
altora, cel putin când vine vorba despre actiuni concrete.
Ea nu prea isi imagineaza ca ar putea face ceva de una singura şi de
aceea se asigura mereu ca are oameni în preajma.
Legile, dogmele îi destul de usor de aplicat, doar ca vine un moment
când isi da seama ca dialogul cu oamenii nu îl poate inlocui şi nici macar
completa pe cel cu Dumnezeu, ca numai intr-un astfel de dialog omul se
gaseste pe sine şi incepe sa invete cu adevarat.
Dupa ce si-a dat seama de asta nu mai are nevoie să se foloseasca de
oameni pentru a se intalni cu Dumnezeu, ca adevarata biserica este cea
interioara, cea fara altar, altul decât propria inima.
Din acel moment Balanta incepe sa îl caute activ pe Dumnezeu, sa
citeasca tot ceea ce se poate despre toate traditiile spirituale ale lumii, sa nu
se mai limiteze doar la traditia în care s-a nascut şi pe care o impartaseste cu
cei dragi.
O data pornita pe calea spirituala, Balanta poate sa ajunga la stadiul
alchimic de nunta interioara cu Dumnezeu, de unire deplina şi implinita cu
Creatorul.
Daca reuseste sa treaca de superficialitatea de a-l cauta pe Dumnezeu în
prea multe locuri deodata, uitând sa îl caute în primul rând în sine, Balanta
poate sa ajunga la destinatia caii spirituale şi la realizarea lui Dumnezeu în
propria viata.
Balanta cel mai bine se simte când vorbeste cu altii despre Dumnezeu
sau când îi face pe oameni care nu cred sa capete un strop de curiozitate şi
Scorpion
Scorpio
Element:
Apa Mod:
Fix Arhetipuri:
Vrajitorul
Hipnotizatorul
Detectivul Hieroglifa:
Aliatul pe care trebuie să-l cultivam este acea parte a
Aliatul pe care trebuie să-l cultivam este acea parte a
inamicului nostru care cunoaste adevarul.
– Mohandas K. Gandhi
Scopul zodiei
Zabovesti citind o carte de astrologie.
Mintea iti este concentrata asupra ei.
Probabil esti calm, asezat confortabil.
Uiti de naşterea ta.
Moartea este doar un fapt abstract.
Undeva între cele doua se perinda evenimentele vietii; le primesti asa
cum vin şi încerci sa obtii un folos din ele.
Dar gandeste-te: traiesti pe o planeta care se roteste în jurul unei bombe
nucleare uriase.
Roci de milioane de tone se napustesc la intamplare în jurul tau cu sute
de mile pe secunda.
Esti protejat doar de un strat subtire de gaze.
În interiorul acestui scut aerian iti imparti existenta cu cativa nebuni pusi
pe distrugere; unii au arme de calibrul 38, altii au bombe cu neutroni.
Si chiar dacă s-ar putea sa scapi de ei, nu contează: esti legat de un corp
material la fel de osandit şi de fragil ca o orhidee în fata unei cirezi de bivoli.
E inspaimantator sa stim toate astea.
Mai bine nu le dam nici o atentie.
Asa ca ne facem planuri, ne cumparam polite de asigurare pe viaţa şi
evitam sa ne gandim la lucrurile care sunt de negandit.
Dar dacă am îndrăzni sa ne gandim? Dacă am avea curajul sa sfidam
tabuul manifestat în jurul mortii? Ce s-ar intampla atunci? La fel ca prioritatile
persoanei care impartea sacul de dormit cu un scorpion, şi ale noastre devin
limpezi.
Viitorul dispare.
Trecutul se evapora.
Suntem concentrati pe de-a-ntregul asupra momentului prezent.
Nimic altceva nu mai contează.
În momentul asta, toată poza şi toată politetea, toată falsitatea,
raspunsurile linistitoare, sunt aruncate cat colo.
Ramane numai adevarul.
Stim cine suntem şi ce vrem, ca niciodata pana acum.
Dacă scorpionul s-ar tara inapoi în desert, atunci poate cosmarul s-ar
dovedi a fi fost o binecuvantare.
Poate am continua sa pastram ceva din acea onestitate, limpezime şi
intensitate şi mai departe în viaţa.
Poate ar fi mai putin probabil sa rămânem dependenti de un trecut
nerecuperabil şi un viitor himeric.
Acesta este scopul Scorpionului.
Să aiba trairi de o asemenea intensitate.
Să puna pe foc orice prefacatorie.
Să nu lase nimic ascuns în spatele paravanului fricii.
Să transforme inconstientul în constient.
Pe scurt, Scopul Scorpionului este sa traiasca fiecare minut ca şi cum ar fi
ultimul.
Strategia
Imaginati-va ca doctorul v-ar fi spus ca mai aveti sase luni de trait.
Ce-ati face atunci? Să punem în joc şi un milion de dolari, ca să-l facem
mai interesant.
Acum aveti libertatea sa faceti ce vreti, dar trebuie sa va grabiti.
Unii dintre noi s-ar pregati cu frenezie pentru o croaziera în jurul lumii.
Altii, la fel de frenetic, ar încerca sa indrepte toate faptele dezonorante
din trecut.
Însă cei care ar reusi să se adapteze la situatie s-ar comporta într-un
singur fel: ar fi calmi, s-ar centra şi ar încerca sa simta ce si-ar dori sa faca.
Nu în urma unui proces de gandire.
Ei ştiu instinctiv ca deductiile logice şi ratiunea nu sunt instrumentele
potrivite în acest caz; sunt bune acolo unde le e locul, dar nu şi aici.
Acestia ar urma intocmai strategia principala a Scorpionului: si-ar baza
faptele pe sentimente în loc de ratiune.
De ce? Pentru ca logica este prea generala, prea impersonala.
La rascrucile vietii sunt de obicei multe alternative logice.
Logica, de exemplu, ne-ar spune ca am putea imbratisa diferite cariere,
am putea avea diferiti soti sau sotii.
Logica serveste unui singur scop: eliminarii imposibilului şi ridicolului.
Dupa aceasta, Scorpionul trebuie să-şi simta drumul în viaţa.
În mare parte, suntem fericiti atunci când obţinem ce-am dorit.
Iar ceea ce dorim, simtim, nu deducem.
Scorpionul ştie asta.
Principiul este general valabil; spectrul mortii îl face doar mai pregnant.
Dacă Scorpionul trebuie sa traiasca fiecare minut ca şi cum ar fi ultimul,
trebuie să-şi creeze o paralela perfecta între sentimente şi acţiuni.
Pentru asta, trebuie sa darame toate barierele care ar opri intrarea acelor
sentimente în conştiinţa.
Trebuie sa aiba curajul sa simta orice, indiferent cat de terifiante ar fi
acele sentimente sau care ar fi implicatiile lor în viaţa sa.
Gandul la moarte îl ajuta pe Scorpion sa ajunga la acel nivel, care-i este
propriu, al cunoasterii de sine.
Valoarea sa de soc îi daruieste limpezime emotionala.
Morbiditatea nu-şi are rostul; este o denaturare a procesului.
Strategia este de-a accepta în mod absolut constient realitatea mortii
implacabile.
A lasa moartea sa capete rol de consilier.
A simti frica, emotiile tulburatoare şi apoi a pune mortii intrebarea cheie:
„Având în vedere ca timpul meu este limitat, ce ar trebui sa fac mai intai? Ce
este cu adevarat important pentru mine? Care dintre angajamentele sau
comportarile mele au la baza ipoteza dementa ca sunt nemuritor în lumea asta
materiala?”.
„Scorpionii sunt sexy” este o remarca comuna în cercurile amatorilor de
astrologie.
Afirmatia contine un adevar, dar care este adesea interpretat gresit şi
supralicitat.
Este esential sa ne aducem aminte ca un rezervor vast de energie
emotionala este incatusat în sexualitatea noastra – şi aici trebuie sa definim
„sexualitatea” într-un mod emotional, personal, nu doar în cel fizic.
Este mai degraba necesitatea intalnirii unor emotii intense decât nevoia
de orgasm.
Ar fi imposibil, dacă am pierde emotia sexualitatii, sa traim fiecare
moment ca şi cum ar fi ultimul, sa transferam momentului prezent acea
intensitate a trairii.
S-ar pierde prea multe din nevoile noastre emotionale, prea mult din
adevarata noastra realitate psihica în spatele unui zid de reprimari.
Iar reprimarea creeaza dizarmonie între acţiuni şi sentimente, care este
antiteza scopului unui Scorpion.
Acceptarea sexualitatii, a sentimentelor legate de ea, este o strategie
elementara a Scorpionului.
Să treaca pe langa toate fetele frumoase şi baietii din reclamele pentru
Marlboro care-ndeamna: „fa-o”.
Să reduca la tacere pe toti predicatorii şi puritanii care-l indeamna sa n-o
faca.
Să permita sexualitatii sa fie ceea ce este – cu farmec, cu sensibilitate –
aceasta este calea Scorpionului.
Dar nu sexul este esential.
Esentiale sunt sentimentele.
Sentimentele care sunt deseori rasucite şi deformate de educatia
alternativ moralizatoare şi hipersexualizata.
Sentimentele pe care trebuie sa le dam la iveala pentru a trai fericiti şi
hotarati, desi stim ca pana la urma toată lumea moare.
Resurse Un gardian sta la granita dintre constient şi inconstient.
Functia sa este sa nu lase sa patrunda în conştiinţa vreun lucru care ar
putea sa ne tulbure sau sa ne diminueze impresia pe care o avem despre noi
insine.
El este conservator, chibzuit, prudent.
În termeni psihologici acest gardian e numit mecanism de refulare.
În cazul Scorpionului el este imperfect.
Functioneaza, dar nu asa cum trebuie.
În mintea unui Scorpion erup exploziv emotii coplesitoare, ganduri
devastatoare, interpretari de circumstanţă socante, dureroase.
Oricat ar parea de ciudat, acest mecanism de refulare imperfect
reprezintă resursa principala a Scorpionului.
Fără el, autoanaliza, de o aspra transparenta, atât de necesara
Scorpionului, ar fi imposibila.
Aceste sentimente zguduitoare, care pot devia uneori cursul vietii, n-ar
putea fi constientizate.
Proasta functionare a mecanismului de refulare alimenteaza mintea în
mod constant cu sentimente, o indreapta asupra ei insesi.
Constiinta devine onesta cu ea insasi, într-un mod neinduplecat.
Ea îşi cartografiaza neintrerupt terenul interior, în cautarea unor nuante
pierdute, încercând sa dea la o parte valul în spatele caruia se ascund lucruri
de neconceput.
Nici un semn nu este atât de nemilos introspectiv.
Intensitatea trairilor interioare are efecte şi în lumea exterioara.
Scorpionul îşi indreapta spre lumea din jurul lui privirea la fel de
patrunzator ca spre adancurile interioare.
Din instinct banuitor, el sondeaza mintea celor din jur, cautând sa
surprinda motivatiile interioare ale fiecarei persoane şi secretele sale cele mai
Si de obicei reuseste.
Resursa Scorpionului? Mintea la fel de ascutita şi tacuta ca un stilet,
inclinata sa sfasie în bucati minciunile sau jumatatile de adevar linistitoare,
imaginile false, idilice ale vietii.
O minte angajata pe de-a-ntregul către propria cunoastere.
Umbra Scorpionul este prins la mijloc între doua umbre: prea multa
autocunoastere şi prea putina.
Fiecare are capcanele ei.
Amandoua sunt la fel de nimicitoare.
Dacă ar cadea în vreuna din ele, imediat toate aspiratiile, intensitatea
trairilor şi intelepciunea semnului s-ar transforma în venin.
Prea multa autocunoastere? Pentru Scorpion, ideea e greu de conceput.
În mod automat, uneori orbeşte, el sapa în straturi din ce în ce mai
adanci ale conştiinţei, cautând mereu sa ajunga la acea intelegere definitiva
care să-i transforme viaţa.
Uneori lucrurile pe care le descopera sunt prea greu de acceptat.
Mecanismul de refulare are scopul sau clar.
Atunci când nu e functional, conştiinţa infrunta un mare pericol: poate fi
hipnotizata, subjugata de sentimente prea complexe pentru a putea fi
clarificate.
Dacă se intampla asa, Scorpionul cade prada proastei dispozitii.
Mintea nu se poate desprinde de radacinile ei.
Ea mediteaza.
Inregistreaza situatii imposibile, de nerezolvat – şi ruleaza aceleasi
imagini pana când îşi pierde vitalitatea şi ajunge epuizata în pragul disperarii.
Prea multa autocunoastere este periculoasa, cel putin atunci când e
obţinuta atât de rapid incat se pierde perspectivă.
Dar şi prea putina poate fi la fel de distrugatoare, mai ales atunci când
impiedicam în mod intentionat unele lucruri inspaimantatoare sau neplacute
să-şi faca loc în conştiinţa.
Dacă Scorpionul, de exemplu, ar încerca sa evite gandul mortii,
cunoasterea instinctivă a faptului ca este muritor n-ar disparea pur şi simplu, ci
ar fi fortata să se manifeste în afara mintii constiente, în inconstient.
Sentimentul rămâne.
El continua sa apese asupra comportarii şi atitudinilor Scorpionului.
Dar acesta nu mai poate intelege care este sursa tensiunilor.
Ce se intampla? Mintea este apasata de certitudinea ca „trebuie să se
intample ceva ingrozitor”.
Constiinta este strabatuta de anxietate, care-şi cauta conexiunile în orice
gaseste la indemana: masina e gata-gata să se strice, seful are de gând sa ma
concedieze, cred ca am o tumoare la creier… Respingerea sexualitatii se
manifesta în acelasi fel: sentimentul rămâne, dar pierdem urma originii lui.
Scorpionul, cazând în capcana acestei umbre, se simte mereu insetat,
mereu neimplinit.
Însă mintea nu ştie ce vrea.
Nu poate sa-si înţeleaga setea.
Si, din nou, apare o tinta la indemana: bani, putere, o casa impecabila.
Scorpionul îşi urmareste aceste scopuri cu indarjire, se lasa obsedat de
ele, rămânând totusi nesatisfacut.
Intunecat, deprimat, uneori perfid, Scorpionul care a ales calea aceasta
se furiseaza posac la adapostul propriei umbre, bantuit de demoni pe care nu-i
poate vedea niciodata, pana când asupra egocentrismului şi disperarii sale
cade cortina mortii.
Religie-spiritualitate:
Scorpionul se poate folosi de religie pentru a acumula putere personala,
dar la el vei gasi în permaneta în paralel atata respect formal pentru religie, cat
şi dorinta fierbinte de a urma calea spirituala, aceea initiatica menita sa
distruga Eul şi să faca fiinta sa renasca în sine.
El este cel dual din acest punct de vedere.
Multi teologi ale caror scrieri trec de cele obisnuite şi inchise în dogma,
sunt Scorpioni, caci nativii acestei zodii nu se opresc la lumea simturilor, atat
de limitata, ci la o perceptie rationala a lui Dumnezeu.
Ei merg în intunecimea cea mai adanca a propriei minti pentru a da de
Lumina Dumnezeiasca şi pentru a o experimenta şi apoi a o impartasi şi altora.
Ei trec de la trairea concreta şi rationala la cea emotionala, completa şi
greu de pus în cuvinte.
Scorpionii nu vor recunoaste cu usurinta ca au preocupari spirituale, ci
mai degraba ei le vor ascunde de ochii şi curiozitatea lumii.
Ei sunt în stare să se izoleze pentru a-L simti intens pe Dumnezeu, chiar
daca asta presupune suferinta, lacrimi şi durere, de care Scorpionilor nu le-a
fost frica niciodata.
Ei isi vor lasa mama, tatal, iubitul sau iubita, pentru a se retrage în inima
lor, locul unde au creat spatiu pentru manifestarea directa a lui Dumnezeu în
lume.
Pot fi destul de intunecati şi de aplecati spre tehnici mistice care sa le
intensifice la maxim experienta cu Dumnezeu.
Pentru asta pot apela la multe metode care sa presupuna stari de
conştiinţa care sa îi ajute să se simta una cu universul.
Fiind o zodie de apa (asemeni Racilor şi Peştilor) are inclinatii native chiar
spre ocult şi mistic, în sensul ca pe calea spirituala nu va tine cont de nici o
restrictie şi nici o lege omeneasca, cunoscandu-le în schimb foarte bine pe cele
spirituale.
Daca va reusi sa nu foloseasca cunostintele lumilor spirituale pentru
beneficiul material propriu şi pentru a acumula putere personala, Scorpionul va
putea sa acceseze realizari spirituala inalte şi îi va putea indruma cu multa
iubire şi pe altii pentru a obtine aceleasi rezultate şi pentru a completa marea
familie a umanitatii cu inca un membru constient de menirea sa divina.
Cel mai bine şi mai aproape de Dumnezeu se simte Scorpionul în
Săgetător
Sagittarius
Element:
Foc Mod:
Mutabil Arhetipuri:
Elevul
Filosoful
Hoinarul Hieroglifa:
Nu distracţia o caut. Ci înţelegerea
Nu distracţia o caut. Ci înţelegerea
Înţelegere, înţelegere şi iarăşi înţelegere.
Ma voi imbiba cu ea, o voi inspira prin fiecare por, o voi inghesui în
fiecare orificiu.
Candva ma va rasplati.
Fiecare lucru se va aseza în locul potrivit, iar eu, în sfarsit, voi intelege.
– Laurel Coldman
. Scopul zodiei
Pentru astrologii medievali, Săgetătorul intruchipa trei destine.
Simboliza hoinarul. Simboliza elevul. Simboliza filosoful.
Cei trei erau ordonaţi în mod ierarhic, bun – mai bun – cel mai bun, cu
filosoful în frunte.
Dacă renunţăm la ideea ca una din cele trei expresii ale energiei
Săgetătorului este mai buna decât celelalte, cele trei destine sunt un mod
eficient de a intelege sensul şi scopul semnului.
Hoinar.
Elev.
Filosof.
Ce au în comun? Dacă toti trei sunt intruchiparea trasaturilor
Săgetătorului, trebuie ca numitorul lor comun sa constituie esenta semnului.
Pentru fiecare dintre ei, mintea se avanta către noi orizonturi, la fel ca
săgeata noastra zburatoare.
La toti observam cum acţiunile largesc domeniul conştiinţei prin
acumularea unor experiente neobisnuite.
Aceasta expansiune este forta vitala a Săgetătorului.
În cazul hoinarului, expansiunea se produce în urma unei activitati fizice –
el este nomadul care strabate lumea, patrunzând în tinuturi noi, exotice.
Elevul o realizeaza intelectual, cunoscând noi fapte şi puncte de vedere.
Iar filosoful o obţine intuitiv, în încercarea de a-şi largi conştiinţa, cautând
întotdeauna sa înţeleaga legile de baza ale universului.
Scopul Săgetătorului? Să descopere sensul suprem al vietii.
Sa-şi afle destinul personal, extragându-l din alcatuirea cosmica a
lucrurilor.
Să ajunga la Adevar.
Acestea sunt tintele sagetii.
Tinte cu adevarat marete, a caror atingere practica este mai grea decât
urcusul pe un catarg inalt.
Scopul Săgetătorului este poate cel mai greu de definit pe un plan
material.
Pentru el nu exista un sfarsit clar, ci doar un proces nesfarsit.
Este o stare fluida, mereu în miscare.
Imaginea vietii în forma unei permanente cautari.
Recunoasterea faptului ca sarcina principala a omului este cautarea
sensului existentei – şi intelegerea ca în aceasta lume efemera sacrificiul
sigurantei nu contează dacă ea sta între om şi aceasta cautare nesfarsita.
Strategia
Hoinar.
Elev.
Filosof.
Formula medievala contine instructiuni codate pentru evolutia
Săgetătorului.
Cele trei forme de manifestare a semnului nu sunt descrieri rigide ale
naturii sale, ci strategii de evolutie.
A deveni hoinar – acesta este primul pas.
A te elibera de legaturile care ţin o persoana ataşată de o anume cultură,
cu toate valorile şi obiceiurile ei.
Nu este atât de important a calatori, cat necesitatea de a rămâne deschis
unor moduri străine de gandire.
Calatoriile sunt numai un mijloc prin care Săgetătorii pot accentua acea
deschidere.
Petrecerea unei luni în India înseamnă mult mai mult decât divertisment.
Suntem confruntati cu o societate care functioneaza fundamental diferit
de a noastra.
Dacă putem lasa deoparte judecatile de valoare şi modul de comportare
cu care am fost obisnuiti, calatoria în aceste locuri ne poate învaţă sa privim
viaţa din alte puncte de vedere, iar pentru Săgetător ea este echivalenta cu
aprinderea unei trepte a rachetei spatiale a evolutiei.
Calatoriile în estul lumii sunt costisitoare şi uneori imposibil de facut.
Nu are importanta.
„Calea hoinarului” este mai larga decât brosurile agentiilor de calatorii.
Dacă va imprieteniti cu un indian puteti obţine acelasi efect.
La fel cum, dacă sunteti bogati, va poate fi de folos apropierea de o
persoana saraca, iar dacă sunteti albi, de o persoana de culoare.
Strategia hoinarului nu este doar colectionarea unor vize exotice pe
pasaport.
Este expansiunea conştiinţei prin contactele deschise cu civilizatii straine,
chiar dacă n-ar fi vorba decât despre turul unui oras.
Calea elevului poate fi şi ea inselatoare dacă o privim numai dinspre
partea valorii.
Sigur, educatia institutionalizata poate largi aria conştiinţei – Săgetătorul
„se hraneste” cu conferinte şi cursuri.
Dar la fel o pot face şi cartile, chiar dacă sunt citite în afara auspiciilor
unei institutii de invatamant.
La fel o face orice experienţa care ne obliga sa privim viaţa într-un fel
Stai pe o duna inalta de nisip, purtând în spate un deltaplan prins cu
curele, gata sa faci saltul în vazduh.
Si aceasta este o cale a elevului.
Mintea s-a deschis către o experienţa noua, o noua ocazie de a invata.
La fel cum hoinarul face loc elevului, şi elevul face loc filosofului.
Se produce numai o schimbare a punctului de interes.
Acum ne-am mutat atenţia de la ochi şi urechi şi am plasat-o asupra celei
mai adanci functii perceptive a omului: intuitia.
Incercam, intuitiv, sa intelegem plinatatea vietii şi să ne aflam locul în
cadrul ei.
Calea filosofului este dependenta de observatiile patrunzatoare adunate
de hoinar şi de elev.
Fără ele, nu e decât un pedant batran şi uscat cu mintea plina de ipoteze
neviabile.
Saltul intuitiv al filosofului trebuie alimentat de experienţa.
Altfel, nu are radacini în realitate.
Crestinism, budism, existenţialism – strategia filosofului este sa le
absoarba pe toate, dar sa nu permita niciodata vreunuia dintre aceste sisteme
sa gandeasca în locul lui.
El trebuie sa încerce mereu sa adune alte experiente de viaţa,
modificându-şi şi adancindu-şi continuu viziunea asupra existentei.
Pe scurt, strategia Săgetătorului este să-şi traiasca viaţa într-o continua
aventura.
El trebuie sa renunte la toate notiunile de siguranta.
Trebuie sa dea la o parte de bunavoie orice idee sau opinie de indata ceşi
da seama ca începe să se adaposteasca în spatele ei.
Trebuie sa mearga mai departe fără ezitare, aşteptându-se la miracole,
pregatit în permanenta sa realizeze clasica lovitura de maestru a Săgetătorului:
saltul de credinta.
Resurse:
Libertatea personala este esentiala pentru strategiile Săgetătorului.
Hoinarul s-ar ofili fără ea.
Elevul ar fi prins de rutina care plictiseste mintea.
Iar filosoful n-ar putea capata o perspectivă mareata, nici nu si-ar putea-o
verifica prin confruntarea cu realitatile diverselor circumstante.
Este firesc atunci ca puternica dragoste de libertate sa fie o resursa de
baza a Săgetătorului.
Nici un semn nu se teme ca el de constrangere.
Entuziasmul, optimismul, spiritul de aventura – şi acestea sunt resurse
ale Săgetătorului.
Orice-ar pune viaţa în calea unui Săgetător, el este gata să-i faca fata.
E adaptabil şi viguros, capabil să-şi revina dupa orice nenorocire.
Trasaturile puternice de Săgetător acorda unei persoane o polita de
asigurare blindata impotriva insatisfactiilor.
E posibil sa existe stari de tristete sau depresie şi la un Săgetător, dar
sunt temporare, gata să se disipeze la aluzia unei noi aventuri sau posibilitati.
Se poate ca Săgetătorul sa nu aiba simtul innascut al sensului vietii, dar
s-a nascut cu certitudinea ca viaţa are un sens.
Pentru Săgetător, premisa este indiscutabila.
E ca şi cum s-ar fi nascut cu un altar gol în minte – instinctiv, incearca sa
aseze în el o icoana.
Poate fi a lui Iisus.
Poate fi a literaturii.
Poate fi a revolutiei mondiale.
Cu spiritul sau liber, îşi alege proprii zei, indiferent de ce presiuni se fac
asupra lui.
Dar el va face alegerea.
Resursa Săgetătorului? Credinta în idealurile sale.
Aceasta poate lua o mie de forme, dar Săgetătorul traieste din ele,
indiferent de forma lor.
Nici un semn nu poate fi mai putin suspectat la nivelul principiilor.
Oricare ar fi costul, oricat ar fi de neconfortabil, Săgetătorul face ceea ce
este drept.
Aceasta „dreptate” are definitie proprie şi s-ar putea ca nu toti sa fie de
acord cu ea.
Dar o data ce stim care este dumnezeul Săgetătorului, comportamentullui este la fel de previzibil ca miscarea unei planete în jurul Soarelui.
Umbra
Există situatii când prudenta poate fi salvatoare.
Viata e uneori intunecata şi vicleana, plina de capcane mortale purtând
masti inocente.
Ezitarea şi suspiciunea ne-ar putea salva.
Dar ele sunt straine Săgetătorului, la fel ca un costum de baie unui
eschimos.
Cu entuziasmul lui increzator, cu ochii luminosi, Săgetătorul a intrat în
multe incurcaturi.
Optimismul exagerat, obiceiul de-a supralicita, precum şi greselile de
judecata sunt umbrele sale.
Ca un caine prietenos care crede ca toate masinile care gonesc pe
autostrada sunt tovarasii lui de joaca, şi el a ajuns sa fie de multe ori zdrobit
sub rotile vietii.
Săgetătorul poate avea prea multa incredere în taria unor trepte
subrede.
Poate da de o curba infundata.
Poate urma un guru autoproclamat într-un gest de sinucidere colectivă,
în numele credintei.
Umbra ametitoare pentru Săgetător nu este nicaieri atât de evidenta ca
în relatiile sale intime.
Libertatea este pretioasa pentru evolutia Săgetătorului, totusi putine
semne sunt într-un asemenea pericol de-a renunta la ea în schimbul
promisiunii unei povesti de dragoste eterna.
Din nou, aceeasi atitudine increzatoare, plina de aşteptari, care prinde
săgeata din zbor.
„Cine se casatoreste în graba are timp destul să se caiasca” a fost
epitaful de pe mormantul multor Săgetători nefericiti.
O credinta robusta, simtul umorului, dorinta de aventura – aceste
trasaturi ne pot face viaţa mai bogata, iar Săgetătorul le are pe toate.
Dacă nu sunt compensate de un simt al fragilitatii vietii, de conştiinţa
usurintei cu care scanteia ei se poate stinge, Săgetătorul cu spiritul luminos
poate deveni un semn al tragediei.
Religie-spiritualitate:
Impetuosul Sagetator este cel care probabil imbratiseaza cel mai onest o
religie, nu datorita nevoii de conformism social, nu pentru puterea de a
conduce şi manipula pe care o poate da religia, nu pentru a judeca pe cei care
nu sunt ca el, ci pur şi simplu pentru ca religia este modalitatea prin care unii
Sagetatori isi manifesta libertatea.
Pentru Sagetator adoptarea unei religii şi imbratisarea tuturor principiilor
ei este cumva o necesitate naturala, pentru ca el este cel care desi se declara
liber, este foarte tributar unor principii de viata bine stabilite, fara de care
simte ca nu si-ar gasi drumul către casa.
Sagetatorii pot deveni cu relativa usurinta lideri spirituali usor de urmat.
Ei au mereu la indemana un instrument de invatare care sa îi aduca pe
oameni mai aproape de Dumnezeu, fie ca este vorba de exemplul personal,
sau de o pilda sau o poveste cu substrat spiritual.
Ei sunt cei care, cu o vorba de duh pot alina orice suferinta şi pot ajuta pe
oricine sa inteleaga cine, ce, cum şi unde este Dumnezeu.
Când reusesc sa depaseasca imaginea lui Dumnezeu batran şi cu barba
stând pe un tron în cer, Sagetatorii incep sa simta dorul de Dumnezeul tuturor
religiilor, cel care nu este supus nici unei dogme şi nici unei limitari de minte
omeneasca, cel care nu poate fi inteles rational, ci doar trait complet.
In acest dor de Dumnezeu se imbraca ei şi pleaca în cautare de sine.
Sagetatorii sunt nativi care pasesc firesc pe orice cale spirituala,
incercând chiar mai multe pana o gasesc pe cea care simt ei ca le da putere,
ca îi transforma în lideri.
Dar ei nu isi asuma acest rol pentru a conduce lumea, ci pentru a-si
manifesta generozitatea şi pentru a oferi cat mai multor oameni sansa de a
vedea lumina.
Un Sagetator se simte cel mai aproape de Dumnezeu când renunta la
voia propriei în favoarea celei Divine şi când îi invata pe altii tot ceea ce el stie
Capricorn
Capricorn
Element:
Pamant Mod:
Cardinal Arhetipuri:
Tatal
Primul-ministru
Pustnicul Hieroglifa:
Ai crezut, când erai copil, ca un invatat are puterea de-a face
Ai crezut, când erai copil, ca un invatat are puterea de-a face
orice.
Asa am crezut şi eu odata.
Asa am gandit cu totii.
Iar adevarul este ca pe masura ce puterea reală a unui om creste şi
cunostintele sale se extind, calea pe care o urmeaza devine mai ingusta: pana
cand, în sfarsit, el nu mai alege nimic, ci face numai şi numai ceea ce trebuie
sa faca.
– Ursula K. LeGuin
Scopul zodiei
Ambitios, materialist, insetat de putere – Capricornul fără chip, cu
pulover cenusiu, pe care-l descrie literatura populara, este cu-adevarat un
diavol viclean.
Calculat, intrigant, priceput sa exploateze orice slabiciune, este
reprezentantul tipic al oportunistului alunecos, insidios.
Descrierile de acest tip surprind destul de bine imaginea umbrei
Capricornului.
Dar nu au prea multe în comun cu scopul sau.
Este adevarat ca semnul Capricornului simbolizeaza puterea lumeasca.
Dar aceasta nu este echivalenta cu banii.
Nici cu aparitia pe coperta revistei Newsweek.
Foarte multi oameni aparent puternici îşi traiesc viaţa ca niste ostatici,
supusi constrangerilor impuse de functiile lor publice.
Functia reprezintă o putere lumeasca; ei nu.
Iar aceasta nu este calea Capricornului.
Pentru el, puterea suprema are o alta semnificatie.
Nu gloria, ci libertatea.
Pe arena lumii, Capricornul trebuie sa acţioneze supunându-se unei
singure dictaturi: cea a caracterului sau fundamental.
Impletirea naturii sale fundamentale cu identitatea sa publica – acesta
este scopul Capricornului.
Este armonia creata din unitatea interiorului cu exteriorul şi afirmata în
forul societatii.
Într-un cuvant, Capricornul este simbolul integritatii.
În cea mai inalta expresie pe care o poate capata semnul, nu exista nici
minciuni, nici prefacatorie, doar o imbinare continua între comportarea vizibila,
în public, şi esenta individuala a persoanei.
Separarea dintre munca şi viaţa devine insesizabila.
Cele doua se contopesc.
Pentru e reusi aceasta performanta, Capricornul trebuie sa devina imun
la aplauze.
Nu trebuie sa joace niciodata pentru public, desi munca sa, fiind în folosul
public, trebuie să se desfasoare necontenit în fata multimilor.
Dacă se lasa ademenit de laudele celor din jur, totul e pierdut.
Si totusi nu se poate fugi de ele.
Mainile care aplauda sunt acolo, seducatoare, cochetând cu el.
Pentru a evita seductia puterii, Capricornul trebuie sa devina un maestru
al solitudinii.
Nu este foarte important să-şi petreaca timpul în singuratate, desi
aceasta este o strategie legitima, ci trebuie să-şi gaseasca aprobarea în
interiorul sau.
Pentru a reusi, trebuie sa devina indiferent la succese şi la esecuri, la
laude şi denigrari.
Trebuie să se sustina singur.
Scopul Capricornului? Integritatea şi solitudinea.
Amandoua trebuie obţinute, caci dacă una din ele cedeaza, o atrage
dupa sine şi pe cealalta.
Strategia
Petrecerea timpului în singuratate este o strategie evolutiva eficienta
pentru Capricorn, mai ales în etapele initiale ale devenirii.
Capricornul trebuie sa afle ca nu are nevoie de aprecierea nimanui, ca se
poate multumi cu propriile ganduri şi proiecte, oricare ar fi ele, chiar fără ca
altcineva sa i le aprecieze sau sa i le laude.
Acest lucru nu înseamnă nici pe departe ca semnul Capricornului este al
unei persoane reci, care se lipseste de dragoste.
Capricornul poate iubi şi poate fi iubit.
Strategia lui nu este tulburata în acest fel.
El trebuie sa evite doar a simti nevoia unei alte persoane.
Strategia Capricornului e dependenta de gasirea mijloacelor practice
pentru a obţine independenta.
Plimbari solitare.
Visarea în singuratate.
Practicarea schiului sau a navigatiei fără insotitor, orice se poate face de
unul singur îi poate fi de folos – cititul cartilor, meditatia, orice obicei sau
ocupatie care transforma singuratatea dintr-o povara într-o oportunitate, orice
poate fi facut cu entuziasm.
Numai dupa ce atinge acea stare interioara de solitudine, Capricornul
poate să-şi intoarca în deplina siguranta privirea către lume.
Dacă o face prematur, fascinaţia şi stralucirea îl orbesc mai tare decât
dacă ar privi direct în inima Soarelui.
Capricornul este un catarator.
El priveste lumea stralucitoare şi aceasta îl imbie şi îl provoacă la fel ca
Everestul pe serpas.
Stie ca trebuie sa escaladeze varfurile.
Spaima o reprezintă faptul ca ar putea sa nu aleaga varful potrivit.
Exista un moment critic în calea Capricornului.
Exact când în fata lui lumea se deschide cu toată splendoarea şi
dramatismul sau, el trebuie să se retraga în singuratate.
Trebuie sa gaseasca puterea de a-şi lua ochii de la suita prezidentiala şi a
se intoarce spre interior, spre radacini.
Aceasta retragere nu este o conditie permanenta: Capricornul trebuie sa
urce.
Trebuie sa priveasca lumea în fata.
Nu este o solutie sa reziste tentatiilor ascunzându-se de ele.
Trebuie să se retraga din calea lor doar pana când capata siguranta ca
nu are nevoie de afirmarea personala care vine din aprecierea altora.
El are deja respectul de sine.
Stie deja cine este.
Castigându-şi increderea în sine, Capricornul priveste cu raceala lumea
celebritatilor şi a onorurilor.
I se alatura, dar având mintea indreptata ferm către un singur scop: sa
faca numai lucrurile care i se par firesti.
Capricornul trebuie să-şi aleaga un rol public care să-i exprime valorile,
interesele şi fanteziile personale.
Rolul poate sa fie o slujba.
Poate sa fie o acţiune de voluntariat.
Poate sa fie o functie publica.
Sau doar o pasiune de-a sa – de exemplu, sa cante la clarinet într-o
formatie.
Orice aspect ar alege, oamenii îl pot aplauda, respecta, îl pot considera
un maestru.
Sau pot renunta la el, pierzându-şi orice interes.
Nu contează.
În ambele situatii, Capricornul trebuie sa rămâna indiferent ca o galaxie.
Important este doar sa fie el insusi.
Resurse Nu e foarte greu de pornit masina succesului.
Trebuie sa capeti un oarecare mestesug, sa zambeşti persoanelor
potrivite şi să petreci cativa ani în preajma lor.
Nu e nici o rusine, doar ca nu aceasta este conduita Capricornului.
Pentru Capricorn, a-şi croi drumul în societate este o intreprindere care îi
aduce mult mai multe provocari.
Infrangeri, nesiguranta, lungi perioade cu recompense saracacioase –
toate aceste obstacole îi apar în cale.
Dar el e pregatit.
Are doua resurse care îi ingaduie sa reziste presiunii continue: rabdarea
şi autodisciplina.
Ca nici un alt semn, Capricornul poate sa aştepte.
Asteptarea sa nu înseamnă nehotărâre, nici instabilitate.
Este intensitatea şi nemiscarea unei pisici care sta inlemnita de
concentrare la trei metri de un soarece nebanuitor.
Autodisciplina Capricornului este şi ea fără egal.
Indiferent de greutatile care-i apar, odata ce si-a fixat un obiectiv, si-l
mentine.
Nimic nu-l poate deturna – nici teama, nici frustarile, nici piedicile.
Le poate simti pe toate, dar comportarea unui Capricorn îi reflecta
întotdeauna intentiile, nu emotiile.
Capricornul mai are şi o alta resursa: un simt practic innascut.
Dacă aduna doi şi cu doi obţine întotdeauna patru, oricat de mult si-ar
Fantezia are şi ea loc în viaţa lui, dar numai dacă exista vreo posibilitate
logica să se transforme candva în realitate.
Dacă exista o asemenea sansa, Capricornul munceste eficient şi
perseverent pana când îşi indeplineste visul.
Dacă însă nu exista, o arunca la o parte ca pe ziarul de ieri.
Resursele Capricornului? Pe scurt, o vointa de fier.
Singuratatea, hotărârea, rabdarea, logica precisa – toate îi permit sa
treaca prin furtunile şi obstacolele vietii zilnice fără să-şi piarda nici un moment
visurile.
Poate fi lent.
Poate da impresia ca s-a oprit brusc la mijlocul drumului.
Dar pana la urma obţine ceea ce vrea.
Umbra Viata Capricornului cere foarte mult autocontrol.
Dacă acesta este corect folosit, îl ajuta sa escaladeze cel mai inalt varf.
Alege şi acţionează.
Dacă esueaza, nu renunta.
Dar dacă acest autocontrol lipseste, apare dezastrul.
Capricornul trebuie să-şi exercite autocontrolul întotdeauna în lumea
obiectivă.
Trebuie să-l reflecte în acţiunile sale.
Dar dacă survine o cadere nervoasa, dacă hotărârea lui devine
sovaitoare, autocontrolul e denaturat.
Nu mai acţionează asupra comportamentului, ci se manifesta subiectiv,
suprimând reacţiile emotionale la problemele şi evolutiile vietii.
Capricornul se poate transforma în stana de piatra.
Nici un semn nu apare atât de inghetat afectiv.
Când viaţa îi scapa de sub control, Capricornul poate parea la fel de rece
ca un bloc de obsidian.
În aceste momente ale drumului, Capricornul se intalneste cu umbra lui
cea mai intunecata, o denaturare a solitarismului sau: singuratatea dureroasa.
Capricornul singur, lipsit de expresie, este în continuare o fiinta
formidabila, dar acum este una bolnava.
Pierzându-şi propriul traseu, incearca sa le impuna el calea tuturor
celorlalti, devine dictatorial şi tiranic.
Îşi creeaza un aer de superioritate fata de cei alaturi de care ar trebui sa
traiasca pe pozitii egale.
Si începe sa caute puterea ca un lup infometat.
Oriunde merge incearca să-şi impuna autoritatea.
Orbeşte, începe sa caute în ceilalţii aprobarea pe care ar fi trebuit s-o
gaseasca în el insusi.
Si reuseste.
Îşi face drum agatându-se cu ghearele pana în varf, cu perseverenta şi
hotărâre.
Dar nu este multumit nici dupa ce a ajuns.
Asa ca forteaza nota mai departe.
Devine un rob al muncii, îşi solicita nemilos toate resursele, nu mai are
urechi pentru tipatul de durere al corpului şi nu mai simte durerea inimii.
Apoi moare, victima a rolului şi responsabilitatilor sale, dupa ce a obţinut
puterea, probabil bogatia, dar la fel de singur ca un graunte de nisip care
pluteste în vidul interstelar.
Religie-spiritualitate:
Si pentru Capricorn este relativ mai usor sa imbratiseze o dogma, pe care
mai apoi sa o foloseasca ca pe un instrument de masura a oamenilor sau ca pe
un mod de a judeca oamenii şi – de ce nu – de a-i pedepsi pentru greseala de a
nu face ceea ce se aştepta el sa faca.
Capricornul poate destul de usor să se erijeze intr-o instanta divina care
sa nu administreze iubire şi iertare, ci judecata şi pedeapsa.
Intr-o prima faza a evolutiei spirituale, Capricornul este cel care aplica
religia în spiritul fiecarei litere, la modul concret, folosind fiecare percept
pentru a-si atinge scopurile care, de cele mai multe ori, tind spre acumulare de
putere personala de dominare.
Fiind nativii care reprezinta figura paterna şi cum Dumnezeu insusi
reprezinta pentru multi o figura parterna, nu este greu de inteles ca al nostru
Capricorn este perceput chiar de către ceilalţii ca un Dumnezeu.
El poate depasi aceasta conditie a egoului care se crede indreptatit sa
administreze dreptate divina şi poate trece la polul opus cu cea mai mare
usurinta devenind chiar pustnic, retragandu-se chiar departe de lume pentru a
avea posibilitatea de a-si dedica tot timpul implinirii menirii sale spirituale.
El va fi cel care, chiar daca va fi în lume, tot departe de ea se va simti.
Se va izola cu buna stiinta şi cu draga inima pentru a oferi ofranda
intregii sale atentii doar lui Dumnezeu.
Dar calea sa spirituala nu va fi completa decât în clipa în care va reusi sa
nu se gandeasca doar la sine în relatie cu Dumnezeu, ci atunci când va incepe
sa îi slujeasca pe ceilalţii, când le va fi de folos lor, chiar adoptând pozitii şi
roluri de aparenta inferioritate, care sa nu presupuna controlul lor de nici un
fel.
Abia atunci când se va ruga pentru tot şi toate, când se va anula pe sine
ca ego, Capricornul va putea sa îl vada şi să îl simta pe Dumnezeu.
Cel mai implinit spiritual se simte în singurate deplina, în ragazul de a-l
Varsator
Aquarius
Element:
Aer Mod:
Fix Arhetipuri:
Revolutionarul
Sustinatorul Adevarului
Savantul
Exilatul
Geniul Hieroglifa:
– aforism al budismului Zen
Scopul zodiei:
Libertatea- acesta este scopul Varsatorului.
Scopul zodiei:
Libertatea- acesta este scopul Varsatorului.
Ce reprezintă ea? Individualitatea.
Capacitatea de a alege propria cale.
De a realiza ceea ce doreşte sa realizeze.
De a nu primi ordine de la nimeni, de-ar fi acesta tata, mama, presedinte,
preot, sau alta figura cu autoritate.
Este mult mai usor de spus decât de facut.
Forte uriase sunt masate în apropierea individualitatii noastre, forte care
ne pot strivi dacă le permitem, transformându-ne în marionete.
Îşi fac aparitia presiunile.
Conformismul.
Conventiile sociale.
Dorinta de a fi acceptat.
Lasându-le sa ne supuna, servim la doi stapani: propriei noastre naturi şi
starilor schimbatoare ale celor din jurul nostru.
Imediat, libertatea ne e compromisa.
Pentru Varsator acest compromis e un blestem.
Dusmanul de moarte al Varsatorului este instinctul de trib.
Dacă îi cedeaza, totul se naruie.
Devine inca un personaj oarecare în serialul fără capat al existentei
zilnice.
Varsatorul şi conformismul: se potrivesc cam la fel ca pacea cu armele
nucleare.
Pentru a invinge acel instinct de trib, Varsatorul trebuie să-şi cultive o
loialitate absolută fata de adevar.
Trebuie sa spuna exact ce vede, indiferent de consecinte.
Trebuie să se mentina ferm când îi este amenintata libertatea, fie prin
constrangere, fie prin mijloace insidioase.
Si trebuie să-şi accepte cu bucurie destinul: acela al exilului, al
condamnarii definitive la nesincronizare cu valorile şi motivatiile comunitatii din
care face parte.
Scopul Varsatorului? Exprimarea sinelui, fără compromisuri, fără
deformari.
Desavarsirea individualitatii.
Dacă-l intalnesti pe Buddha în cale, ucide-l. Libertatea – acesta este scopul Varsatorului. Strategia
Să ni-l imaginam pe Varsator drept unul dintre acele orase-fortareata din
Vechiul Testament.
Vremurile sunt violente.
Fiecare oras-stat reprezintă o alta cultura şi tensiunile dintre orasele
invecinate sunt permanente.
Dacă zidurile Varsatorului s-ar prabusi sub asediu, civilizatia sa ar fi
zdrobita.
Armatele victorioase l-ar ucide pe regele Varsator si-ar zmulge zeii de pe
piedestalele templului, instalându-i în loc pe ai lor.
Nu poate fi vorba să se predea.
O data ce inamicul ar trece de porti, ar urma holocaustul, iar apoi uitarea.
Pentru Varsator, strategia este una singura: sa pastreze sistemele de
aparare intacte, indiferent de pret.
Fără aranjamente.
Fără compromisuri.
Cu siguranta concreta pe care o pot oferi piatra şi mortarul.
Metafora orasului-stat este potrivită, doar ca acum nu e vorba despre
pastrarea integritatii culturale a unei societati istorice, ci de libertatea şi
individualitatea unui singur om.
Inamicul a inconjurat zidurile.
Si-a masat trupe la intrare şi pregateste berbecele de lupta.
Pentru Varsator, acel berbece poate lua diverse infatisari, dar în esenta el
este presiunea exercitata de civilizatie asupra noastra pentru a ne conforma
unui anume tipar comportamental.
Fiecare dintre noi are un set unic de inclinatii şi valori proprii.
Dar societatea are cu noi alte planuri.
Inca de când am început sa vorbim, am fost programati prin imagini ale
succesului, decentei şi normalitatii.
Pentru cei mai multi dintre noi, inscrierea în aceste tipare este fireasca,
chiar folositoare.
Pentru Varsator, este condamnarea la moarte.
Varsatorul trebuie sa reziste berbecelui de lupta.
Trebuie sa reziste constrangerilor impuse de civilizatie.
Strategia lui este de a-şi urma propria individualitate, alegându-şi
propriile cai, chiar dacă acestea dezlantuie furia sau provoacă huiduielile celor
din jur.
„Voi fi normal, chiar dacă asta înseamnă ca toti ceilalţii ma vor crede
nebun” – acesta este motto-ul Varsatorului.
Dacă urmeaza aceasta strategie, s-ar putea ca societatea sa încerce să-i
rapeasca libertatea prin forta: inchisoare sau azil.
Dar acestea sunt cu adevarat berbece de lupta.
Presiunile civilizatiei sunt de obicei mai subtile: „Continua sa te comporti
tot asa, şi nu-ti vei putea pastra niciodata o slujba.
Te vom infometa, nu vei putea simti siguranta sau confortul”.
Sau: „Dacă nu renunti la parerile tale vei ajunge de rasul intregii lumi.
Te vom socoti nebun.
Nu vom lua în serios nimic din ce faci”.
Dacă aceste amenintari nu-s de ajuns, inamicii Varsatorului mai au inca o
tactica.
Si-au instalat deja spioni în interiorul zidurilor, a caror sarcina este sa
deschida portile pe dinauntru.
Pentru persoana din Varsator, acesti spioni iau infatisarea celor apropiati
care o iubesc.
O iubesc cu adevarat, profund şi sincer.
Din pacate, de aici şi pana la a spune ca o inteleg este cale lunga.
Acesti spioni au trecut deja de sistemele de aparare ale Varsatorului.
Sunt inauntrul zidurilor.
Pot fi sotul sau sotia, pot fi prietenii.
Deseori sunt parintii.
Când Varsatorul îşi manifesta optiunile, ei fac presiuni uriase asupra lui
ca să-l determine să se razgandeasca, să se conformeze aşteptarilor lor.
În ce fel? Probabil ca sunt cu inima curata, dar metodele lor sunt
inselatoare, fie ca-şi dau seama, fie ca nu.
Acesti spioni îl determina pe Varsator sa creada ca are responsabilitatea
să se tradeze pe sine insusi, ca dacă îi iubeşte cu adevarat nu trebuie să-i lase
să se framante vazându-l cat este de nepotrivit pentru societatea în care
traieste.
Infruntarea acestor spioni este pentru Varsator testul suprem, cu mult
mai dificil decât infruntarea berbecelor.
Aparându-şi libertatea, Varsatorul trebuie să se pregateasca sa intampine
o provocare amara: sa franga inimile celor care-l iubesc.
Nu contează ca dezamagirea şi durerea lor vine doar din dorinta de a-l
vedea mulându-se într-un tipar pentru care n-a fost facut.
Suferinta lor e reală.
Dacă ar face un compromis, Varsatorul ar putea sa le-o aline.
Totusi, nu-l poate face.
Nu se poate preface ca este altfel decât este.
Are Varsatorul inima inghetata? Nu, dar de multe ori asa pare.
Calea sa este austera, purtându-l către stratosfera subtire şi limpede a
adevaratei sale individualitati.
Dacă ascensiunea sa îi dezamageste pe pamanteni, el trebuie să se
acomodeze cu aceasta suferinta, alinându-se doar cu ştiinta ca acele inimi
frante sunt pretul inevitabil al libertatii sale.
Resurse „În fiecare an, inainte de semanatul porumbului, sacrificam o
fecioara zeului ploii.
În fiecare an, el ne trimite în schimb ploaia.
Totusi, anul asta tu spui ca nu trebuie sa facem nici un sacrificiu, pentru
ca ploaia va veni oricum”.
O femeie din zodia Varsatorului a auzit aceste cuvinte cu zece mii de ani
în urma, şi totusi si-a pastrat cu fermitate pozitia.
Dacă n-a fost ucisa pentru convingerile ei, atunci cu siguranta ca a
schimbat cursul istoriei lumii.
De ce? Pentru ca a vazut adevarul şi nimeni n-a putut-o convinge de
contrariul lui.
A privit ceea ce era evident şi a vazut ceea ce nimeni nu putuse vedea.
Exista un cuvant care descrie aceasta independenta radicala a mintii, un
cuvant care exprima cea mai importanta resursa a Varsatorului.
Cuvantul este geniu.
Am fost invatati ca geniul reflecta o inteligenta iesita din comun, dar
interpretarea este gresita.
Inteligenta este numai un instrument al geniului şi poate exista şi în afara
lui.
Un om de geniu are o gandire proaspata, priveste vechile probleme întrun
fel nou.
Geniul este capacitatea de a gandi asa cum nu am fost invatati sa
gandim.
Varsatorul are aceasta calitate din abundenta.
Să nu sacrificam anul acesta o virgina: cea care a avut prima acest gând
rebel de Varsator a fost imediat supusa unor presiuni dure.
Poate ca în sat erau o mie de oameni.
În acest caz, noua sute nouazeci şi noua credeau ca ideea este
nebuneasca.
Dar eroina-Varsator stia ca acela era adevarul – şi convingerea aceasta îi
dadea tarie.
Asa cum le da şi Varsatorilor din zilele noastre.
Ei ştiu ca alegerea lor este cea buna, desi nimeni altcineva nu-i aproba.
Varsatorul are şi o a doua resursa, fără de care geniul nu i-ar fi de mare
folos.
Simpla cunoastere nu permite nimanui sa reziste în fata catorva mii de
degete acuzatoare.
A doua resursa este o implacabila, de neinfrant incapatanare.
Când îşi pune ceva în minte, Varsatorul e la fel de neclintit ca Matterhorn
în briza diminetii.
Nimic nu-l poate indupleca.
Umbra
O asemenea incapatanare este de mare folos strategiei
O asemenea incapatanare este de mare folos strategiei
Varsatorului.
Pentru a se opune presiunilor instinctului de trib, trebuie sa fie absolut
sigur de el insusi.
Undeva, în adancul sufletului sau, trebuie sa existe convingerea neclintita
ca perceptiile sale sunt valabile, indiferent de violenta sau de elocventa cu care
li se opun inamicii.
Varsatorul îşi poate confectiona cateva premise artificiale relativ la
independenta sa şi le poate apara cu o incapatanare care poate rivaliza cu a lui
Davy Crockett la Alamo.
Se poate imbraca cu orice ocazie în blue jeans.
Îşi poate sustine cu insistenta dreptul de-a striga cuvinte indecente în
fata unei oficialitati.
Poate refuza cu incapatanare sa asculte alta muzica în afara celei clasice.
Toate aceste excentricitati nu sunt periculoase în sine.
Trist este ca din cauza lor este tras pe linie moarta procesul cu mult mai
important pentru un Varsator, cel al individualizarii.
Aceasta incapatanare capricioasa este umbra Varsatorului.
În loc să-şi apere dreptul de a decide cum va arata propria viaţa, el
accepta presiunile societatii.
Merge pe o cale absolut conventionala, evitând probelemele unui progres
legitim.
Atunci toată rebeliunea şi libertatea Varsatorului se consuma undeva,
într-un loc aproape lipsit de riscuri.
Geniul dispare.
Nu mai exista nici rebeliune, nici gandire revolutionara.
Ramane doar o alta figura anonima în multime, ducând o viaţa lipsita de
imaginatie, colorata doar de cateva ciudatenii exasperante, dar inofensive.
Umbra Varsatorului poate fi şi mai intunecata.
Conventionalismul nu este un pacat.
Cei mai multi dintre noi suntem în mod inerent conventionali.
Când ne incadram armonios în societate, simtim şi o armonie interioara.
Pentru Varsator lucrul acesta nu este valabil.
Conventionalismul este în cazul sau o masca.
S-ar putea hotărî sa o poarte, dar atunci va plati un pret mult prea mare:
viaţa pe care o va trai nu va mai fi a sa.
O persoana din Varsator care strabate calea aceasta umbrita poate da
impresia aparenta de succes.
Poate fi echilibrata, fermecatoare, spirituala.
Dar se simte ca un strain, ca un agent secret care a adoptat o falsa
identitate.
Varsatorul simte instrainarea.
Nici cei mai apropiati oameni nu-l mai pot atunci cunoaste cu adevarat.
Desi relatiile continua, ei simt ca se intampla ceva ciudat cu el.
Pare distant, poate chiar rece sau lipsit de sentimente.
Cuvintele-i sunt potrivite.
Îşi indeplineste responsabilitatile.
Rade la glume atunci când trebuie.
Face glume la randul lui.
Dar nu poate pacali pe nimeni.
Toti ştiu ca lipseste, pur şi simplu, ceva esential.
În spatele acelei priviri, la fel de limpede şi de patrunzatoare ca un
pumnal de spart gheata, nu se mai afla nimic.
Doar o persoana disparuta.
Religie-spiritualitate:
Am putea crede, ca cel putin în cazul Varsatorului, nu se poate vorbi
despre religie şi cu toate acestea pana şi el are o religie, doar ca este una
universala, în care se simte intreg doar când impartaseste şi da şi altora.
Nu admite absolut nici o dogma, nici un sistem care sa îi ingradeasca
libertatea spiritului.
Orice sistem care face asta este rapid inlaturat de Varsator uneori chiar
violent, printr-o revolutie, interioara sau exterioara, caci nativii nu ezita sa
inlocuiasca brusc vechiul cu un sistem complet nou, care sa nu aiba nimic de a
face cu cel vechi.
Varsatorii sunt oamenii de avangarda care reusesc sa implementeze
intotdeauna o noua religie.
Mai mult decât oricare alta zodie, ei sunt cei care au propriul Dumnezeu,
caci nu sunt de acord din principiu sa fie tributari dogmelor şi cutumelor
religioase.
Traditia îi irita şi îi enerveaza, de aceea simt în permanenta nevoia de a
schimba ceva.
Varsatorul este varful de lance al noului în domeniul spiritual.
Toate acestea le face motivat fiind de relatiile cu cei din jur.
Oamenii sunt cei care îl ajuta sa creasca, dar şi cei care îl pot desfiinta şi
lua puterea.
Are veleitati inascute de lider, dar daca nu face parte dintr-un sistem de
asociere oarecare, daca nu va simti apartenenta la un grup – fie ca este vorba
de un grup de prieteni, sau o organizatie formala – se va simti tot timpul
nemultumit.
Este primul care pleaca în calatoria spirituala, dar nu va ezita să se
intoarca şi să impartaseasca din experienta sa pentru ca sa fie urmata de cat
mai multi oameni.
Va fi primul care sa incerce lucruri noi, tehnici noi, cai noi pentru a realiza
prezenta Divinitatii în sine şi în creatie, dar o va face pentru oameni, pentru ca
ei sa evolueze şi să progreseze ca fiinte spirituale, caci el de cele mai multe ori
este evoluat peste nivelul mediu al oamenilor, în general.
El este un umanist prin excelenta şi un umanitar, o fiinta pentru care
nevoile grupului vin mereu pe primul loc.
Varsatorul este deschizator de drumuri şi de multe ori un solitar.
El este omul credintei viitoare şi în aceasta credinta se simte el cel mai
Peşti
Pisces
Element:
Apa Mod:
Mutabil Arhetipuri:
Visatorul
Poetul
Dansatorul mascat
Misticul Hieroglifa:
…suntem fiinte luminoase.
…suntem fiinte luminoase.
Suntem perceptive.
Suntem o conştiinţa; nu suntem obiecte; nu avem soliditate.
Suntem nemarginite.
– don Juan Matus, citat de Carlos Castaneda
Scopul zodiei
Invatatorii budisti din inaltimile Tibetului îşi sfatuiesc
Invatatorii budisti din inaltimile Tibetului îşi sfatuiesc
discipolii sa priveasca lumea ca pe un vis.
Oamenii, faptele, relatiile, muntii insisi – toate trebuie vazute ca niste
miraje, doar un joc de imagini imateriale ale mintii.
În Occident, interpretam adesea gresit ideile budiste, intelegând ca
lumea nu este reală, ca atomii şi moleculele sunt doar niste iluzii: un concept
greu de asimilat, mai ales dupa ce te-ai lovit la degete de-un picior „iluzoriu”
de pat.
Invatatorii budisti nu-şi pun problema realitatii sau irealitatii lumii.
Esentialul este mai profund: este recunoasterea faptului ca nu
cunoastem lumea în mod direct – ci prin intermediul conştiinţei.
Constiinta: un proces cerebral.
Ceea ce luam drept lume este de fapt un fenomen electrochimic produs
în cutele şi pliurile creierelor noastre.
Doar un joc de imagini.
Doar un vis.
Pentru cei mai multi dintre noi, acest gen de cunoastere nu are nici o
importanta practica.
Nu ne preocupa dacă am fost muscati de un caine sau de iluzia lui; ne
doare în amandoua cazurile.
Pentru Peşti, cunoasterea aceasta este totul.
De ce? Pentru ca Peştii sunt simbolul conştiinţei insesi.
Calea de evolutie a Peştilor, asociata prin traditie cu misticismul,
reprezintă o modificare fundamentala a modului de functionare a mintii.
O comutare a rotitelor.
În loc sa observe lumea, Peştii observa mintea care observa lumea.
Universul obiectiv dispare.
Ramane doar o vasta retea de reacţii subiective.
Ramane doar un vis.
Scopul Peştilor? O intelegere.
O reorientare subtila a mintii, care nu schimba nimic şi totusi schimba
totul.
Este ştiinta faptului ca oriunde am merge, orice am face, orice am vedea,
ne intalnim doar cu o singura realitate inevitabila: propria noastra conştiinţa.
Evenimentele vietii ne imping neincetat sa credem ca lumea este
„undeva acolo”, ca exista o realitate obiectivă independenta de mintea
noastra.
Vantul rece urla umflându-ne hainele, indurerându-ne oasele.
Untura fierbinte sare de pe plita lasându-ne o arsura pe brat.
Iubita sau iubitul dispar şi ne lasa un gol în inima luni de zile.
Actiune şi reacţiune.
Toate strategiile Peştilor se leaga de rasturnarea acestei credinte în
universul obiectiv.
Trebuie să se desprinda de lume.
În ce fel? O strategie este să-şi petreaca în fiecare zi cateva minute
concentrându-se asupra mintii insesi.
Cu ochii inchisi, respiratia calma, gandurile amutite, pur şi simplu îşi
observa conştiinţa.
Nu continutul conştiinţei – nu preocuparile şi teoriile şi toată agitatia de
care de obicei mintea e plina – ci conştiinţa în sine.
Fără continut.
Fără forma.
Calma.
O denumire a acestui proces este meditatie.
Însă cuvantul s-a incarcat de prea multe sensuri, evoca esente parfumate
şi practici ascetice, barbati hindusi cu barbi albe şi zambete enigmatice.
Nimic din toate astea nu e necesar Peştilor.
Pentru ei, meditatia este o functie naturala, organica.
Nu are implicatii religioase sau metafizice.
Am putea-o numi la fel de bine „distantare”.
Oricum i-am spune, meditatia este strategia evolutiva esentiala a
Peştilor.
Prin intermediul ei, mintea devine constienta de ea insasi.
Îşi mai reduce din atenţia pentru muntele de informatii care o asediaza
continuu pe calea celor cinci simturi.
Creativitatea are un mecanism asemanator: pe masura ce Peştii îşi
descatuseaza forta creatoare, lumea din afara se retrage de pe terenul lor
central.
Urmatorul vers al poemului, urmatoarea nota a sonatei, urmatoarea tusa
a picturii – toate acestea se nasc în minte, nu în domeniul real.
Ele îi indreapta atenţia dinspre realitatea fizica inspre conştiinţa insasi.
Strategia evolutiva? Peştii trebuie să-şi desfasoare inspiratia creatoare,
fie într-o forma de arta, fie în fantezia abstracta a visurilor secrete.
De ce? Pentru ca în jocul liber al imaginatiei, lumea noastra interioara
devine solida şi reală.
Conferim vietii subiective, chiar şi temporar, aceeasi realitate pe care o
acordam în mod normal lumii evenimentelor şi circumstantelor.
Pentru Peşti, e la fel de important ca vazul daruit unui orb.
Realist vorbind, nu putem sa ne petrecem tot timpul în lumea
imaginatiei.
Avem relatii şi responsabilitati.
Trebuie sa avem grija de corpul fizic.
Peştii, ca şi noi ceilalţii, trebuie sa traiasca în aceasta lume.
Însă viaţa în lume nu trebuie neaparat sa le încetineasca evolutia.
O viaţa traita intens şi plina de culoare se poate inscrie în strategia de
evolutie a Peştilor.
Nu au nevoie să se retraga la o manastire tibetana.
Peştii trebuie doar să-şi schimbe felul de a vedea lumea.
Nimic altceva nu se cere schimbat.
Practici ascetice? Peştii n-au nevoie de ele.
Practicile ascetice sunt legate mai mult de manifestarile exterioare şi nici
un semn nu are un beneficiu mai mic decât ei de pe urma credintei ca modul
de comportare ar avea vreo semnificatie.
Ei trebuie doar sa evite gandul ca lucrurile şi faptele au propria existenta
independent de minte.
Compasiune, ajutorare, neangajarea în competitii – dacă Peştii pot să-şi
pastreze aceste atitudini, fără să se lase afectati de fluxul şi refluxul norocului,
atunci chiar şi viaţa cea mai activă şi stimulatoare le poate sprijini strategia
evolutiva.
Strategia Peştilor este detasarea de lume, recunoasterea faptului ca doar
conştiinţa este realitatea la care avem acces şi ca este singura realitate care
trebuie sa fie modificata.
Resurse Catre ce ne indreptam atunci când ne detasam de lume?
Intrebarea este suficienta pentru a-i face pe multi dintre noi să se agate cu
disperare de realitati şi fictiuni, încercând cu fervoare sa obţina imposibilul: un
coltisor sigur, stabil în aceste montagne russe ale existentei.
Peştii însă ştiu din instinct ca personalitatea este doar un dop de pluta
saltat în sus si-n jos de valurile unui ocean mult mai vast: cel al conştiinţei.
Ori de cate ori simt nevoia, trag adanc aer în piept şi se scufunda în
tinuturile din adancul mintii.
Pentru Peşti, mintea insasi este o resursa primara.
Este refugiul semnului, calea lui de evadare din fata ultragiilor şi
situatiilor apasatoare din viaţa.
Un taram de vis.
O lume de incantare şi pace, de fascinaţie eterna.
O lume care este întotdeauna aproape.
Si care le face semn ca sa fie observata.
Imaginile se nasc spontan în adancul mintii, aducând în oglindirea
constienta fantezia şi inventivitatea.
Peştii au mai multa imaginatie decât oricare alt semn.
Nu are importanta dacă imaginatia alimenteaza o lucrare de arta sau
visarea cu ochii deschisi; atenţia este atrasa în interior, departe de
preocuparea instinctivă pentru mediul din jur.
Empatia şi blândetea sunt şi ele resurse ale Peştilor.
În aceasta zodie personalitatea este flexibila.
Se pliaza şi muleaza, adaptându-se situatiilor schimbatoare.
Intelegerea şi compasiunea pentru ceilalţii se manifesta cu usurinta.
Peştii se imagineaza pur şi simplu în locul celeilalte persoane.
Fără efort, incearca sa gaseasca acea traire subiectivă straina în
interiorul propriei conştiinţe fluide.
Totul se intampla ca şi cum conştiinţa Peştilor ar avea proprietatea de-a
contine simultan toate punctele de vedere posibile ale oamenilor.
În sfarsit, Peştii au aflat din instinct de existenta nivelurilor superioare de
conştiinţa.
Inca din copilarie sunt preocupati de sondarea spatiului mintii, cautând
sa ajunga la frontierele psihicului.
Unii devin evlaviosi.
Altii ajung sa fie fascinaţi de psihologie.
Multi capata interes pentru clarviziune şi alte fenomene paranormale.
Orice forma ar lua aceasta explorare, ea reprezintă o alta resursa a
Peştilor: simtul posibilitatii propriei transcendente.
Peştii pot gasi infinite moduri de exprimare, dar cu totii vin pe lume cu
trei intuitii esentiale: viaţa este un mister, circumstantele sunt valul acestuia,
iar conştiinţa insasi este cheia dezlegarii lui.
Cele trei resurse sunt date.
Mai departe Peştii evolueaza pe cont propriu.
Umbra
Peştii trebuie sa fie fascinaţi de propria conştiinţa.
Fără aceasta vraja, tot efortul pentru evolutie ar fi blocat.
Totusi, numai fascinaţia este insuficienta.
Constiinta trebuie orientata şi disciplinata, ori altfel duce la depresie
adanca.
Pentru Peşti se poate instala atunci o stare de confuzie şi epuizare.
Mintea este inundata de imagini şi impresii.
Un val coplesitor de emotii, de teama şi de visuri zadarnice îşi matura
calea prin conştiinţa, impovarându-le personalitatea.
Iar ei stau inlemniti, privind cu ochii mari, în timp ce pivnitele şi carcerele
mintii irup, ruinându-le individualitatea.
Dacă acele explozii interioare nu pot fi canalizate către creativitate şi
meditatie, devin mai fatale decât ghilotina şi mai brutale prin acţiunea mai
înceată.
Mai intai, Peştii pur şi simplu se lasa în voia sortii.
Fac atât de mult efort pentru a mentine o aparenta de normalitate, incat
le mai rămâne foarte putina energie pentru strategii de viaţa şi angajamente.
Accepta o slujba.
Stabilesc unele relatii.
Iar mai departe, Peştii urmeaza calea minimei rezistente.
Destul de repede viaţa îşi impune propria sa logica.
O porneste în galop ca un armasar speriat, în timp ce ei incearca doar să
se mentina în sa.
Din ce în ce mai des îşi vad existenta ca un spectator sau ca şi cum ar fi
doar personaje dintr-un film de neinteles.
Aceasta deşertăciune, la care se adauga sensibilitatea lor, îi duce către
ultima capcana: Peştii incearca sa evadeze din lumea obiectivă în cea
subiectivă.
Nu mai este vorba de cautarea vreunei revelaţii.
Nici de recunoasterea calitatilor iluzorii ale vietii.
Cauta doar anestezierea.
S-ar putea să se apuce de baut.
Ori sa devina dependenti de tranchilizante sau halucinogene.
Umbrele acestea ale zodiei sunt destul de bine prezentate în literatura
astrologica populara.
Exista însă şi alte umbre, mai putin intelese.
Peştii se pot afunda în carti, programe de televiziune sau în muzica.
Pot capata obsesia mancarii sau a sexului.
Pot dormi zece ore pe zi.
Nu e nimic rau în asta, nu despre asa ceva e vorba.
Numai ca ele pot fi folosite pentru a stimula subiectivitatea într-o
asemenea masura incat realitatea obiectivă sa fie temporar mascata.
Nu se produce nici o transformare a perceptiilor sau a proceselor
cognitive.
Are loc doar respingerea problemelor care ţin de evolutie şi care sunt
inlocuite cu surogate superficiale şi lipsite de sens.
Umbra Peştilor? Este fuga de realitate.
Mintea, cu toată forta ei imaginativa şi creatoare, se ascunde de lume,
rămânând în aşteptare, evitând orice obstacol şi aşteptând ca soarta sa
imparta şi ultimul rând de cărţi proaste.
Religie-spiritualitate:
Pentru Peşti, atat religia cat şi spiritualitatea, sunt inlocuite de credinta
nestramutata în Dumnezeu.
In numele acestei credinte, Peştii sunt gata să se sacrifice pentru binele
celorlalti.
Ei iau pe umerii lor poverile altora, trasformandu-se de multe ori – de
buna voie şi nesiliti de nimeni – în martiri.
Nu putem spune ca acesta este un lucru rau sau bun, dar indicat ar fi ca
din când în când sa îi lase pe ceilalţii sa isi rezolve singuri problemele.
Peştii se pot rupe cel mai usor de lume pentru a pleca în lumea lor în care
nu au nevoie de nimeni şi de nimic decât de trairea nemijlocita a lui Dumnezeu.
Ei pot imbratisa o religie sau alta, dar nu prea merg pe ceea ce merg
ceilalţii, pe dogme şi legi, ci pe ceea ce simt ei şi experimenteaza în relatia
directa cu Dumnezeu.
Pentru Peşti este simplu să se conformeze aparent unor reguli, dar este
doar o aparenta, pentru ca în fond ei sunt conectati la maxim cu o alta lume la
care nu multi au acces, o lume mai putin perceputa prin intermediul simturilor
comune, pe care pana şi Peştilor le vine greu sa o puna în cuvinte.
Lumea aceasta mistica este cea care le poate oferi cele mai multe
satisfactii spirituale nativilor, este lumea care îi implineste şi în care se simt cel
mai bine, care conteaza chiar mai mult decât realitatea şi a carei accesare
poate deveni un drog.
Atunci când dintr-un motiv sau altul pierd legatura cu aceasta lume se
simt parasiti şi singuri şi simt nevoie să se autovictimizeze şi să se
autocompatimeasca.
Daca reusesc sa rămâna în plan real şi să nu isi traisca viata numai în
lumea lor distanta şi mistica, Peştii pot fi ambasadori ai credintei, pot implini
lucrarea iubirii şi slujirii în lume, caci sunt în stare sa fie de ajutor celor în
nevoie, ştiu sa aline dureri şi să mangaie suflete în numele credintei.
Peştii se simt cel mai aproape de Dumnezeu în rugaciunea cea mai
adanca aceea care coboara mintea în inima şi uneste inima cu toata Creatia.Strategia
Invatatorii budisti din inaltimile Tibetului îşi sfatuiesc. .
Hieroglifa:
Nu poti da absolut nimic fără a te darui pe tine insuti; cu alte cuvinte, fără a risca tu insuti.
Dacă nu-ti poti asuma riscul, pur şi simplu esti incapabil sa oferi.
Nu poti da absolut nimic fără a te darui pe tine insuti; cu alte cuvinte, fără a risca tu insuti.
Dacă nu-ti poti asuma riscul, pur şi simplu esti incapabil sa oferi.
– James Baldwin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu