MASCA

Când te-ai născut ţi-ai pus pe chip o mască

Nu ştie nimeni cum arăţi, da’ las’ că

La fel ca tine toţi din jur şi-ascund

Sub zeci de straturi, chipul în străfund.

Sunt măşti ce râd în faţă, plâng în spate

Şi nimenea nu vrea să se arate,

Sub mimică şi farduri şi poveste

Cât de copil şi vulnerabil este.

Emoţii şi iubire dau să iasă

Dar stratul e prea gros şi nu le lasă

Şi îţi recapeţi masca-aceea rece

Gândindu-te lucid că totul trece.

Şi-abia-atunci când cade faci fireasca

Deducţie - ce inutilă-i masca.

 de Dan Norea