În vechea Japonie era obiceiul ca studentul care dorea sã studieze într-o mînãstire, sã obţinã o audienţã la maestru, directorul şcolii din mînãstire. Conform tradiţiei, în astfel de cazuri, maestrul serveşte ceaiul.
Într-o zi, un student tînãr, foarte inteligent şi dotat, s-a întîlnit cu maestrul sãu. Aşa cum stãteau ei împreunã, tînãrul om i-a prezentat cu entuziasm cunoştinţele şi realizãrile sale. Cînd maestrul i-a oferit ceaiul, studentul l-a acceptat, continuînd sã vorbeascã. Deoadatã a sãrit în sus, uimit fiind de ceaiul care inundase mãsuţa şi acum curgea direct pe picioare.
“Maestre, ceaşca este plinã şi ceaiul dã pe dinafarã” a exclamat el.
Maestrul continua sã toarne, iar ceaiul curgea pe masã şi pe podea.
“E ca tine!” a replicat maestrul. “Te rog, revino cînd te vei simţi
setos de învãţãtura pe care pot sã ţi-o dau eu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu