DREAPTA EDUCATIE

Într-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii.

Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţi

cât mai multe.

Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi

1-au pârât imediat profesorului. Acesta însă nu 1-a pedepsit pe făptaş.

 Dupăcâteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat.

 Nici de această dată,domnul profesor nu 1-a pedepsit.

 Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia

oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus:

- Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă

rugăm să-1 daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.

- N-am să-1 dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.

- Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi

toţi, care v-am ascultat mereu?

Privindu-i cu blândeţe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de miraţi de

această neaşteptată situaţie:

- Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că

aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă însă el ar pleca de aici, dintre

noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi?

Credeţi că dacă o să-1 dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie

cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi

rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se

schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu

siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat şi iubit de

toţi cei din jurul său.

Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului

său, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri celor din

jurul său a promis că se lasă de furat. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiindcă - aşa cum

spusese şi domnul profesor - de data aceasta EL era cel care dorea din tot

sufletul să fie mai bun.

"Iertaţi-vă unul pe altul, aşa cum V-a iertat şi Dumnezeu pe toţi, în

Hristos!" (Sfânta Scriptură)

DACA -dorinta

RUGACIUNE LA RADACINA STEJARULUI

Cu ochii plini de picaturi de sînge

si inima privind spre cer,

ma rog

la frunza stejarului

sa-mi acopere sufletul.

Cu gura plina de lacrima privirilor

si ochii îngemanati de cuvinte,

ma închin

la frunza stejarului

sa-mi adaposteasca inima.

Cu inima înstrainata de atîta respirare

si gura zvîcnind în bataia sîngelui,

ma plec

la radacina stejarului

sa ma acopere si sa ma adaposteasca.

Ma rog, ma închin si ma plec

la frunza stejarului,

la radacina stejarului.
Daniel Dumitru Darie

CEAI IN DOI

În vechea Japonie era obiceiul ca studentul care dorea sã studieze într-o mînãstire, sã obţinã o audienţã la maestru, directorul şcolii din mînãstire. Conform tradiţiei, în astfel de cazuri, maestrul serveşte ceaiul.

 Într-o zi, un student tînãr, foarte inteligent şi dotat, s-a întîlnit cu maestrul sãu. Aşa cum stãteau ei împreunã, tînãrul om i-a prezentat cu entuziasm cunoştinţele şi realizãrile sale. Cînd maestrul i-a oferit ceaiul, studentul l-a acceptat, continuînd sã vorbeascã. Deoadatã a sãrit în sus, uimit fiind de ceaiul care inundase mãsuţa şi acum curgea direct pe picioare.

“Maestre, ceaşca este plinã şi ceaiul dã pe dinafarã” a exclamat el.

 Maestrul continua sã toarne, iar ceaiul curgea pe masã şi pe podea.

 “E ca tine!” a replicat maestrul. “Te rog, revino cînd te vei simţi

setos de învãţãtura pe care pot sã ţi-o dau eu.”

OAMENI CARE SE CRED DUMNEZEU.

Dumnezeu inseamna divinitate,creator,parinte,deci fiinta suprema si cirmuitor al lumii. Dumnezeu este iubire,iertare,intelegere...unii oameni au  uitat asta si pentru ca au acumulat  ceva experienta intr-un anumit domeniu,sau au ceva cunostinte ,mai ales in ce priveste spiritualitatea incep incet, incet sa se creada Dumnezeu... Dau  sfaturi in stanga si-n dreapta chiar daca poate nu li sa  cerut, sau li sa cerut doar un sfat ramanand la alegerea lor ce si cum il aplica sau daca mai intreaba si pe altii oameni .
 Sigur  atunci cand ne e cerut putem noi toti sa impartasim din cunostintele noastre ,experienta noastra dar fara a ne impune ,fara a obliga pe  celalalt sa le respecte intocmai,sau sa apeleze mereu la noi  devenind chiar dependent...  ooo si Doamne fereste sa nu respecte cineva ce spune cel care se crede atostiutor ,atotcunoscator, si nu mai stiu ce ....   nu te iarta , ai cazut in dizgratie... cazut ramai...
Binenteles toti avem nevoie in anumite momente din viata de un sfat, de o intrumare pe care o cerem de obicei unei persoane mai in varsta decat noi, sau  are mai multa experienta de viata, mai multe cunostinte,  sau consideram ca ne-ar putea ajuta in acel moment, ceea ce este foarte bine sa facem  comunicand, discutand, schimband informatii  ne putem rezolva problemele, dilemele... obtinand   astfel cunoasterea.
 Insa ar trebui sa nu uitam ca Nu suntem Dumnezeu  , ci parte din El , creati de El  dupa chipul si asemanarea Lui ,  toti oameni suntem importanti , fiecare avem rolul nostru in acest Univers , nu trebuie sa ne impunem cu forta  sa ne suparam daca cineva nu respecta intocmai  sfaturile noastre ,  sau nu este  de acord cu  parerile noastre.
  Oricat de mult si-ar dori unii oameni asta    niciodata nu vom putea fi Dumnezeu  ....de ce? pentru ca noua ne cam  lipseste iubirea, iertarea, intelegerea neconditionata,liberul arbitru  si  lucru cel mai important El nu pedepseste  pe cand noi o facem.
Atunci cand se spune suntem Dumnezeu, suntem una cu el .... se face pentru a ne conecta la El, a  intelege exact ce inseamna  Dumnezeu  cum ar trebui sa fim,ce ar trebui sa facem si sa traim astfel in armonie,iubire, intelegere unii cu altii  nu certandu-ne, urantu-ne sau nu mai stiu ce...

DESPRE REANCARNARE

CODEXUL ALIMENTAR

AL PATRULEA MAG

 

Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi

doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut

tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o

perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon,

unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care

nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru

a-1 îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toate acestea 1-au

întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a

descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-1 ducea spre

Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldaţii lui

Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecat spre Egipt,

pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldat încerca să-i smulgă

unei tinere femei copilul pentru a-1 omorî. Femeia îşi apăra cu disperare

pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:

- Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va

afla de târgul nostru.

Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit.

Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă. >

Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Acum, mai avea un

singur dar, perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus,

însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina,

Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde îl poate

găsi, s-a grăbit spre ludea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos

este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorinţa

să-L vadă în viaţă pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta

timp. însă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără

evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:

- Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi

împărţi banii. Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.

Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de fericire,

nu ştia cum să-i mulţumească străinului.

 Dar magul, rugându-se cerului să-

L vadă măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea

nimic. Îi era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără nici un dar. Însă,

când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:

- În sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...

- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? - a întrebat mirat magul.

- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat.

Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care

îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.

Cine nu caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi

mulţumire şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult de

oameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

"Să dorim binele fraţilor noştri şi mântuirea tuturor oamenilor mai mult

decât pe a noastră. " (Sfântul Teodor Studitul)

COMUNICAREA EMOTIILOR

Nevoia  de comunicare a trăirilor afective de către om  creşte o dată cu vârsta şi cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare ale

persoanei.

 Mai mult, se constată că la vârstele mici copiii îşi împărtăşesc trăirile de

preferinţă adulţilor, în timp ce copiii mai mari se adresează mai ales celor de o

vârstă cu ei.

Nevoia de comunicare afectivă este susţinută şi de trebuinţa de a

obţine aprobare, înţelegere, simpatie din partea semenilor. De aceea desi o persoana trăieşte o anumită emoţie, de cele mai multe ori se manifestă ca şi cum ar

simţi altceva. Diferenta

dintre ceea ce simţim (şi gândim) şi ceea ce spunem că simţim (şi gândim),ar trebui sa ne de-a de gandit ,pentru ca de cele mai multe ori duce la pierderea propriei identitati.

Deseori, disimularea verbală a unei emoţii nu este dublată şi de disimularea

acesteia la nivelul comportamentului non-verbal. Altfel spus, eu spun că simt

bucurie, însă gesturile şi mimica mea trădează sentimentul autentic de tristeţe.
In unele situatii din viata poate suntem pusi in situatia de a ne manifesta astfel dar nu trebuie sa lasam sa preia controlul asupra noastra.

 Sigur sinceritatea sau autodezvăluirea implica riscuri şi

acceptarea unei posturi vulnerabile pentru cel dispus să împărtăşească informaţia, are avantaje si dezavantaje pentru ca se referă la împărtăşirea unor informaţii despre sine pe

care ceilalţi nu le-ar obţine sau descoperi singuri.

 Avantaje:

 - creşterea încrederii reciproce şi adâncirea relaţiilor

dintre oameni,

 - o mai bună capacitate de a anticipa gândurile şi

comportamentele celor apropiaţi,

 - sentimente pozitive legate de faptul că eşti

acceptat aşa cum eşti.

- atunci când o persoană se dezvăluie cuiva, de regulă şi

acesta face acelaşi lucru, dar se mai întâmplă însă ca uneori  celălalt să nu răspundă în acelaşi fel.

Dezavantaje:

- uneori, informaţiile oferite nu se bucură de aprobare din partea

celuilalt,

 - alteori acesta poate utiliza informaţia în detrimentul persoanei care a furnizat-o.

- dezvăluirea prea multor informaţii despre sine sau în faze incipiente ale

unei relaţii poate duce la distrugerea respectivei relaţii.

Dar odata cu experienta, educatia si maturizarea unei persoane apare si  alegerea unui comportament adecvat fata de ceilalti, fara a aduce prejudici propriei persoane.

Indiferent insa de alegerea noastra de a fi sinceri sau nu fata de ceilalti oameni sa nu uitam :

''CE TIE NU ITI PLACE ALTUIA NU II FACE''