Cu ochii plini de picaturi de sînge
si inima privind spre cer,
ma rog
la frunza stejarului
sa-mi acopere sufletul.
Cu gura plina de lacrima privirilor
si ochii îngemanati de cuvinte,
ma închin
la frunza stejarului
sa-mi adaposteasca inima.
Cu inima înstrainata de atîta respirare
si gura zvîcnind în bataia sîngelui,
ma plec
la radacina stejarului
sa ma acopere si sa ma adaposteasca.
Ma rog, ma închin si ma plec
la frunza stejarului,
la radacina stejarului.Daniel Dumitru Darie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu