FRABATO MAGICIANUL

CARTE

Frabato magicianul

PREFATA

Nimeni nu poate să facă loc în propria sa inimă si viată, ca suvoiul binecuvântării lui

Dumnezeu să curgă spre altii, fără să primească în ei însisi o bogată răsplată. Franz Bardon a

avut acest avantaj cu toată împotrivirea fortelor malefice.

Ani buni vor trece si multe frunti vor păli plecate în studiu si cercetare, înainte ca noi să putem

întelege, cât de cât, ceea ce ratiunea si stiinta pot sau nu explica, despre ce este adevărat si ce

nu, despre ce este real sau iluzoriu, mă multumesc să constat, si aceasta nefiind o premieră, că

asa numitul „progres stiintific” creează în oameni o apocalipsă universală, din care, pe zi ce

trece, pe nesimtite, se exclude tot ce nu apartine lumii fenomenelor. Linia generală devine, clar,

aceea că tot ce nu este stiintific nu există, deci, este fals. Mai rău, oamenii condamnă aprioric

orice idee sau demers numai prin simplul fapt că acestea „nu sunt stiintifice”.

Dacă veti spune uneori, precum Plotin, că „trezindu vă din trupul vostru si întorcându vă la

voi însivă, deveniti exteriori lucrurilor si contemplati o frumusete de o minunată măretie”, în

mod sigur, după cum am mai spus si în alte dati, veti fi declarati nebuni sau veti fi arsi pe rug.

Acest lucru i s a întâmplat si lui Franz Bardon care, pentru noi, a venit de atâtea ori în

mijlocul nostru, dovedindu ne că un initiat crede mereu într o dimineată următoare. Ne a

învătat că adevărata initiere înseamnă „TOTUL ÎN SLUJBA OMULUI”, efort care începe cu

mult mai departe si, în viata adevăratului initiat, mult mai târziu, la capătul unei perioade de

îndelungată răbdare, multiple umilinte, sacrificii si de mari eforturi, care durează o viată

întreagă si care fac cu totul ridicolă interventia unor anumiti „cercetători” moderni.

De câte ori veti avea nevoie de un răspuns la probleme majore, puteti întreba, fără urmă de

teamă si, puteti fi siguri, veti avea un răspuns. Un răspuns pe care Dumnezeu vi l va da. Tatăl

îsi aude fiul oriunde s ar afla si răspunde dorintei inimii lui. Fiti doar siguri si asteptati până ce

acest răspuns va veni. Va fi, fie sub forma unui simbol, unui om, a unui animal, a unei vorbe, a

unei scânteieri de inspiratie – întotdeauna la momentul potrivit. Răspunsul va fi definit si usor

de înteles, fiecare om având în el, în functie de maturitatea sa, învătătura necesară de a

întelege acest limbaj. Niciodată nu veti gresi dacă vă veti lăsa viata exterioară condusă de

Vointa Dumnezeiască, care vă vorbeste în acest sens.

Totul este Divinitate.

Fiti totdeauna constienti de faptul că si cel mai nesemnificativ lucru are un sens mistic,

esoteric. Tineti vă ochii deschisi deoarece Casa lui Dumnezeu este plină de miracole. Nu dati

voie nici unei umbre de proastă dispozitie să vă cuprindă. Totul trebuie transformat într o

puritate fără pată, lumină spirituală, constiintă, multumire, fericire si, cel mai important, în

iubire.

DANIEL MENRATH. 1995

IN MEMORIAM

Desi următoarea informatie va produce suferintă în rândul cititorilor interesati, consider că

este de datoria mea să i informez pe acestia de faptul, trist de altfel pentru noi toti, că Franz

Bardon nu mai este, fizic, printre noi.

La data de 10 iulie 1958, Providenta Divină a permis spiritului acestuia, care a atins

perfectiunea timp de mii de ani, să părăsească corpul său omenesc de care s a servit Bardon

pentru îndeplinirea misiunii sale si în care nu se va mai întoarce niciodată. În general vorbind,

multi dintre marii initiati de pe această planetă îsi părăsesc pentru totdeauna trupurile în

împrejurări neobisnuite si acesta este si cazul lui Franz Bardon.

Numai putini oameni stiu că un mare initiat ca Franz Bardon n are voie să urmeze procedura

normală, completă a reîncarnării ca toti ceilalti muritori, de vreme ce, fiind un spirit perfect,

el ar accepta chipul uman numai dacă Providenta Divină i ar încredinta îndeplinirea unei noi

misiuni.

Pentru a forma cititorului o idee clară asupra unui astfel de spirit, vă voi povesti câte ceva din

viata autorului, mai ales că sunt un bun cunoscător al acesteia.

Franz Bardon mentiona în „FRABATO” că se încarnase într un băiat de paisprezece ani, ca să

devină mentor spiritual al lui Viktor Bardon, tatăl băiatului. Viktor Bardon era el însusi

preocupat de misticismul crestin si, gratie perseverentei si credintei, a dobândit capacitatea de

clarviziune. Dar, cum îi lipsea experienta practică în domeniu, nu putea, în ciuda clarviziunii

sale, să si împlinească visul, spre care râvnea atât de mult, asa încât n a putut deveni un initiat

divin. De aceea, rugăciunilor sale fierbinti li se adăuga visul sublim de a întâlni un Guru

adevărat în timpul actualei încarnări, ca să poată fi învătat de acesta si să acumuleze cât mai

mult. Dorinta sa exaltată n a rămas neîmplinită. Spiritul lui Frabato s a încarnat în trupul

unicului său fiu, pe care Viktor Bardon l a avut între cele douăsprezece fete si, fiind cel mai

mare dintre copii, el urma să devină adevăratul Guru al tatălui său, în afara misiunii pe care

Providenta Divină i o dăduse.

Asadar, în noaptea când s a petrecut această înlocuire minunată, nimeni în afara

clarvăzătorului Viktor Bardon n a observat aceasta si el multumi din toată inima lui

Dumnezeu pentru această binecuvântare. Din acea zi el a avut un Guru al lui în persoana

fiului său si asta îl făcea foarte fericit.

Numai un înalt si perfect initiat ca spiritul lui Franz Bardon putea încerca să facă un lucru ca

acesta si să reusească în desăvârsirea nu doar a unei singure misiuni, ci a unui număr de

misiuni încredintate, beneficiind si de ajutorul unui trup care i a fost împrumutat în acest

scop.

Alegerea si acceptarea unui corp fizic care este deja la vârsta pubertătii se realizează cu mai

multe conditii: ca o compensare, noul său locatar trebuie să ofere proprietarului initial o

existentă nouă, mai bună, începând într un uter de mamă; mai mult decât atât, el trebuie să

accepte Karma trupului ca fiind a sa.

Dar, deoarece Karma proprietarului initial al trupului era foarte încărcată, Franz Bardon, în

ciuda perfectiunii sale spirituale si a înaltelor capacităti hermetice, a avut multe de îndurat

înainte s o poată purifica. Astfel, as scoate în evidentă lupta sa pentru existentă, arestările lui

repetate si cei trei ani si jumătate petrecuti într un lagăr de concentrare, timp în care a trăit

cele mai triste si mai crude experiente, cele mai umilitoare din viata sa. De asemenea, ultimele

luni din viată i au fost umbrite de întâmplări extrem de neplăcute, care, în final, au pus capăt

muncii sale benefice. Acceptarea unei astfel de încarnări este, pentru noi toti, cea mai evidentă

dovadă despre cât de mărinimos a fost întotdeauna spiritul lui Franz Bardon.

Aceste indicii demonstrează clar cititorului că, până si un mare spirit – ale cărui înzestrări

sunt foarte apropiate de capacitătile si forta Providentei Divine – are totusi de înfruntat multe

lucruri, chiar si experiente dintre cele mai nefericite, fără să dea înapoi, desi ar fi putut să i

prindă pe urmăritorii săi cu o simplă ridicare de mână.

Acelasi lucru se petrece si în cazul destinului altor fiinte umane, pentru care, de la Providenta

Divină, nimănui nu i este permis să intervină, nici chiar unui initiat sau ales. Din acest motiv,

este doar o chestiune de ignorantă când cineva învinuieste întâmplările sortii ca fiind nedrepte

si, în acelasi timp, numeste initiat o fiintă umană incompetentă, doar pentru că aderă cu

lealitate la Poruncile Providentei Divine, dorintele lor nebunesti rămânând neîmplinite.

Am evitat descrierea clasică a vietii lui Franz Bardon, cu perioada scolaritătii, apoi alegerea

unei profesiuni si activitatea lui profesională, considerând că povestirea mea este mai

instructivă si mai importantă pentru cititorii interesati si studentii stiintei hermetice.

Aceia care au fost îndeajuns de norocosi să l cunoască personal pe Franz Bardon stiu foarte

bine că unul dintre cei mai buni oameni a plecat dintre noi. Realii discipoli ai hermeticii îl

privesc încă pe Franz Bardon ca pe adevăratul lor Guru, chiar dacă mai trăieste într o fiintă

umană sau nu.

Măretia sa spirituală nu va fi niciodată înlocuită.

Aceia care se ocupă practic de lucrările stiintifice ale lui Franz Bardon, dar care nu l au

cunoscut niciodată personal pe autor sau nu l au văzut câtusi de putin, îsi pot face o idee

despre această măretie spirituală când voi da numele anumitor personalităti care au trăit în

ere diferite si ale căror corpuri fizice au fost locuite de acelasi mare spirit, spiritul lui Franz

Bardon.

Hermes Trimegistos, a cărui Carte a întelepciunii, numită si „Thoth”, contine 78 de cărti de

tarot, este cunoscut cu sigurantă de orice ocultist. De aceea, nimeni nu va fi surprins de motto

ul pe care Franz Bardon l a ales pentru prima sa carte, „Initiere în hermetică”. Lao Tse,

filozoful si omul de stiintă chinez este, de asemenea, cunoscut tuturor filozofilor.

Este si cazul astrologului francez Nostradamus, omului de stiintă englez Robert Fludd,

Contelui de Saint Germain. Regăsim spiritul lui Franz Bardon în Appolonius din Tyana, un

contemporan al lui lisus. Înainte de ultima sa încarnare, el a fost întrupat în Mahum Tah Ta,

din Tibet, înteleptul muntilor.

În urma plecării spiritului lui Franz Bardon, mii de oameni din întreaga lume si au pierdut

salvatorul, sfătuitorul si suportul în multe momente grele. Sacrificiul si activitatea sa benevolă

merită toată recunostinta, aprecierea si gratitudinea.

Noi, cei care stim că nu există moarte, nutrim speranta că Providenta Divină, poate, ne va

îngădui întâlnirea cu acest mare initiat, nu contează prin cine sau ce, într una din viitoarele

noastre reîncarnări.

Praga, septembrie 1958

Otti Votavova

(11.04.1903 9.02.1973)

Capitolul I

În supraaglomerata sală de lectură a clubului era o agitatie cumplită. Tensiunea primei părti a

programului generase violente controverse în rândul auditoriului. „Cine este acest Frabato?”.

„Faptele sunt evidente!”. Totul este trucaj si înselătorie!”.

„Poate cineva să se bazeze pe propriile perceptii?” Pe toti îi stăpânea confuzia, încântarea si

incertitudinea.

Gongul a sunat sfârsitul pauzei. Rândurile s au completat din nou repede, tumultul s a stins si

cortina s a ridicat atât de încet, pe cât lumina din sală s a pierdut în întuneric.

Un candelabru mare de cristal ilumina scena. În mijloc o masă rotundă acoperită cu un

brocart albastru închis. În partea dreaptă a mesei era un scaun, iar în spatele ei, plasate în

semicerc, alte zece.

Decorul scenei nu dădea de înteles că un magician ar fi fost gata să si înceapă reprezentatia.

Nu era în preajmă niciunul din obiectele care îi ajută de obicei pe asa zisii magicieni. Intrând

pe scenă într un fascicul de lumină, Frabato a salutat publicul cu o usoară reverentă.

Desi fracul îi dădea o notă de certă seriozitate, zâmbetul lui familiar i a eliberat pe toti de

fiorul puternic care i stăpâneste de obicei pe cei care asistă la experimente magice.

Când aplauzele s au potolit, Frabato s a adresat publicului: „Doamnelor si domnilor,

explicându vă principiile sugestiei si autosugestiei în prima parte a programului si

demonstrându vă acestea prin experimente, putem trece acum să abordăm altă temă.

Magnetismul animal are o covârsitoare importantă pentru viata fiintelor umane si, de aceea, n

as vrea să pierd ocazia să vă vorbesc despre aceasta.

Totul în lume este controlat de fortele electrice si magnetice. Totusi, capacitatea substantelor

materiale de a acumula si conduce fortele electrice si magnetice variază foarte mult. Acest fapt

este important în a face magie. Dar nu doresc acum să aprofundam mai mult acest subiect, ci

să explicăm esenta magnetismului si să i demonstrăm practic existenta.

Magnetismul animal este singurul element care a atins perfectiunea în existenta noastră. El

reprezintă forta vitală si continutul întregii vieti pe pământ. Acest magnetism vital conectează

planeta noastră la zona care înconjoară pământul ca o centură, asa numita „lume astrală”. De

asemenea, el conectează fiintele umane între ele. Radiatia fiintei umane este pur animală si

forta sa depinde de propria vointă, de caracter, maturitate mentală, rezultată din starea

generală de sănătate. Acest magnetism este puternic îndeosebi la acei oameni care îsi

antrenează constiincios si sistematic capacitătile spirituale si sufletesti, care au învătat să se

autoeduce, să si conducă propriul destin. Acesti oameni sunt capabili să si mărească energia

vitală, în consecintă, să realizeze lucruri extraordinare. De când a fost recunoscută ca fortă

obiectivă, magnetismul animal a fost folosit atât în scopuri pozitive, cât si negative. Zicala: „Ce

ai semănat, aceea culegi” este, într un fel, expresia legii karmice si a justitiei divine.”

Vindecarea efectelor prin magnetism poate fi cu succes realizată de un magician cu experientă.

Asa că acord o foarte mare importantă acestui fenomen.

As dori acum să vă arăt, printr un număr de experimente, ce alte capacităti si forte sunt

conectate magnetismului animal. În acest scop, as ruga trei spectatori să vină lângă mine, pe

scenă.”

Un murmur se auzea din sală. Apoi, ca să încurajeze publicul, a spus zâmbind: „Nu trebuie să

vă fie teamă, nu i se va întâmpla nimănui nici un rău.”

O doamnă drăgută, blondă a apărut pe scenă ezitând. „Priviti”, s a adresat Frabato

publicului, „oamenii spun adesea că femeile reprezintă sexul slab, dar această doamnă este o

dovadă a contrariului pentru toti bărbatii aici de fată.”

Publicul a râs si, în acelasi moment, s a urcat pe scenă un tânăr, urmat de o doamnă mai în

vârstă.

„Sunt foarte recunoscător pentru ajutorul dumneavoastră”, Ie a spus Frabato persoanelor

aflate pe scenă. „Acum v as ruga să mi dati pentru scurt timp oricare dintre obiectele

personale pe care le aveti asupra dumneavoastră si să le puneti pe masă aici.”

Doamna blondă a pus pe masă ceasul ei de argint de la mână. Tânărul domn, cu o expresie de

generozitate, si a pus alături portmoneul. După un surâs încurajator al lui Frabato, doamna în

vârstă si a scos de la gât colierul si l a adăugat celor două obiecte de pe masă.

„Ca o introducere”, a spus Frabato, adresându se din nou publicului, „vă voi arăta un mic

experiment psihometric. Vă voi demonstra că fiecare fiintă umană trăieste în virtutea

semnelor obiectelor cu care corpul intră în contact. Fiecare detaliu al existentei acestuia va fi

relevat cu ochiul meu clarvăzător, foarte precis. Vă voi arăta că am dreptate, folosindu mă de

cele trei obiecte puse la dispozitie.”

Frabato a păsit spre masă, a luat ceasul de argint si s a plimbat cu pasi rari de câteva ori,

adânc absorbit de gânduri. Deodată s a oprit, a pus pe frunte ceasul si a stat asa, timp de

câteva minute, cu ochii pierduti în zare. Ca si cum s ar fi trezit dintr un vis s a adresat apoi

posesoarei: '

„Păreti a vă îndoi serios de capacitătile mele, altfel n ati fi venit aici pe scenă cu ceasul

împrumutat de la sora dvs. Faceti asta destul de des, fără stirea ei, ea fiind plecată să lucreze la

Berlin. Acest ceas este cadou de la o mătusă decedată în urma unui accident. Moartea mătusii

este motivul pentru care sora dvs. nu mai poartă ceasul”. Fata doamnei exprima jenă si rusine,

fapt care a demonstrat cert că Frabato spusese lucruri adevărate.

Deodată, tânărul a încercat să si ia de pe masă portmoneul. Totusi, Frabato a fost mai iute

decât el, i l a luat si l a cântărit în mână, zicând:

„Nu păreti să aveti o constiintă curată, domnule. Voi verifica îndată ce se ascunde în spatele

acestui obiect.”

După ce a privit cu foarte mare atentie portmoneul, timp de câteva secunde, el a continuat:

„Sunteti atât de tânăr si cu toate acestea ati dezamăgit deja două fete. Fata din fotografia

aflată în portmoneu v a îndrăgit fiindcă i ati clădit visuri în care ea a crezut cu adevărat. Cu

toate acestea mai văd o scrisoare de dragoste de la o altă fată, pe care ati întâlnit o recent la o

reuniune si v a trezit interesul cu cochetăriile ei. Chestiunile personale nu mă privesc, dar vă

pot asigura că nu veti fi fericit cu amândouă în acelasi timp.”

Tânărul devenise foarte jenat când s a văzut astfel descoperit si a replicat, întrucâtva temător:

„Nu mi ar place să trăiesc în preajma dumneavoastră, pentru că nu mi ar fi în sigurantă nici

gândurile cele mai intime, nici secretele.”

Frabato a pus portmoneul pe masă si a luat colierul, lăsându l să i alunece printre degete, ca

pentru o cercetare atentă.

„As putea scrie un roman întreg despre colierul dvs.”, a spus el, adresându se doamnei în

vârstă, „pentru că a trecut prin vremuri grele. Primii lui posesori au fost niste aristocrati

foarte bogati din Franta, care mai târziu au fost ghilotinati în timpul unei revolutii. Colierul

acesta a adus tuturor celor care l au avut mult ghinion. După ce sotul dvs. a fost ucis în primul

război mondial, ati fost nevoită, pentru o bună bucată de vreme să trăiti dintr o pensie mică.

Lantul a fost amanetat, de două ori, dar de fiecare dată l ati luat înapoi.”

Frabato a tăcut în acest moment, fiindcă femeia izbucnise în lacrimi. Publicul amutise de

emotie. Frabato a pus colierul înapoi pe masă si s a adresat din nou sălii:

„Doamnelor si domnilor, asa cum v am demonstrat până acum, fiecare obiect îsi are istoria lui.

Mai mult decât atât, ati putut să vă convingeti de varietatea posibilitătilor pe care le am,

folosindu mă de clarviziune.”

Publicul a izbucnit în aplauze puternice, eliberându se de tensiunea care l marcase până

atunci. Când linistea s a reinstalat, Frabato a continuat: „As vrea acum să rog cele trei

persoane participante la experiment să părăsească sala, însotite de doi observatori neutri.”

Un domn cu ochelari si o doamnă în rochie de culoare închisă s au oferit imediat s o facă si au

părăsit toti cinci sala.

„Pentru a vă demonstra efectele magnetismului bazat pe puterea vointei, voi încărca aceste

obiecte cu efecte reale care vor fi evidente de îndată ce vor fi atinse.”

Un domn din mijlocul sălii a propus ca cel ce va atinge ceasul de argint să izbucnească într un

hohot de râs. Frabato a aprobat. Şi a doua propunere a fost unanim acceptată, ca portmoneul

să provoace un plâns în hohote.

Numai asupra propunerii pentru colier nu se putea decide.

O doamnă din primul rând a propus: „Deoarece acest colier, de când există, a adus numai

ghinion atâtor oameni, propun să faceti în asa fel încât să fie aruncat cu dezgust de prima

persoană care îl va atinge.”

Aplauze prelungi au făcut inutilă o altă propunere. Acum, Frabato a pus cele trei obiecte pe

masă, la o distantă considerabilă unul de celălalt. Apoi a stăruit asupra fiecăruia dintre ele

timp de câteva momente, într o concentrare deplină; a făcut câteva gesturi cu mâna dreaptă si

s a adresat publicului din nou:

„Doamnelor si domnilor, eu sunt gata. Ca nimeni să nu poată spune că am lucrat prin hipnoză,

voi pleca chiar acum la bufet. Două persoane să mă conducă afară si să se întoarcă împreună

cu persoanele testate, rugându le să si ia lucrurile înapoi. Voi reveni pe scenă în zece minute.”

Frabato a părăsit sala condus de doi domni care, imediat după aceea, s au întors cu cele trei

persoane si cu cei care le au însotit. Ezitând întrucâtva, femeia blondă, tânărul si doamna în

vârstă s au apropiat de masă, în timp ce în rândurile publicului asteptarea crea tensiune.

Au fost informati de domnii însotitori că îsi pot lua obiectele înapoi si să se întoarcă la locurile

lor.

Blonda a .reactionat grăbit. Cu o miscare rapidă, a apucat ceasul, iar în momentul următor a

izbucnit într uri hohot de râs de care s a molipsit întreaga sală.

În timp ce ea pleca spre locul său, ceilalti doi stăteau acolo, ezitând, putin surprinsi, dar

tânărul a întins mâna după portmoneul lui. Nici nu si l a pus bine în buzunar că a si început să

plângă, scuturat de hohote, cu capul ascuns în palme.

În câteva clipe si a revenit si a părăsit scena în aplauze.

După tot ce văzuse, doamna în vârstă stătea înaintea colierului său, vizibil intimidată. În cele

din urmă s a întins după el, dar, atingându l, l a aruncat în coltul scenei. A primit înapoi

colierul din mâinile unui domn amabil si, fiindcă era surprinsă de propria reactie, publicul a

încurajat o,

Chiar în momentul în care au plecat cu totii de pe scenă, usa de la sală s a deschis si Frabato a

reapărut, salutând entuziast publicul. S a urcat pe scenă cu pasi elastici si a spus zâmbitor:

„Sunteti bine dispusi. Văd că v a plăcut spectacolul. Acum rog zece persoane, care au

probleme cu sănătatea, într un fel sau altul, să urce pe scenă.”

Un număr mare de spectatori s au grăbit să urce. Locurile din spatele scenei s au ocupat

repede si multi au fost nevoiti să se întoarcă.

Frabato a trecut de la unul la altul, oprindu se asupra fiecăruia în parte câteva secunde si

vorbind despre suferinta fiecăruia, folosind cu aproximatie terminologia medicală. Fetele

oamenilor exprimau surprindere datorită diagnosticării corecte si rapide. Apoi, s a adresat

oamenilor de pe scenă.

„Dragi vizitatori, văd pe fetele dvs. că aveti mare încredere în mine si că asteptati de la mine

un tratament complet si o vindecare rapidă. Cu ajutorul sugestiei voi încerca să vă ajut pe

fiecare cât se poate. Desi cazurilor severe nu le pot oferi o vindecare completă dintr o dată,

tuturor vă garantez o ameliorare certă. Rămâneti asezati, fiti cât mai calmi, într o pozitie cât

mai relaxată.”

După ce a rugat publicul din sală să fie linistit, s a asezat si el pe un scaun în asa fel încât să

poată vedea bine pe fiecare. A închis ochii si, după câteva secunde, părea complet paralizat.

După aproape un minut, a redeschis ochii, a sărit de pe scaun si a întrebat pe fiecare dintre

pacienti cum se simte.

„Excelent!” „Minunat!” „Ce usurare!” erau exclamatiile lor. Fetele pacientilor se înveseliseră

sub influenta vitalitătii crescute si fiecare îsi exprima multumirile înainte de a părăsi scena.

„Acesta este sfârsitul spectacolului de astăzi”, a anuntat Frabato, „totusi, n as vrea să omit a

vă invita pe toti la spectacolul viitor, care va avea loc poimâine. Noapte bună, tuturor!”

Însotit de aplauze, a dispărut în spatele scenei. La scurt timp a lăsat auditoriul în culise si a

luat un taxi până la hotel.

A ajuns, a comandat o băutură răcoritoare, a lăsat vorbă că dorea să fie trezit a doua zi

dimineată si s a încuiat în cameră.

Abia terminase meditatia pe care o făcea în fiecare zi înainte de culcare, când cineva bătu în

usă. Băiatul de serviciu s a scuzat pentru o asa vizită târzie si l a informat că un domn îl

asteaptă în hol să i vorbească.

Gânditor, Frabato a cercetat cu atentie ciudata carte de vizită trimisă de persoana respectivă.

Avea un cerc mare în mijloc, în care era un alt cerc mai mic, iar în interiorul lui un triunghi cu

o cruce.

În stânga si în dreapta cercului erau doi dragoni, iar pe spatele cărtii de vizită era scris doar

„Hermes”, totul imprimat cu auriu.

S a gândit putin, apoi Frabato a cerut ca vizitatorul nocturn să fie poftit în camera sa. După

câteva clipe, el a salutat un domn cu tâmplele albite, cu o expresie de noblete în tinută...

Era foarte târziu când vizitatorul a plecat. Fata sa avea o mină răvăsită, semn că trăise o

experientă extraordinară.

Capitolul II

Membrii Lojei masonice secrete FOGC, care erau foarte temuti chiar în cercurile oculte, se

adunaseră pentru o reuniune generală la Dresda. Sala unde urma să aibă loc întâlnirea se afla

într o vilă imensă, ascunsă privirii, într un parc proprietate particulară, în spatele unui gard

viu foarte înalt si a unor copaci maiestuosi.

Marele Maestru al Lojei invitase 98 din 99 de membri la întâlnirea de astăzi. Ei veniseră cu

mult timp înainte de începerea sedintei si se asezaseră de o parte si de alta a două mese lungi.

Conversatia din sală s a întrerupt când a intrat Marele maestru, însotit de asistentul său, care,

în acelasi timp, era si secretar. Vis a vis de intrarea în sală se afla un podium, pe care era

asezat biroul Marelui Maestru. El a sunat clopotelul si s a făcut dintr o dată o liniste deplină. S

a adresat fratilor cu o voce ridicată:

„Dragii mei frati, deschid sesiunea de astăzi. Sunt multumit că ati dat curs invitatiei mele, fără

exceptie. Asa cum stiti din regulamentul Lojei, o astfel de reuniune generală este convocată

doar în cazul unor evenimente exceptionale. Probabil că ati constatat deja lipsa din sedinta de

astăzi a Fratelui Silesius. Din păcate, el s a făcut vinovat de divulgarea secretelor Lojei si va

trebui să l judecăm, acesta fiind primul punct din ordinea de zi. Punctul doi: magicianul

Frabato, care a devenit cunoscut pretutindeni în Dresda.

Dragii mei frati, stiti cu totii că Fratele Silesius realizase deja 25 trepte de initiere în Loja

noastră si ar fi trebuit să aibă constiinta încălcării legii acesteia. Ambitia lui l a determinat să

divulge unora din prietenii lui ritualurile noastre de evocare a prezentei elementelor stihiilor.

Conform legii Lojei noastre, încălcarea unui jurământ si divulgarea secretelor sunt pedepsite

cu moartea. Totusi, sedinta este validată numai în urma votului secret al tuturor membrilor

prezenti. Desi persoanei în cauză îi sunt prieten, nu i pot găsi nici o scuză pentru purtarea sa

si, deci, vi l încredintez pentru judecată.

Pe toti i a străbătut un fior si au început să comenteze. Unii se arătară tulburati, altii păreau

încremeniti.

Secretarul împărti fiecăruia câte un plic cu o hârtie albă. Cuvintele DA sau NU aveau să

decidă viata sau moartea unui frate de al lor. „DA” ar fi însemnat moarte prin emiterea unei

raze a mortii; „NU” ar fi însemnat libertate si viată.

Multi dintre ei n au stat prea mult pe gânduri, altii ezitau oarecum, iar altii, câtiva, nu si

puteau stăpâni tremurul mâinii pe hârtie. Fratele Silesius fusese iubit de multi dintre ei. În

ciuda acestui fapt, simpatia era de neiertat acum, datorită faptului că trădarea secretelor Lojei

pune în pericol loja însăsi.

În cele din urmă, secretarul strânse toate plicurile într o cutie mică de lemn, scoase toate

hârtiile din ele si le împărti în două, în functie de răspunsurile date. El numără biletele cu

multă atentie si notă rezultatele. Fata lui, de obicei îmbujorată, pălea din ce în ce, în timp ce

mai verifica o dată rezultatul. Apoi îl înmâna Marelui Maestru.

Acesta făcu ochii mari, fata lui reflectând socul unei persoane constientă că un bun prieten era

condamnat la moarte. „Dragii mei frati”, a spus cu o voce tremurătoare, „din păcate rezultatul

votării împotriva lui Silesius a fost condamnarea irevocabilă la moarte, cu 51 de voturi la 47.

După legea noastră, sentinta ar trebui executată până într o lună, dar pentru că Fratele

Silesius, prin capacitătile sale oculte, va sti la ce să se astepte si pentru că va încerca să se

salveze, vom executa sentinta până în 24 de ore. Prietenul său, căruia i a încredintat secretele

Lojei va avea de îndurat aceeasi soartă. Rog frumos pe cei 21 de Frati, maestri ai telepatiei, să

rămână la sfârsitul întrunirii ca să putem discuta sentinta prin folosirea razelor mortii.”

Desi sentinta îl miscase adânc, Marele Maestru si a revenit repede si a continuat cu voce

calmă:

„Cum punctul unu de pe agendă a fost rezolvat, să trecem acum la cazul Frabato. Câtiva

dintre cei prezenti aici au fost de fată la spectacolele sale si au putut să se convingă de

capacitătile pe care acesta le posedă. S a putut vedea, asa cum a si fost demonstrat, că lucrează

fără trucuri. Experimentele lui au depăsit toate asteptările; da, au fost chiar mult mai reusite

decât cele ale multora dintre fratii nostri. Hermes, unul dintre cei mai talentati frati ai nostri,

a fost la Frabato să i testeze capacitătile. Vă va spune acum ce a făcut acolo.”

Domnul distins care îi făcuse lui Frabato acea vizită nocturnă, ridicându se, vorbi:

„Alesesem cea mai bună oră astrologică pentru a i face o vizită lui Frabato si tinusem seama si

ca analogiile dintre elemente să mi fie favorabile. În afară de asta, am sperat să fie obosit după

reprezentatie, fapt pe care doream să l exploatez în favoarea mea. l am explicat motivul

alegerii unei astfel de ore nepotrivite pentru vizita mea printr o călătorie care nu mai suporta

amânare. Auzind aceasta, Frabato m a privit tăios, apoi a zâmbit sters, fără să spună un

cuvânt. Apoi i am descris în culori vii imaginea comunitătii Lojei noastre, evidentiindu i

multele avantaje si i am promis o sumă mare de bani din fondurile Lojei în caz că s ar decide

să devină membru.

Frabato, care nu părea să fi înteles propunerea mea, a început să vorbească despre călătoriile,

despre reprezentatiile si succesele sale în mai multe orase si orăsele si a reusit să mi incite

curiozitatea până într atât de mult încât aproape uitasem de scopul vizitei mele. În cele din

urmă, l am întrerupt, încercând din nou să l atrag în directia ofertei mele. S a ridicat si a tras

de sub pat o valiză, spunând:

„Să vedem acum ce spune cronica Akasha despre legea voastră!”

„Fratii mei dragi, asa cum stiti, cunosc foarte bine metodele si practicile oculte, asa că eram

hotărât să împiedic experimentul lui Frabato cu toată puterea mea. Dar imediat ce mi trecu

gândul acesta prin minte, îmi spuse ca din întâmplare:

„Dragă domnule Hermes, experimentele mele depind numai de vointa mea si nu pot fi

influentate sau împiedicate de dvs. Vor reusi chiar dacă luati parte activă la ele sau nu.”

Am simtit că sunt foarte bine citit si că nu voi avea nici o sansă împotriva lui, asa că am

urmărit pregătirile sale cu multă atentie. Întâi îsi spălă mâinile cu grijă, scoase din valiză o

sticlă si îsi sterse mâinile cu câteva picături din ea. Era, aproape sigur, esentă de plante,

deoarece în toată camera se răspândise un miros plăcut. Dintr o cutioară luă o lampă mică si o

puse pe masă. Apoi, dintr o a doua cutioară scoase o sferă de sticlă cu diametrul cam de 20 cm

si o aseză pe masă pe un suport potrivit. Când l am întrebat la ce foloseste acea sferă, Frabato

a râs si mi a spus:

„Dacă în Loja voastră există clarvăzători si dacă ei posedă cu adevărat stiinta pe care pretind

că o au, atunci ar fi trebuit să stiti că aceasta este o oglindă magică. Această sferă este plină cu

un lichid si ea cere o muncă răbdătoare, dar si excelente puteri magice.”

Am realizat că stiinta mea nu însemna nimic pe lângă ce stia el, asa că am preferat să tac si să

urmăresc în liniste ceea ce avea să urmeze. Distanta dintre noi si sferă era cam de un metru.

Frabato aprinse lampa si stinse lumina electrică si mă rugă să păstrez liniste. Reflexele luminii

dădeau toate culorile spectrului. Flăcăruia lumina sfera si încăperea, iar în aer se răspândea

un parfum specific. Dintr o dată m am gândit la combustibilul care trebuie să fi fost impregnat

cu vreo substantă specifică, dar n am scos un cuvânt. Cu toate acestea Frabato mi a ghicit

gândul si mi a zis:

„Spuneti mi dacă aveti vreo întrebare, fiindcă vă pricep gândurile asa de clar de parcă le ati

rosti cu glas tare. Citirea rapidă a gândurilor nu se practică în loja dvs.?”

Eram fiert, fiindcă nimic nu i se putea ascunde, dar încercasem să mă stăpânesc.

„Vă voi arăta un film, apoi veti putea cântări singur, dacă este avantajos sau nu să fii membru

în Loja dvs.”, adăugă el.

l am urmărit cu atentie fiecare miscare să mă conving că nu foloseste nici un truc. Îsi suflecase

mânecile de la cămasă si se asezase lângă mine, în fata sferei. Apoi îsi întinse amândouă

mâinile înspre aceasta, cu degetele desfăsurate usor. O lumină alb argintie se degaja din

vârfurile degetelor sale si era absorbită de sferă. Câteva clipe mai târziu, sfera lumina ca un

glob fluorescent, incandescent. Frabato încetă transmisia luminii si spuse că ar fi posibil să

facă si fotografii ale acestei mingi magice.

Eram extrem de emotionat. Îmi spuse:

„Vom vedea acum scene din viata stimatului Mare Maestru. Îti este acum oferită ocazia de a

cunoaste atât luminile, cât si umbrele personalitătii sale. Sper că vei reusi să urmăresti aceste

imagini si că nu vei adormi.”

Desi nervii îmi erau întinsi la maximum de curiozitate, lumina minunată a sferei părea să mi

dea o senzatie de oboseală. Bineînteles că nu doream să mă fac de râs si, adunându mi toată

puterea vointei, am reusit să stau treaz tot timpul cât a durat experimentul.

Lumina opalescentă se răspândea în întreaga cameră. Interiorul sferei începu să se miste încet

si apărură umbre de diferite culori care pluteau în ea. Dar imediat se dizolvau iar, fiind

înlocuite de o culoare violet. Apoi, s a conturat clar chipul Marelui Maestru. Imaginile se

succedau rapid din copilărie până astăzi. Multe din cele văzute m au socat si un fior de gheată

mă străbătu. Îmi erau dezvăluite scene incredibile si nu aveam cum să scap de ele fiindcă nu

mă puteam misca.”

Fata Marelui Maestru se schimbă de câteva ori. Când Hermes vru să descrie câteva dintre

întâmplările cele mai semnificative din viata acestuia, asa cum fuseseră revelate de oglinda

magică, Marele Maestru i a dat de înteles, discret, că nu dorea asta. Hermes întelese si schimbă

discutia, orientând o spre o temă generală.

„După ce îmi fusese oferită posibilitatea, prin acea metodă magică, de a urma destinul Marelui

Maestru al lojei noastre până în prezent, Frabato a desenat în aer un cerc deasupra sferei cu

mâna dreaptă si, cu arătătorul drept a desenat o figură pe care nu o stiam, iar imaginile au

dispărut după aceasta.

Întrucâtva deconectat, am vrut să mi întorc privirea de la sferă când, deodată, s a conturat în

ea chipul Secretarului nostru. Şi viata sa a fost derulată ca un film în fata ochilor mei. Toate

crimele săvârsite de lojă au fost revelate fără milă. În acest fel, Frabato mi a făcut cunoscute

vietile a sapte dintre cei mai vechi membri ai lojei. Când vru să mi arate propria mi viată, mă

simti atât de speriat si jenat că a trecut peste asta. După ce desenă o altă figură asupra sferei si

după ce murmură o formulă, lumina s a stins în sfârsit.

Frabato s a ridicat, a aprins lumina electrică si a stins lampa. A pus încet si cu grijă sfera si

lampa în cutii si a închis totul în valiză. După ce a terminat de făcut asta, m a întrebat cu un

aer usor ironic:

„Îmi recomandati în continuare să devin membru al Lojei?”

Complet năucit de puterea magică a acestui om, n am putut scoate nici un cuvânt. Mi am luat

pălăria si pardesiul si am grăbit spre usă fără să îndrăznesc a mai face vreun comentariu. Nu

mi am revenit până n am ajuns în hol si am iesit din hotel valvârtej. Credinta în puterea Lojei

noastre fusese puternic zdruncinată, iar în noaptea aceea nici nu mi am putut găsi odihna.”

Această relatare a experientei cu Frabato făcu o puternică impresie asupra tuturor celor de

fată. Nimeni nu îndrăzni să facă vreo miscare, era o liniste de mormânt. Marele Maestru se

ridică grăbit si sparse tăcerea aceea deprimantă cu o voce răspicată:

„Dragă frate Hermes, în numele frătiei noastre îti multumesc pentru eforturile depuse.

În timpul acestei dificile misiuni, revelatiile lui Frabato asupra activitătilor Lojei si a unora

dintre cei mai înalti si mai vechi membri ai ei, constituie o insultă la adresa mea. Jur pe

numele Printului întunericului că vom revărsa toate furiile diavolului asupra lui Frabato ca să

învete cum să se poarte cu noi. Nu voi permite ca Loja noastră să fie insultată. Va simti razele

mortii până va pieri. În numele lui Satan, al lui Astaroth si Belul, fie blestemat!”

Acest groaznic jurământ, pe care Marele Maestru l a rostit cu o furie nebună în sală, era cel

mai violent pe care îl făcuse vreodată public. Nimeni nu putea scăpa de blestem si de

persecutia ordinului.

După ce îi rugă pe cei 21 de judecători să rămână în sală, a multumit tuturor pentru cooperare

si încheie sedinta, anuntând aceasta prin clopotel. Fratii si au luat „la revedere” cu salutul

simbolic al Lojei si au dispărut în traficul orasului.

Comportarea modestă era una dintre cele mai stricte reguli ale Lojei, cu scopul de a nu atrage

atentia oamenilor, în general, precum si a celor curiosi, mai ales.

Marele Maestru si a reluat locul cu un zâmbet satisfăcut. Instinctiv a realizat că acest Frabato

era un posibil oponent, dar nu mai era cale de întors după jurământul rostit. Acesta trebuia

dus la bun sfârsit, chiar dacă si ar fi pus în pericol viata. Trebuia să recunoască, fără tăgadă,

că autoritatea sa în fata fratilor ar fi putut fi zdruncinată sau complet pierdută.

Fratii care rămăseseră au discutat îndelung felul în care Frabato ar putea fi cel mai bine

atacat. Sugestii diferite au fost făcute si stenografiate de către Secretar în scopul de a servi la

luarea unei decizii în cadrul întâlnirii următoare.

Rezolvarea cazului Fratelui Silesius fusese stabilită după reguli traditionale, asa că nu mai era

necesară o discutie asupra acesteia.

La un semn al Marelui Maestru, Secretarul părăsi sala si merse într o cameră aflată în spatele

casei. Această cameră, ale cărei usi erau echipate cu sisteme speciale de închidere si care nu

avea deloc ferestre, era adăpostul garderobelor personale, unde erau depozitate diverse

instrumente magice.

Magicianul negru deschise un cufăr metalic, de unde luă un sicriu de mărime mijlocie în care

era o figurină de ceară cu chip bărbătesc. Apoi, dintr un seif aflat în perete luă o sticlă mare

maronie, sigilată cu un dop de sticlă.

Puse obiectele pe o masă în mijlocul camerei. Cu ajutorul unui cutit, tăie un mic căpăcel din

teasta figurinei de ceară, unde se afla un orificiu ce se deschidea într un canal de a lungul

spatelui manechinului.

Secretarul deschise sticla maronie si turnă lichid în acel orificiu, atât cât era nevoie să l umple

până ajunge la nivelul capului. Apoi, acoperi la loc orificiul cu căpăcelul de ceară, lipindu l cu

ceara lichidă de la o lumânare aflată la îndemână chiar pentru asta. A aranjat bine si a netezit

ceara, să nu se vadă nici o urmă.

Puse apoi dopul sticlei si o sigila cu ajutorul sigiliului de pe inel. Pe pieptul figurinei era un

cerc plat unde el scrisese numele victimei. Luă apoi din garderobă un jurnal si, în limbajul

secret al lojei, înscrise data si numele persoanei ce urma să fie executată si îl puse la locul lui.

După aceasta deschise sertarul unui birou unde erau pumnale de diferite mărimi, tipuri si

grosimi. El a ales din această colectie unul mic, dar foarte ascutit.

Asigurându se că n a uitat nimic, el puse figurina de ceară si pumnalul în sicriu si, luând toate

acestea cu el, iesi din cameră. Încuie usa cu atentie si o luă către sala sedintei.

Marele Maestru luă sicriul si se asigură că figurina fusese pregătită cum trebuia. Apoi o aseză

pe podea. Lumina electrică a fost oprită, după ce au fost aprinse trei lumânări.

Cei 21 de judecători ai Lojei au format acum un cerc în jurul figurinei, Marele Maestru stând

de o parte, ca observator. Fratii si au unit mâinile si le au plimbat încet deasupra figurinei de

sapte ori, fixând o continuu cu privirea. Toti au început să respire ritmat, ridicându si si

coborându si mâinile în acelasi timp. De fiecare dată când expirau si îsi coborau mâinile

rosteau o formulă.

Ceremonialul s a reluat cu o viteză crescândă. Începuse să se formeze ceată în jurul figurinei

până când s a transformat într un nor si, în final, a devenit o sferă mare, care se rupse complet

de figurina de ceară. Culoarea gri care fusese la început s a schimbat treptat în rosu. Imagini

întunecate păreau să se condenseze în ea. În câteva minute, forma aceea neclară se transformă

într o minge de foc. Marele Maestru s a apropiat, făcând semn în aer cu mâna dreaptă si

despărtind în două lantul format de frati.

Încetul cu încetul, norul rosu a dispărut în figurina de ceară. Fratii s au asezat la masă

epuizati.

Acum Marele Maestru măsură figurina si o puse în sicriul deschis. Cu un aer de solemnitate el

aprinse lumânările de la capetele sicriului. În sală era liniste deplină si cei 21 de frati

urmăreau asa de încordati încât nu îndrăzneau nici să respire.

Fata Marelui Maestru împietri ca o mască. Ochii aveau o căutătură de gheată în timp ce se

întindea după pumnal. Mâna se ridică încet, iar ochii erau tintă în cercul cu numele victimei.

Apoi lama sticli în lumina lumânării pentru o clipă si intră în pieptul figurinei. Un tunet

zgudui sala si un vuiet umplu aerul ca si când s ar fi dezlăntuit o furtună. Această stare a durat

câteva secunde, apoi zgomotele s au redus din intensitate si s au estompat pe urmă, lăsând loc

unei linisti stranii.

Pe chipul Marelui Maestru se citea triumful, triumf pentru că se simtea stăpânul vietii si al

mortii. Eliberat de concentrare, se lăsă pe un scaun din apropiere. Desi cei care erau prezenti

cunosteau aceste fenomene, erau cutremurati de teamă si oroare în acelasi timp.

Secretarul fu primul care si a revenit. Aprinse lumina, puse deoparte lumânările si mută

sicriul. Se reîntoarseră la viată si ceilalti frati. Fenomenul experimentat de ei aducea dovada

că scopul eforturilor lor fusese atins. Îsi vorbeau în soaptă, în timp ce Marele Maestru înscria

datele operatiunii magice în jurnal. Se ridică si se adresă celor prezenti:

„Dragii mei frati, vă multumesc tuturor pentru cooperare. Fratele Silesius a murit într un atac

de cord la ora 10 p.m. Am executat sentinta în acord cu regulile ordinii noastre generale si ne

am răzbunat astfel pentru trădare. Desi si prietenul său a fost condamnat să moară, executia a

fost amânată pentru o dată ulterioară. Vom discuta motivele acestui fapt la sedinta următoare.

Admiterea unui nou membru în locul fratelui Silesius se poate face odată cu 'întâlnirea de la

St. John. Doresc să ne întâlnim aici mâine seară la ora 8.00. Cazul Frabato este în atentia

noastră. Sesiunea de astăzi s a încheiat. Noapte bună, tuturor!”

Au părăsit casa lojei inobservabil, unul câte unul, înghititi de întunericul noptii.

Minutarul ceasului mare electric din statie se misca încet spre zece fix. În sala de asteptare,

multi turisti asteptau trenul de la Bad Schandau spre Berlin. Prin megafon o voce anuntă

sosirea trenului si lumea urcă nerăbdătoare pe peron, pentru că trenul nu stătea decât câteva

minute în Dresda.

Frabato stătea în fata unei măsute notându si câte ceva. Îsi puse carnetelul în buzunar si era

gata când trenul ajunse. O usă a vagonului zbură în lături, chiar în fata sa si un tânăr în

costum de călătorie a sărit din vagon, grăbindu se spre barul de răcoritoare. A plătit si, în

drum spre vagonul său, când nu făcuse decât câtiva pasi, sa prinse cu ambele mâini de piept si

se prăbusi gemând. Se zvârcoli de durere timp de câteva secunde, apoi rămase nemiscat.

Câtiva oameni curiosi se strânseră în jurul lui. Şi politia fu într o clipă acolo si ridică cadavrul.

S a trimis după un medic si au fost luate declaratii martorilor oculari.

Frabato urmărise tăcut totul, în cele mai mici detalii, fiind foarte aproape. Magician fiind a

realizat într o clipă că orice ajutor, de orice fel, ar fi fost zadarnic în această conjunctură.

Instinctiv a simtit că necunoscutul nu a murit de moarte naturală.

El părăsi statia fără grabă si se îndreptă spre strada Leipziger. După ce hoinări cam o oră, se

opri într o pădurice la periferia orasului să se odihnească.

Noaptea era minunată, luna si stele străluceau pe cerul senin. Absorbit de gânduri, el stătu

ceva acolo înainte de a face drumul înapoi. Opri un taxi lângă portul Elbe si se întoarse la

hotel.

Era două dimineata când intră în cameră. Încuie usa, scoase valiza si si montă sfera magică.

Imaginile oglinzii îi confirmau bănuiala că moartea tânărului fusese provocată de o actiune

violentă a Lojei FOGC. Frabato încuie sfera în valiză si merse la culcare.

În dimineata următoare el cumpără din Dresda ziarul cel mai citit. Sub titlul „Moarte în Gara

Centrală din Dresda” era următoarea relatare:

„Autorul binecunoscut, dr. Alfred M., a încetat din viată, subit, în gara centrală, la 10 fix,

noaptea trecută. Orasul nostru deplânge moartea neasteptată a acestui tânăr plin de talent si

sperantă, ale cărui lucrări au fost primite mereu cu mare entuziasm. Ultima sa dramă,

„Testamentul” este în curs de tipărire. Vom păstra o vie amintire în inimile noastre acestui om

extrem de ambitios si talentat.”

Capitolul III

Asa cum se stabilise, cei 21 de specialisti si Marele Maestru al Lojei FOGC se întâlniră din

nou. Întâi au rezolvat o cu directorul Z., presedintele unei mari bănci. Secrete importante ale

celor 28 de trepte ale lojei îi fuseseră dezvăluite de Fratele Silesius. Nefiind membru al lojei,

sau avea să devină, sau urma să si piardă viata. Dar, cum felul său de a fi nu se potrivea cu al

acelora ce făceau parte din lojă, el fu condamnat să moară. Ca presedinte al unei bănci mari,

Z, avea, legal, o mare putere, asa că se hotărâră întâi să l folosească pentru procurarea unei

sume importante de bani.

Înainte de toate, loja era constituită din mari capitalisti care aveau grămezi de posesiuni,

adunate prin aplicarea metodelor oculte, doar în intentia de a acumula un capital frumusel în

scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a si atinge scopul. Viata unui om nu

însemna nimic pentru ei si întotdeauna stiau să exploateze în favoarea lor asa zisa

„jurisdictie”. Metode complicate, antrenament si experientă nu le îngăduiau să dezvăluie

actele lor criminale sub ochii oamenilor fără a trezi suspiciuni. Activitatea lor era facilitată de

faptul că în Germania oamenii nu dădeau, importantă activitătii de cercetare în domeniul

legilor si energiilor mentale.

Loja organiza reprezentatii de ocultism doar ca să demonstreze că se baza numai pe trucuri si

înselătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în

societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul

să fie recunoscuti de ocultistii cu activitate pozitivă si, ca urmare, să fie descoperiti.

Activitatea lui Frabato, cel care putea să dea dovezi clare ale existentei legilor si energiilor

mentale, sigur că le trezea ostilitate. Dacă ar fi fost unul dintre numerosii pseudo ocultisti, loja

n ar fi avut nici un motiv să se amestece. Mai cu seamă, Marele Maestru era înversunat

împotriva lui Frabato, nu l putea ierta pentru că i dezvăluise întreaga viată. Asa că au hotărât

să facă tot ce le va sta în putintă pentru a l opri pe Frabato să mai tină prelegeri.

Întâi au făcut pregătiri să l distrugă pe directorul Z. Secretarul merse până la locuinta aflată

la subsol a îngrijitorului, s o aducă pe fata acestuia, Eli, care, în asemenea situatii, juca rolul

de medium. Fata locuia acolo singură cu tatăl ei, mama ei murise în urmă cu câtiva ani. Eli

avea 18 ani, era zveltă, cu părul saten, ondulat si ochii de un albastru închis. Desi nu i

convenea acest rol, nu îndrăznea să spună nimic, de teamă ca tatăl ei să nu si piardă pozitia.

După câteva minute, Eli apăru în sala sedintei, însotită de secretar. În mijlocul camerei fu

asezată o canapea si fu acoperită cu un cearsaf de mătase albă.

Un al doilea cearsaf era tinut în imediata apropiere în caz că ar fi fost necesar să izoleze

mediumul în timpul experimentului.

Apoi, Marele Maestru dădu semnalul de începere a operatiunii. Eli trebuia să stea întinsă pe

canapea, iar secretarul să se aseze pe un scaun lângă ea. A privit o pătrunzător, murmurând

câteva formule semnificative. În câteva minute, Eli era în prima fază a hipnozei. Printr un

număr de socuri magnetice, magicianul reusi să transforme această stare într una de hipnoză

profundă. Câteva socuri (lovituri usoare) în jurul gâtului i au anulat posibilitatea de a vorbi în

timpul hipnozei.

Eli era atât de familiarizată (obisnuită) cu acest fel de stări, că putea îndeplini orice ordin

primit, fără nici o dificultate. Întâi i s a comandat să afle, prin intermediul unei plimbări

mentale, ceea ce făcea Frabato în acel moment. Într o clipă, ea raportă că Frabato dădea o

reprezentatie. Secretarul îi chemă spiritul, înapoi, cu grabă, fiindcă îi era teamă că Frabato va

recunoaste spiritul lui Eli si, în felul acesta, ar fi devenit interesat de sedinta lor.

Apoi i s a ordonat să raporteze despre activitatea directorului Z. Îi informă că în acel moment

se afla la el acasă si citea ziarul. Întrebat despre ceilalti membri ai familiei, mediumul

răspunse că era singur. Acest fapt îl determină pe Marele Maestru să înceapă. La un semn,

fratii formară .un cerc în jurul lui Eli, iar conducătorul se pregăti să încarce mediumul cu

fluid magnetic. Când tensiunea deveni suficient de puternică, i au comandat să l adoarmă pe

director si să l urmărească permanent.

Influentat de medium, Z. fu lovit de o coplesitoare nevoie de somn. Nici nu apucă bine să se

urce în pat, că si adormi adânc. Eli îi informă despre starea directorului. În acelasi timp, i a

fost comandată păstrarea legăturii cu el. Prin acest asalt magic, Z. devenise un instrument în

mâinile lojei.

Secretarul zgârie numele lui Z. Într o farfurioară de ceară pregătită anume pentru asta si o

puse pe plexul mediumului, realizând astfel o legătură foarte apropiată a spiritelor. După

aceasta, farfurioara fu asezată pe fruntea fetei pentru câteva minute, cu scopul de a face

spiritul directorului capabil de a primi ordine prin telehipnoză.

Secretarul atinse urechile si regiunea cardiacă a mediumului cu farfurioara, apoi o puse

deoparte.

Cercul format de frati fu deschis pentru o clipă, canapeaua unde era mediumul fiind împinsă

deoparte si acum, Marele Maestru stătea în mijlocul cercului.

Ceara din farfurioară se încălzea încet încet, transformându se într un fel de pojghită. Rostind

aceeasi formulă magică iarăsi si iarăsi, Marele Maestru intră în transă ca să poată stabili un

mai bun contact spiritual cu receptorul. Avea suficientă energie pentru această transmisie de

la cercul format de fratii săi. Cu o voce sugestivă, el rosti următoarele cuvinte deasupra

stratului de ceară:

„Mâine dimineată, la ora 11,45 fix, un tânăr va intra în biroul tău. Va purta un costum de

culoare închisă si cravată rosie. Acest om îti va cere un milion de mărci împrumut pentru un

proiect de constructie în Elvetia. Nefiind în stare să spui nu, vei ceda rugămintii sale. După ce

si va fi lovit fruntea de trei ori cu palma dreaptă, vei completa un cec de un milion de mărci.

Imediat după ce i vei înmâna cecul, ti se va face foarte tare somn si vei adormi profund timp

de cinci minute. Când te vei trezi vei uita tot ce s a întâmplat. În nici un caz nu ti vei reaminti

cum arăta tânărul si orice amănunt al incidentului ti se va sterge din memorie.

Începând din acea oră te vei simti rău. Vei căpăta o înfătisare suferindă si vei fi chinuit de

nervozitate. Vei fi mai apatic si, pe zi ce trece, vei deveni tot mai obosit si mai deprimat. Te vei

enerva din orice fleac si nu vei mai avea odihnă. Nu ti va mai rămâne nimic în lumea asta care

să ti redea linistea. În final, tot ce te înconjoară ti se va părea de nesuportat si, după exact

paisprezece zile, te vei sinucide, folosind un revolver.”

Directorul Z. era văzut ca un domn onorabil si era binecunoscut pentru excelenta lui

pregătire. Într una din zile, pe când era la Londra, fusese jefuit si, de atunci, era foarte

prevăzător, întotdeauna tinându si un revolver pregătit lângă pat.

După ce Marele Maestru duse la bun sfârsit această sugestie, mai fixă cu privirea un timp

pelicula de ceară, apoi făcu un semn ritual si o înfăsură într o bucată de mătase violetă pe care

i o dăduse secretarul.

Cercul magic se desfăcu si fratii îsi reluară locurile pe scaune, în mijlocul camerei. Apoi

canapeaua cu mediumul fu adusă în centru. Secretarul îi chemă spiritul înapoi din casa

directorului si îl trimise la Frabato.

Acesta îsi terminase spectacolul si era în vizită la un bun prieten al său. Mediumul dădu

adresa exactă, raportând că familia prietenului mersese deja la culcare, iar cei doi discutau

probleme de ocultism. Discutia lor era atât de însufletită, încât Frabato nici nu observă că Eli

îl privea.

Primind această informatie, Secretarul chemă înapoi spiritul mediumului si prin socuri

magnetice si formula corespunzătoare o readuse pe Eli la viată.

Nici nu i trecea prin minte ce planuri realizase loja cu ajutorul ei. Câstigul o multumea înainte

de toate, dar organizarea neobisnuită a acestor întruniri era de neînteles pentru ea. Secretarul

o conduse amabil până la usă si îi dădu câteva bancnote drept recompensă.

Printre secretele Lojei FOGC se număra si capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se

trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a tine în viată sau a ucide, după bunul lor plac. În orice caz,

membrii conducerii dobândiseră această abilitate si stiintă numai prin pactul cu diavolul.

Puteau influenta orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o

sansă de a cunoaste cauza influentei la care erau supusi.

Frabato era un caz special pentru lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel

si, în plus, era sub protectia „Fratilor Luminii”.

Loja FOGC stia de existenta „Fratilor Luminii”, dar n avea nici o idee despre puterea lor. Ei

hotărâră să scape de Frabato printr un asalt magic. După o scurtă discutie, Secretarul merse

în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost

plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emitător de raze magice ale mortii pe orice distantă

si constituia cea mai puternică armă a Lojei FOGC, strict confidentială.

Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinte ori a unui animal era plasată în focarul razelor

sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar si entitatea astrală. Acest instrument putea

distruge orice fel de material, de la orice distantă si de orice categorie. Mai mult, acesta servea

la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a stiintei moderne. În afară de asta,

orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârsit, se puteau declansa, cu

ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum si maladiile nervoase, care ar fi putut pune în

dificultate scolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient

pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influentată, distanta neavând nici o

importantă.

Pentru că Frabato era binecunoscut, fotografia sa apărea în ziare din când în când, asa că era

lesne pentru Loja FOGC să si procure una în acest scop.

Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului si aprinse

combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelasi timp, ceilalti frati formară un cerc

magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie.

Magicienii negri, de obicei, recurgeau la această metodă de distrugere în cazurile în care

victima poseda capacităti oculte remarcabile. Tepafonul era, de asemenea, frecvent utilizat

pentru executiile în cadrul lojei. Aparatul servise de multe ori în acest scop. Diagnosticul

medical era întotdeauna „infarct”.

Frabato era încă cu prietenul său si conversatia lor însufletită nu luase sfârsit. Amândoi erau

absorbiti în discutia lor asa că, la început, nici nu sesizară atacul Lojei FOGC. Doar când

începu brusc să transpire, Frabato remarcă starea sa neobisnuită. Se plimbă prin cameră

nelinistit, încercând să afle cauza acestei călduri anormale. Niciodată nu i se întâmplase ceva

asemănător.

Temperatura crestea chiar si n cameră, astfel încât îl afecta si pe prietenul său. Frabato îsi

dădu seama că în corpul său se afla cauza acestei călduri. Ceasul său de mână si inelul îi

ardeau pielea. Nu mai era nici un dubiu acum că o fortă străină încerca să l distrugă. Îsi dorea

să i tină piept, dar căldura deja îi penetrase organismul în asa măsură, încât nu se mai putea

concentra. Se lăsă neputincios într un scaun.

Şi prietenul său era neputincios. Ce ar putea ajuta în acest caz? Un ajutor medical ar fi fost

zadarnic, pentru că ce ar putea face medicii împotriva efectelor magice?

Sângele aproape îi fierbea în vine si, desi el încerca să reziste, nu putea să si influenteze

organismul cu ajutorul spiritului. În această situatie disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu

să l ajute si să l inspire. Era convins că va fi ajutat, doar dacă nu era destinat să si sfârsească

încarnarea chiar atunci.

Prietenul lui Frabato încercă să l magnetizeze, dar trebui să se abtină de la aceasta, întrucât

căldura în cameră devenise insuportabilă.

Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invocatiei sale, „Apă!” Buzele sale murmurară: „Apă,

multă apă!” Prietenul său iesi năvalnic din cameră, aduse o găleată si o umplu cu apă. l o

aduse repede lui Frabato, care îsi cufundă în ea, fără vlagă, mâna stângă. În acelasi moment se

simti usurat si în câteva minute claritatea si forta gândurilor îi reveniră.

Pentru că apa se încălzea din ce în ce mai tare, prietenul lui mai aduse o găleată. Astfel,

căldura era condusă înspre apă timp îndelungat, pentru că atacul Lojei FOGC era continuu.

Dar, pentru că razele distructive treceau acum prin corp fără a avea vreun efect, Frabato,

curând, se simti din nou în stare să si utilizeze capacitatea clarvizionară. Urmări cu spiritul

razele magice si află că ele veneau de la Loja FOGC.

„O să vă pară rău curând că m ati atacat în acest fel”, gândi el; „atât cât legile spirituale o

permit, voi încerca să vă distrug toate planurile voastre viitoare.”

Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă. Asa că el urmări

neîncetat întâlnirea fratilor lojei prin clarviziune, până când, după încă o oră, ei desfăcură, în

sfârsit, cercul magic, mutând fotografia din focar si stingând flacăra. Secretarul închise

această armă periculoasă în camera specială.

După aceasta, fratii mai discutară putin, exprimându si satisfactia că Frabato nu va mai fi în

stare să le facă nici un rău. Asteptau deja cu nerăbdare stirile de a doua zi, care să informeze

oamenii despre moartea subită a binecunoscutului magician si anularea reprezentatiilor sale.

Apoi sedinta se încheie.

Frabato îsi încheie si el observatiile.

Pentru că nu avea cunostinte în hotel, el accepta invitatia prietenului său si rămase cu el peste

noapte. Înainte de a merge la culcare el ceru o placă lungă de cupru sau o sârmă si un cutit de

bucătărie ascutit.

Prietenul său îi aduse un cutit si o bobină de sârmă de cupru. Frabato întinse sârma

împrejurul patului, conecta ambele capete cu cutitul si îl înfipse în podea. Concentrându se

puternic pentru scurt timp, el încarcă sârma cu sugestia (ideea) de protectie în toate cele trei

lumi.

Făcând asta, se izola oarecum împotriva oricărei influente spirituale. Apoi merseră la culcare.

Frabato multumi lui Dumnezeu pentru minunatul său gest de salvare si curând adormi

profund.

Capitolul IV

Marele Maestru al Lojei FOGC stătea într o cafenea elegantă din strada Prager, sorbind dintr

o cească de cafea” si parcurgând atent paginile uneia din publicatiile din Dresda. „Nimic

despre moartea lui Frabato? E imposibil! Tepafonul n a dat gres niciodată. Pentru ce am făcut

acest pact cu printul demonilor?” erau gândurile ce i treceau cu repeziciune prin cap.

Nervii îi erau încordati de furie si dezamăgire. Fratii Lojei voiau să sărbătorească succesul în

această seară, iar acum...! Acest esec va zdruncina, fără îndoială, încrederea multora dintre

membri în puterea lojei. Pe deasupra, si a dat seama că însăsi autoritatea sa era grav

compromisă.

A contramandat telefonic întâlnirea plănuită pentru acea seară, apoi merse spre casa Lojei.

Ajunse si intră chiar în sala folosită pentru operatiuni magice speciale, executate numai si

numai de Marele Maestru.

Încăperea nu avea decât o fereastră, care putea fi automat blocată. În aripa de est a ei era un

altar constând dintr o coloană tetragonală, ornamentată cu însemne magice. Pe altar,

pregătite, erau câteva instrumente magice. Deasupra lor, un portret al celui mai mare

reprezentant al magiei negre, pe nume Bafomet (Baphomet). Peretii erau îmbrăcati în catifea

de un albastru închis, iar tavanul era bleu. Din mijloc atârna un candelabru mare. Pe altar

mai era o lampă mică care îti atrăgea atentia, fiindcă lumina în cele sapte culori ale

curcubeului corespunzătoare celor cu cele sapte sfere ale planetelor. Aceasta a fost denumită

de ocultisti „lanterna magică”. În fiecare colt al încăperii erau asezate câte două lumânări

mari în suporturi de argint. Desi camera putea fi iluminată electric, numai lumânările sau

lămpile erau folosite pentru operatiuni magice.

Marele Maestru îsi luă dintr un dulap o haină de mătase albastru închis si o esarfă de aceeasi

culoare. După ce închise bine usa, se dezbrăcă si îsi puse noua îmbrăcăminte. Esarfa avea în

partea de sus, care se aseza pe frunte, o pentagramă brodată cu fir de argint. Era încăltat cu o

pereche de pantofi din mătase violetă. Deschise apoi un seif construit în perete si luă de acolo o

carpetă albă pe care o întinse pe jos. Carpeta avea brodat pe ea, cu multe culori, un cerc

magic, subtire ca un sarpe, ornamentat cu multe nume. În fata cercului magic se afla un

triunghi, iar înlăuntrul lui era o pentagramă brodată în culori purpurii. Fiecare colt al

pentagramei era ornamentat cu câte o literă; citite spre dreapta acestea formau cuvântul

„Satan”.

El puse o cădelnită în spatele triunghiului si, de asemenea, cinci lumânări împrejurul cercului.

Apoi, examina încă o dată totul, astfel încât să nu intervină nimic pe parcursul evocării. În

ciuda protectiei pe care o avea prin forta pactului său, orice neatentie putea avea consecinte

grave.

După ce aprinse cărbunele din cădelnită, un miros puternic umplu încăperea. Apoi aprinse

lumânările si închise lumina electrică. Lumina zilei nu pătrundea deloc, din pricina draperiei.

Marele Maestru păsi maiestuos în interiorul cercului magic tinând în mâna stângă sabia

magică, iar în dreapta sceptrul magic. Gâtul acestuia era ornamentat cu un sigiliu magic,

având pe el semnul fiintei ce urma să fie evocată.

Se întoarse cu fata spre est recitând entuziast formula evocatoare: „Sunt în legătură cu voi,

salamandră si spirite de foc ale infernului. Mediul vostru îmi este supus în toate cele trei lumi.

Te invoc si te conjur, print al spiritelor de foc din infern! Te invoc în numele lui Satan, al

Atotstăpânitorului, care este domnul si conducătorul! Fiind supus al stăpânului tău, îti ordon

în numele lui să te supui vointei mele, iar elementele tale să servească scopului meu. Îti cer ca

spiritele tale de foc să mi se supună si să mă ajute' tot timpul în planurile mele. În numele celui

mai înalt domn si conducător, căruia îi sunt obligat prin jurământ, îti cer persecutarea si

distrugerea lui Frabato. Print al spiritelor de foc ale infernului! Apari acum, aici, fă te văzut în

fata cercului meu ca să mi confirmi receptionarea ordinelor!”

După ce Marele Maestru a recitat patetic evocarea sa, flăcările lumânărilor s au înăltat si

podeaua s a cutremurat. O rază strălucitoare apăru în triunghiul magic, iar o voce stridentă se

făcu auzită:

„Ti am auzit rugămintea, mare magician! Trebuie să ne supunem tie, fiindcă mai marele

nostru îti este obligat. Deci îl voi persecuta pe Frabato cu ajutorul supusilor mei, atâta timp

cât influenta mediului vostru este posibilă. Totusi nu pot garanta un succes deplin, deoarece

Frabato are de îndeplinit o misiune deosebită în această lume. Destinul său nu este ca destinul

muritorilor obisnuiti!” Conturul fiintei deveni din ce în ce mai vizibil si limbi de foc dansau în

jurul ei. O căldură insuportabilă se răspândea în jurul acestei aparitii a cărei putere era atât

de pătrunzătoare, încât Marele Maestru simti că se află în primejdie. Îsi ridică sabia si îi

îndreptă vârful înspre aceasta. Se auzi un bubuit de tunet care zgâltâi pământul si fiinta de foc

dispăru.

După câteva momente de relaxare si concentrare, magicianul negru se întoarse spre sud.

„Voi, forte ale aerului, întreaga mea personalitate este în contact cu mediul vostru! Rege al

fiintelor demonice ale aerului, ascultă chemarea mea si supune te vointei mele! Fiind aliat cu

mai marele vostru, vă evoc în numele lui. Voi si spiritele uraganelor care trec în viteză prin

atmosferă, trebuie să mi ascultati ordinele! Te invoc, rege al spiritelor demonice ale aerului! Fă

te văzut aici, în fata cercului meu si confirmă receptionarea rugămintii mele! Nu ezita, altfel te

voi tortura si chinui în numele Stăpânului tău! Rege al demonilor aerului, apari!”.

Cu un vuiet cumplit îsi făcu aparitia în triunghiul magic, iar vocea sa era zbierată, ca si când

ar vorbi de foarte departe:

„Tu, vierme al pământului, dacă nu erai aliat al Stăpânului meu, te as fi rupt în bucătele,

fiindcă ai îndrăznit să mă ameninti în felul acesta! Numai datorită pactului îti sunt obligat.

Acum, spune ce vrei!”

„Cer distrugerea lui Frabato!” ordonă Marele Maestru. „Spiritele aerului să l prigonească tot

timpul si să i zădărnicească toate actiunile si planurile. Trebuie să se simtă complet lipsit de

putere.”

„Voi face ceea ce pot face, dar nu pot garanta nici un succes, deoarece Fratii Luminii îl sprijină

pe Frabato”, replică dispretuitor regele demonilor aerului si dispăru.

Indiciile pozitiei deosebite a lui Frabato, puterea si protectia de care se bucura făcură ca furia

si ura să crească o dată în plus în sufletul Marelui Maestru. În această stare de spirit, el se

întoarse spre vest:

„Voi, forte ale apei, vă conjur! Ascultati ordinul meu, voi, fiinte ale acestui mediu! Demon

print al apelor, te invoc! Sunt în legătură cu mediul tău si vorbesc limba ta. Te chem în numele

lui Satan, stăpânul tău, eu, aliat al lui. Supune te imediat, iesi din oceanul tumultuos si fă te

văzut aici, în fata cercului meu, ca să confirmi receptionarea rugămintilor mele! Nu refuza să

vii, căci te voi persecuta în numele Stăpânitorului infernului! Print al apelor, apari!”

Cu un vuiet, apăru în triunghiul magic o fiintă neobisnuită, jumătate om, jumătate peste,

adresându se magicianului cu o voce răgusită: „M ai chemat din mediul meu, desi stii că detest

marile orase. Te as fi prigonit pentru amenintările tale, dacă nu erai aliat al Stăpânului meu.

Spune ce doresti si fă o mai repede!”

Cu o voce plină de ură si furie, Marele Maestru a tipat: „Nu te am chemat din adâncul mării

pentru nimic. În numele Stăpânitorului tău îti cer să l persecuti si să l distrugi pe Frabato!

Este primul om care a rezistat Lojei noastre, asa că doresc să nu mai existe!”

„Voi încerca să îndeplinesc dorinta ta. Ce este în puterea mea voi face, dar nu pot garanta

succesul. Va depinde mult de cum îl vom surprinde pe Frabato într un moment greu al lui.”

Magicianul alungă aparitia cu un gest al sceptrului.

Era extrem de contrariat că printii demoni nu i au promis succes deplin si avu o presimtire a

marilor greutăti ce avea să le întâmpine.

Ca să desăvârsească pătratul magic, avea să evoce si printul elementelor demonice ale

pământului, asa că se întoarse spre nord:

„Print al fortelor demonice ale pământului, aliatul Stăpânului tău te cheamă în numele lui! în

numele lui Satan, fă te văzut în fata cercului meu să mi spui dacă îmi accepti cererea! Fă

imediat ce îti ordon, altfel te voi tortura în numele Stăpânului tău! Print al pământului,

apari!”

Pământul de sub picioarele Marelui Maestru se zgudui si un omulet cu păr alb si o bărbie

prelungă apăru în triunghiul magic, făcând o zarvă cumplită. Ochii săi mari, întunecati si

adânci fixau aprins pe magician. În mâna dreaptă tinea o lanternă care răspândea o lumină

difuză. Spiritul pământului îl penetra pe magician cu privirea sa:

„Am plecat împotriva vointei mele din împărătia mea ca să mă supun dorintelor tale. Prin

legea spiritului îti sunt obligat, în virtutea pactului pe care l ai făcut până când vei muri. Ce

doresti să fac?” Vocea dură, ca si fixitatea penetrantă a privirii celui ce i a vorbit, l au făcut pe

magician să simtă un fior de gheată prin sira spinării. Deodată îi veni în minte ideea că după

ce va muri va fi servitor al acestei fiinte.

Printul gnomilor astepta linistit în triunghiul magic. Gândurile si simtămintele magicianului

erau transparente pentru el si acest fapt părea că l umple de o mare plăcere, de vreme ce, în

viitor, acest om puternic va fi supusul său.

Desi aproape paralizat, Marele Maestru se reculese si spuse:

„Ştiu ce mă asteaptă, dar nu pot rămâne inactiv, privind cum un altul ridiculizează Loja

noastră. Asa că, îti cer să l prigonesti pe Frabato, utilizându ti întreaga fortă si să l distrugi.

Aruncă l pe tărâmul tău si învăluie l în întuneric, să nu mai scape! Aceasta îti cer!

Exterminarea lui Frabato va servi imaginii Stăpânului tău si frătiei noastre.”

„Voi face ceea ce stă în puterea mea”, răspunse spiritul pământului, „dar nu pot garanta

succes deplin în ceea ce priveste un om ca Frabato.”

Spiritul pământului dispăru si casa deveni linistită ca un mormânt. Evocarea elementelor

demonice îl vlăguise pe Marele Maestru într atât, încât rămase în cercul magic obosit mort.

Respira greu si avea sentimentul că i se goleste complet capul.

Vedea pe spiritul demonilor ce l servea zi de zi, într un colt al încăperii. Acesta fusese lângă el

timp de multi ani, ajutându l să si împlinească multe din dorinte, asa că devenise complet

dependent de acesta. Fusese prevenit că nu va avea puterea să scape din lanturile acestea.

Legile spiritului nu i dădeau puterea să anuleze acest pact cu fortele demonice. Puterea pe care

o câstigase prin acest pact nu putea dura la infinit si asa cum astăzi era stăpân, mâine putea fi

sclav.

Dorinta sa pentru putere si averi în lumea spirituală n ar fi fost satisfăcută de propriile sale

capacităti oculte, asa că cedase tentatiei pactului magic. Acest sentiment al dependentei îl

cuprindea ca un cosmar mai ales acum, chinuindu l asa cum nu i se mai întâmplase niciodată

în viată. Ura fată de Frabato era imensă si încă mai crestea datorită faptului că printii celor

patru elemente nu i garantaseră nici un succes.

„Ce putere îl sprijinea pe acest Frabato?” era unul din gândurile sale. „Vreau să l distrug

chiar cu pretul vietii mele!” Incitat de astfel de gânduri, Marele Maestru hotărî să l evoce pe

Stăpânul fortelor demonice însusi, să l roage să i îndeplinească dorinta.

Magicianul puse sabia pe podea în cerc si puse piciorul stâng pe ea. Ridică sceptrul magic, cu

mâna dreaptă, desenând în aer semnul întunericului, cel cu care îl putea evoca pe Stăpânul

Demonilor. Nici nu terminase bine de descris semnul, când o rază puternică apăru din podea,

luminând întreaga cameră. Marele Maestru stătea în picioare acolo, ca străfulgerat de lumină

si se lupta să si conserve constienta, deoarece în încăpere se răspândise o radiatie paralizantă.

Nici un muritor obisnuit n ar fi fost capabil să reziste unei asemenea teribile tensiuni si numai

pactul l a salvat pe acest om de o moarte instantanee.

O aparitie extrem de stranie se contura în triunghiul magic din fata cercului. Capul unui tap

cu coarne si cu corp uman acoperit de păr se făcu văzut. Mâinile aveau degete cu gheare, iar

picioarele copite ca ale unui bivol. O coadă lungă, subtire completa această aparitie.

După ce înfătisarea sa deveni vizibilă în întregime, raza luminoasă dispăru în pământ. Foarte

rar văzuse magicianul acest spirit. Era Bafomet, Stăpânul Demonilor! Cu o voce răgusită,

Bafomet se adresă Marelui Maestru, care tremura:

„Mare Magician, din câte văd, vrei să l distrugi pe Frabato. Este o idee bună, pe care te voi

ajuta s o împlinesti cu tot ce mi stă în putere. Totusi, nu va fi usor, fiindcă acest Frabato este o

fiintă cu o misiune specială. Trebuie să facem fată unei sarcini dificile, de vreme ce metodele

voastre au dat gres. Poate vrei să ti petreci viată bucurându te de alte plăceri ale ei.” în sufletul

Marelui Maestru se dădea o luptă între rămăsita de constiintă, teamă si ură. În cele din urmă,

ura sa a învins si explodă într un acces de furie:

„Pentru ce am încheiat un pact? Esti obligat să mă ajuti până la sfârsitul vietii. Poate vei

triumfa după moartea mea, dar acum îti cer să mă ajuti să l exterminăm pe Frabato, altfel nu

voi mai avea nici o plăcere în viată. În veci, fii blestemat!”

După ce magicianul rosti acestea, vizitatorul dispăru în pământ fără să spună un cuvânt.

Încordarea aceea paralizantă dispăru pe dată. Complet epuizat, Marele Magician rosti

formula de eliberare fată de toate elementele evocate, adăugând si câteva formule de protectie.

Închise rapid toate instrumentele la locul lor si părăsi templul magic.

Se lăsă pe o canapea din apropiere si nu fu în stare să gândească nimic clar pentru mult timp.

După ce bău o cească zdravănă de cafea, se simti întrucâtva mai bine, dar nu putea să se

descotorosească de evenimentele dramatice petrecute în ziua aceea.

Marele Maestru plecă din sediul Lojei spre casă într o stare depresivă, desi soarele strălucea

pe cerul limpede.

Capitolul V

În seara aceleiasi zile, amfiteatrul Clubului Excentric era supraaglomerat. Frabato avea o

conferintă particulară cu reporteri si oameni de stiintă si numai cei invitati aveau dreptul să

participe. Cu toate acestea, de când Loja FOGC avea reprezentanti la nivelul fiecărei clase

sociale, printre cei prezenti erau si câtiva membri ai acesteia.

Când conferinta a luat sfârsit, reporterii îl înconjurară pe Frabato, atacându l cu întrebări.

Primele răspunsuri fură menite să satisfacă curiozitatea celor prezenti, asa că Frabato se

retrase împreună cu cei rămasi într o încăpere separată, pentru discutii într un cerc restrâns.

Printre cele discutate s a ridicat problema hipnotismului, iar Frabato a explicat că în viitor nu

va mai putea realiza experimente folosind hipnoza, în public. Un inspector de politie a atras

atentia asupra unor noi dispozitii legale referitoare la această chestiune, iar Frabato promise

să tină seama de ele.

Pe neasteptate, ideea prohibitiei hipnozei îi stârni pe cei prezenti si făcu ca unul dintre

reporteri să se adreseze lui Frabato:

„Fac prinsoare pe 500 DM că nu veti avea curajul să realizati un experiment folosind hipnoza

în spectacolul dumneavoastră următor.”

Frabato se simti oarecum încoltit. Nu era în firea lui să încalce legea. Pe de altă parte, gândea

că a fi privit ca un las îi leza demnitatea, mai ales că era insistent provocat de persoane dornice

de senzational. Convins fiind că în cele din urmă va avea vreo idee salvatoare, Frabato făcu

pariul.

Imediat după aceea, părăsi clubul si se întoarse cu masina sa la hotel.

În dimineata următoare se mai gândi o dată la cele petrecute cu o zi în urmă. Îi încolti ideea că

pariul fusese o cursă a Lojei FOGC.

Deodată, îi veni ideea cum să scape din capcană fără însă să piardă pariul. Se îmbrăcă în

grabă si plecă să se plimbe, timp în care puse la punct toate detaliile planului său. După micul

dejun îsi desfăcu corespondenta si plecă în oras.

Intră într un magazin de muzică din Wilhelmstrase si întrebă pe unul dintre vânzători dacă ar

fi posibil să si imprime vocea pe un disc pe care să l poată lua imediat. Vânzătorul răspunse

afirmativ si îl conduse pe Frabato în studioul de înregistrări. Era deja după amiază, când

Frabato părăsi magazinul. Bine dispus, se întoarse la hotel, încărcat cu o multime de discuri.

* * *

Sala mare a galeriei de artă era foarte însufletită. Reporteri ai multor ziare din Dresda s au

grăbit să nu piardă această seară. Din ce în ce mai multi oameni se înghesuiau în sală spre a

lua parte la experimentele misteriosului Frabato.

Sala era mai mult decât supraaglomerată, când Frabato urcă pe scenă, întâmpinându si

publicul cu un zâmbet.

Când aplauzele se mai domoliră, el se adresă multimii:

„Doamnelor si domnilor, vă multumesc foarte mult pentru această primire si pentru interesul

pe care îl acordati reprezentatiilor mele.

Intr una din primele mele conferinte, am subliniat faptul că există în spatiul dintre cer si

pământ o multime de lucruri pe care fiintele umane pot cu greu să le înteleagă si să le

stăpânească. Am reusit să vă dau câteva dovezi legate de forta magnetismului, de influenta

sugestiei la distantă, de clarviziune si telepatie. La fel ca si în spectacolele anterioare, as vrea să

vă rog din nou să mă ajutati astăzi în realizarea experimentelor propuse. Chiar de la început

as dori să vă fac cunoscută lumea celor ce nu mai sunt si să vă demonstrez că, din punctul, pe

care noi îl numim moarte, existenta omului nu numai că nu se sfârseste, dar, dimpotrivă, de

acolo începe viata adevărată si că viata spirituală trebuie văzută ca un fel de pregătire pentru

aceasta.

Nu voi face spiritisme sau altele de genul acesta, deoarece destui sarlatani îsi fac din acestea un

refugiu si sper să vă conving cu adevărat prin aducerea aici, pe această scenă, a spiritelor unor

oameni care au decedat.”

Această declaratie incredibilă stârni în sală murmure si ele nu încetară decât în momentul

când un domn se ridică de la locul său si urcă pe scenă.

„Mă numesc Schneider”, se prezentă el. „Sunt profesor de chimie. Vorbiti foarte convingător

despre fortele spiritului a căror existentă a fost negată atâta vreme de către stiintă. V as fi

recunoscător dacă îmi veti putea da o dovadă a existentei acestor forte despre care vorbiti. Ca

om de stiintă si sceptic cum sunt, nu voi fi usor de convins.”

Frabato se adresă auditoriului, cerând permisiunea de a oferi un răspuns profesorului, printr

o dovadă relevantă. Răspunsul la această cerere l a constituit un „da” general, însotit de

aplauze sustinute. Toti cei prezenti erau curiosi si nerăbdători să vadă cu ce fel de experiment

va convinge Frabato pe profesorul cel sceptic.

Frabato oferi profesorului un loc la marginea scenei si îl rugă să aibă răbdare încă câteva

minute, timp în care el va spune câteva cuvinte despre stiinta comunicării cu mortii.

În urma celor câteva propozitii rostite, deodată, profesorul se schimbă vizibil.

Într un mod straniu el începu să pălească si ochii îi deveniră sticlosi. Apoi se clătină pe scaun,

se prăbusi si rămase întins acolo, în nemiscare.

Câtiva din sală tipară, altii se ridicară de la locurile lor, întinzându si gâtul să vadă mai bine ce

se întâmplase.

În tot acest timp, Frabato nu aruncase nici măcar o privire asupra profesorului. El ridică o

mână cerând liniste si spuse:

„Doamnelor si domnilor, vă rog să păstrati liniste! Profesorului nu i s a întâmplat nimic rău.

Spre surprinderea dvs., vă voi spune că, în timpul acesta, m am desprins de propria mi

personalitate si l am golit pe profesor de cea mai mare parte a vitalitătii sale. Făcând aceasta, l

am adus în starea pe care cu totii o numim moarte. Nu mai respiră, bătăile inimii au încetat.

Diagnosticul medical ar putea fi, probabil, «infarct».”

Spunând aceasta, Frabato se gândea la cei din Loja FOGC, care – cu sigurantă – erau de fată.

Probabil fierbeau în sinea lor pentru că dădea aici, în public, cea mai clară dovadă că un atac

de cord ar putea fi provocat prin practici oculte.

Apoi, Frabato se întoarse către profesor, îi apropie picioarele si îl aseză ca pe o figurină rigidă,

de ceară. Doi asistenti îl întinseră pe două scaune, sustinându i doar gâtul si călcâiele.

După ce îl acoperi cu o pătură, Frabato se aseză pe abdomenul acestuia. În cele din urmă, el îi

rugă pe asistentii săi să l urmeze si erau acum trei persoane sustinute de corpul profesorului.

Acesta sustinu nemiscat întreaga povară, de parcă ar fi fost din otel.

Aplauzele umplură sala. Asistentii îl asezară pe profesor din nou în picioare, sustinându l încă.

Magicianul solicită liniste deplină si îsi fixă privirea într unui din colturile îndepărtate ale

scenei. Aproape insesizabil, aspectul profesorului se schimbă din nou complet. Masca rigidă a

fetei dispăru, respiratia îi reveni si obrajii se colorară.

Frabato stătea acum în fata profesorului. Îl fixă cu privirea pentru scurt timp si acesta începu

să respire normal si să clipească.

Ca trezit dintr un somn foarte adânc, se adună si privi în jurul său cu uimire. Îsi reveni repede

în deplinătatea facultătilor sale. Frabato îi zâmbi si îi spuse:

„Dragă profesore, acum puteti relata auditoriului o poveste foarte interesantă despre

experienta trăită.”

Pentru că era încă nesigur pe picioare, el se aseză pe un scaun, ajutat de unul dintre asistenti.

Frabato îl fixă din nou cu privirea timp de câteva secunde, pentru a l face să reintre în starea

în care era când urcase pe scenă. Profesorul se ridică, împinse scaunul deoparte si dădu mâna

cu Frabato.

„Nu m am asteptat să se întâmple una ca asta! Nu voi uita câte zile voi avea. Dar tot nu mi dau

seama cum ati putut avea atâta influentă asupra mea.”

Frabato răspunse râzând: „Această capacitate este rezultatul multor ani de experientă si

meditatie, l ati testat eficacitatea pe pielea dumneavoastră. Dar n ar trebui să lăsati auditoriul

să astepte atât ceea ce aveti să le povestiti.”

Profesorul începu relatarea:

„Ascultam foarte atent cuvintele lui Frabato, dar n am băgat de seamă că eram sub influenta

cuiva. Dar deodată am simtit că mi se goleste capul si nu mai sunt în stare să mă misc. Am

remarcat apoi, cu un soc groaznic, că trupul meu zăcea pe podea, pe scenă, în fata mea.

Senzatia de răceală m a părăsit repede, fiind înlocuită de un sentiment plenar de liniste,

libertate si usurintă, sentiment pe care nu l am mai încercat niciodată. Mă puteam misca în

voie pe scenă, fiind legat de corpul meu doar printr un fir argintiu.

Apoi, am urmărit ce au făcut Frabato si asistentii săi cu trupul meu, fiind foarte usurat când

am realizat că acesta suporta experimentul fără să i se întâmple nimic rău. În timpul

experientei, unul dintre asistenti m a cercetat într un mod aparte si atunci am observat că nu

am umbră pe scenă, în ciuda faptului că mă simteam ca o fiintă cu trup.

După ce asistentii mi au pus trupul jos din nou, Frabato m a privit penetrant si, ca atras de un

magnet puternic, am început să mă deplasez în directia corpului meu. Desi am încercat să

rezist acestei forte, lupta mea a fost în zadar si mi am pierdut luciditatea. Când m am trezit, m

am regăsit în corpul meu fizic. Nu mai am îndoieli asupra faptului că spiritul supravietuieste

mortii trupului si că acesta se poate deplasa în felul în care Frabato l a descris în cele ce a

spus.”

După ce multumi plin de entuziasm lui Frabato, profesorul se întoarse la locul său, însotit de

aplauzele publicului încântat.

Tăcerea plină de asteptare se spulberase din nou si Frabato continuă:

„Doamnelor si domnilor, sunt încântat că profesorul, ca persoană neutră, confirmă că spiritul

uman există independent de corpul fizic.

As vrea să mentionez că o fiintă umană lipsită de elemente magice nu va putea percepe nici o

senzatie din lumea fizică după moartea sa.

Mai mult decât atât, as dori să accentuez că experimente ca acesta nu pot fi realizate de către

nestiutori. Pentru că, dacă cineva nu detine controlul perfect asupra elementelor, se poate

întâmpla ca armonia dintre spirit, suflet si corp să se deregleze si subiectul sfârseste la azilul

de nebuni. Fie ca aceste cuvinte să constituie un avertisment!

Dar acum să ne întoarcem atentia către experienta următoare. Cine dintre dumneavoastră

doreste să intre în legătură cu vreo cunostintă sau rudă decedată?”

Sala era tensionată la maximum si nimeni nu părea îndeajuns de curajos să răspundă acestei

cereri. În cele din urmă, un domn se oferi pentru experiment si publicul aplaudă cu însufletire.

Ajuns pe scenă, se recomandă cu numele de Muller si spuse că este directorul unei bănci. Cu

vocea vibrând de emotie, el spuse că dorea să si revadă sora decedată si să învete câte ceva din

destinul său actual.

Ca să l mai linistească, Frabato îl rugă să ia loc pe un scaun zicând: „Vă rog să mi spuneti

numele doamnei . decedate si data când a murit”.

„Elisabeth Muller a murit pe 16 mai 1929, într un sanatoriu din localitate.”

Frabato întrebă publicul dacă era cineva care o cunoscuse pe decedată si, imediat, din loja

domnului Muller se ridică o doamnă mai în vârstă, spunând că era mama decedatei. Doi

bărbati din aceeasi lojă spuseră că erau rude ale doamnei Elisabeth Muller, iar o altă doamnă

din sală spuse că a fost prietena si colega ei de scoală.

„De ajuns”, spuse Frabato. „Cel mai mult îmi place că persoana pe care o voi chema va putea

fi identificată de cât mai multi. Acum vă rog să fiti foarte atenti!”

Într o liniste deplină de asteptare, Frabato se aseză într un colt al scenei, astfel încât să poată fi

văzut de întregul public. După câteva secunde deveni livid si rigid, apoi culoarea îi reveni în

obraji, dar fata îi era extraordinar de schimbată, nu mai semăna deloc cu Frabato.

Doamna de lângă lojă tipă: „Liese!” Frabato se ridică gratios si datorită pasului usor si a

schimbării complete a fizionomiei dădea impresia unei tinere doamne. Fără îndoială, el îsi

împrumutase propriul corp spiritului celei decedate, ca să i mijlocească un dialog cu fratele ei.

Directorul Muller, care o recunoscuse pe sora sa după trăsături, tremura din tot corpul. El

dădea continuu din cap, ca si când nu si ar fi putut crede ochilor, până când, din trupul lui

Frabato o voce caldă, binecunoscută, a surorii sale se făcu auzită.

„Will, nu m as fi gândit niciodată că as mai putea sta de vorbă cu tine. Ce fac cei de acasă? Ştiu

că tata a murit, cu el mă întâlnesc foarte des.”

Ca vrăjit, directorul îl privea pe Frabato, prin care sora sa îi vorbea. Ea se duse să aducă un

scaun si se aseză lângă el. Au purtat o scurtă discutie personală, după care a cerut o bucată de

hârtie si creion să scrie lui Robert, fostul ei logodnic.

Ea dădu biletul fratelui ei, îsi luă rămas bun si îi strânse mâna. În cele din urmă, ea transmise

toate cele bune rudelor sale, se aseză din nou pe scaunul din coltul scenei si corpul suferi

aceleasi transformări ca la începutul reprezentatiei. În câteva secunde, rigiditatea corpului

dispăru si reveniră pe chip trăsăturile binecunoscute ale lui Frabato. Acesta se ridică, se

întoarse către director care, cu lacrimi în ochi, privea biletelul din mâna sa.

„Imposibil si totusi adevărat!”, a murmurat el, „Este chiar scrisul Liesei!”

„Cred că sunteti convins acum că sora dumneavoastră încă trăieste. Sau vă îndoiti de faptul că

ea tocmai v a vorbit, prin intermediul meu?”

„Nu, nu mă îndoiesc”, răspunse directorul, „si vă multumesc din tot sufletul pentru această

mediere!”

Se întoarse spre loja sa, dar emotia unei atât de fascinante întâmplări mai stăruia pe chipul

său.

Frabato anuntă că prima parte a reprezentatiei se terminase si promise câteva momente de

destindere în partea a doua, care urma să înceapă după pauză.

Însotit de aplauze, Frabato reapăru pe scenă.

„Doamnelor si domnilor”, începu el, „în ultimul meu spectacol vă promisesem un număr de

demonstratii bazate pe sugestii si hipnoză. Din păcate, politia a interzis folosirea hipnozei. E

cam nepotrivit, dar eu am făcut câteva pregătiri ca să vă amuz într un fel sau altul.

Voi părăsi sala cam pentru o jumătate de oră. As dori ca două persoane dintre dumneavoastră

să mă însotească la bufet, asa că voi avea mai târziu doi martori autentici. Până ne vom

revedea, distractie plăcută tuturor!”

Un ofiter de politie si un alt domn din public s au oferit să meargă împreună cu Frabato la

bufetul din incinta clădirii.

Toti cei din sală îsi îndreptară ochii către scenă, fiind convinsi că Frabato lăsase în urma sa

ceva interesant. Şi nu greseau, pentru că vocea lui se făcu auzită prin statie.

„Doamnelor si domnilor, desi eu nu sunt în sală, spiritul meu este cu dumneavoastră. Vă rog să

mi ascultati comenzile.

Priviti fără întrerupere spre mijlocul scenei ca si cum m as afla chiar acolo. Cei care o vor face

vor putea să si imagineze că mă văd. Acum împrăstii asupra tuturor celor prezenti un fluid

invizibil, aducător de liniste si armonie.

Sunteti asa de tăcuti si linistiti acum, că asta chiar vă oboseste. Oboseala creste constant, ca si

cum ati fi muncit din greu. Cu fiecare respiratie deveniti din ce în ce mai obositi. Dorinta de a

dormi este complet dominantă în gândurile dumneavoastră. Pleoapele vi se închid si dormiti

un somn adânc, fără vise. Somnul vă este atât de profund, că nimic nu vă poate trezi. Nici un

zgomot nu vă poate deranja sau trezi. Vă veti trezi numai la comanda mea.

Acei domni si acele doamne care n au adormit vor bate tare din palme, vor fluiera sau striga,

încercând să si trezească vecinii adormiti. Cu toate eforturile nu vor reusi!”

Un număr mare din cei aflati în sală căzură într un somn adânc si cei care încercau să i

trezească pe acestia, prin toate mijloacele, făceau o larmă de nedescris. Cu toate acestea se

dovedi imposibil de realizat.

Câteva minute mai târziu, vocea lui Frabato se auzi din nou: „Chiar dacă ati trage cu pusca,

nu veti reusi să i treziti pe cei care dorm, fiindcă sunt în transă si nu reactionează decât la

ordinul meu distinct. După ce voi număra până la trei, toti se vor trezi. Se vor simti odihniti si

plini de sănătate si nu vor putea să si amintească ceea ce li s a întâmplat.

Unu! Oboseala si moleseala vor dispărea, multumirea si fericirea vă vor umple întreaga

existentă.

Doi! Sănătatea este fortificată. Vă simtiti foarte bine si nu aveti nici o nemultumire.

Trei! Treziti vă cu totii!”

Cei ce se treziseră din transă priveau cu uimire la veselia generală iscată, neputând să creadă

că fuseseră atât de repede adormiti.

Întrerupând sirul unor lungi explicatii, vocea din statie rugă zece doamne si zece domni să se

aseze pe scaunele pregătite pe scenă. Urmau să se aseze pe perechi, câte un bărbat lângă

fiecare femeie.

După o scurtă stare de consternare, pe scenă se instaura ordinea si Frabato dădu comenzile

următoare:

„Doamnelor si domnilor de pe scenă, acum veti asculta muzică! Se va cânta pentru

dumneavoastră un vals. Veti dori să dansati. Fiecare domn de pe scenă va dansa cu doamna de

lângă el. Nimic nu vă va distrage atentia, pentru că vă desparte de public un zid invizibil, care

vă împiedică să vedeti spectatorii.”

Desi nu se auzea nici o muzică, câteva perechi s au ridicat să danseze si se învârteau în ritm de

vals. Unele dintre perechi erau foarte amuzante si publicul râdea în hohote. Dar se pare că

aceasta nu deranja în nici un fel perechile dansatoare.

„Stop!” spuse vocea din statie, „dansul s a terminat.

Doamnele si domnii de pe scenă să servească câte ceva înainte de a si lua la revedere unii de la

altii. La marginea scenei este un cos cu mere, pere si piersici si vă puteti servi. Vă veti trezi

imediat după prima muscătură si vă veti întoarce la locurile dumneavoastră din sală cu un

sentiment de fericire.”

Cei hipnotizati de pe scenă se întinseră imediat după fructele imaginare. Dar imediat ce luau o

gură se trezeau si bombăneau, cuprinsi de silă:

„La naiba, asta nu i o piersică, e o ceapă!” spuse unul dintre ei cu o figură chinuită, cu lacrimi

în ochi. Altcineva zise: „Fir ar să fie, ăsta e un cartof crud!” si asa continuară lucrurile pe

scenă. După ce si ultima persoană părăsi scena, un spectator merse la bufet după Frabato si

escortele sale.

Întâmpinat cu aplauze, Frabato intră în scenă si se adresă publicului râzând:

„După chipurile dumneavoastră, se pare că v ati distrat bine. Îmi face, de asemenea, plăcere că

v a plăcut această parte a spectacolului, desi nu am fost prezent în sală, lucru pe care îl pot

confirma si cei doi martori ai mei extraordinari, cărora le sunt foarte îndatorat.

Acesta era sfârsitul reprezentatiei din această seară si vă invit cu multă plăcere la următorul

spectacol, pe care îl voi sustine poimâine. Noapte bună tuturor!”

În timp ce lumea iesea din sală, Frabato se duse spre cabina sa. Abia îsi schimbase hainele

când doi domni intrară fără să fie anuntati.

„Dumneata esti Frabato, nu i asa?” întrebă unul dintre domni. Cum Frabato încuviintă din

cap, acesta îsi scoase legitimatia:

„Departamentul Investigatiilor Criminalistice, sunteti arestat! Vă rog să ne urmati!” O masină

îi transportă la politie, unde Frabato fu preluat.

În dimineata următoare, toate ziarele scriau articole, în detaliu, despre experimentele

senzationale ale lui Frabato si despre arestarea sa.

Foarte devreme, Frabato fu dus în fata politistului sef, care, vădit indignat, îl atacă imediat:

„Ai încălcat legea si ai făcut experimente folosind hipnoza, în ciuda prohibitiei! Martorii

declară că mai mult de o sută de persoane au fost hipnotizate. Vei plăti din greu pentru

aceasta! Şi nu îti va fi usor în fata Curtii!”

Politistul sef era furios si se plimba de colo colo prin încăpere. „Asa o rusine!”, tipă el. „De ce

tocmai aici? Cum mai apar eu în ochii oamenilor?” Frabato stătea pe un scaun fără să spună

vreun cuvânt, ascultându l pe politist cu mult calm. Îl lăsă să si descarce primul val de furie si,

numai când acesta se mai domoli, începu să vorbească:

„Cu sigurantă că ati fost informat gresit, pentru că eu nu am hipnotizat pe nimeni ieri”,

replică Frabato. „Chiar unul dintre ofiterii politiei îmi este martor că eu eram la bufet în tot

timpul despre care vorbiti. Publicul urma să petreacă o jumătate de oră în compania

discurilor mele si nu puteti să mi reprosati asta. Nimic nu i a oprit pe oamenii dumneavoastră

să închidă pic up ul de pe scenă. Cum eu nu eram prezent în sală, nu mă fac vinovat de nimic.”

Politistul sef îl privi suspicios pe Frabato, dar îl chemă apoi pe politistul care petrecuse acea

jumătate de oră la bufet, împreună cu Frabato. Acesta confirmă spusele lui Frabato.

Cu aceasta, politistul sef păru împăcat, dădu mâna cu Frabato, spunându i: „Ar fi trebuit să

deveniti diplomat, nu magician. Ştiti foarte bine să întoarceti lucrurile în favoarea

dumneavoastră. Sunteti liber acum si îmi cer scuze pentru excesul de zel al oamenilor mei.”

Frabato salută si se întoarse imediat la hotel. Înainte de toate, trebuia să se odihnească bine,

pentru că o noapte în arestul politiei nu fusese tocmai confortabilă.

A doua zi, ziarele scriau despre eliberarea lui Frabato si publicau anuntul următorului

spectacol ce urma să aibă loc în seara aceleiasi zile.

Capitolul VI

Marele Maestru al Lojei FOGC era proprietarul unei ^ încântătoare într unui din cele mai

elegante cartiere ale orasului. Splendid mobilată, era înconjurată de o grădină foarte bine

întretinută. În cercurile de afaceri, el era o persoană foarte bine văzută, un om foarte capabil

în profesiunea sa, cu un venit financiar enorm.

Astăzi stătea acasă, privind mohorât spre biroul său si frământând în mâini stiloul său cu

penită de aur. Era atât de iritat, încât nici măcar armonia împrejurimilor nu l ar fi putut

consola.

Se ridică si începu să se plimbe prin cameră îngândurat. Servitorilor li se spusese insistent să

nu l deranjeze si să nu primească pe nimeni.

Pentru prima oară, în atâtia ani, lantul succeselor fusese întrerupt. Până acum, fiecare plan

întreprins s a realizat cu succes, numai acest caz al lui Frabato îi stătea cu îndărătnicie si

foarte greu pe suflet. Avea un presentiment sigur, că în spatele acestui ins misterios era mai

multă putere decât în spatele propriei sale Loje, ai cărei membrii puteau să si realizeze

planurile numai cu ajutorul fortelor negative. Un om care era mult mai puternic decât el!

Acesta părea un fapt care îi întuneca inexorabil ura si îl îndemna fără încetare să l persecute si

să l distrugă pe Frabato, prin orice mijloace posibile.

Desi îi era greu, el trebui să recunoască că Frabato îi contracarase toate atacurile. Nici unul

dintre cei care violaseră legile stricte ale Lojei, si care fuseseră pedepsiti pentru asta, nu

reusiseră niciodată să scape.

Fără nici o exceptie, toate victimele sale anterioare care fuseseră condamnate la moarte de

către tepafon fuseseră exterminate.

Fiecare om are un punct slab în care poate fi usor lovit. De când Marele Maestru căutase în

zadar un astfel de punct slab la Frabato, el se umpluse de mânie si dorintă de răzbunare.

El fusese deja informat de faptul că actiunea politiei împotriva lui Frabato, datorată încălcării

prohibitiei hipnozei, a fost ineficace.

Acest esec l a marcat profund si în mintea sa stăruiau potop gândurile de răzbunare. Desi, în

general, el se putea controla perfect, nervii săi au avut mult de suferit de pe urma ultimelor

evenimente, asa că oricine îi putea citi starea pe chip.

Chiar si tic tac ul superbei pendule îl irita din ce în ce mai mult, iritare amestecată cu o

senzatie de teamă si cu un tremur pe care nu l mai simtise până acum.

Marele Maestru rămăsese cufundat multă vreme în gândurile sale negre, până când îi veni o

idee. Se aseză la birou si scrise o scrisoare unei oficialităti guvernamentale, care era, de

asemenea, membră a Lojei FOGC:

„Dragă prietene si sustinător,

După cum stii, Frabato a contracarat multe dintre planurile noastre. Am încercat zadarnic să l

facem membru al Lojei noastre si să l convingem de bunele noastre intentii. Gratie

capacitătilor sale magice, el a descoperit toate secretele Lojei noastre. Nu stie doar ritualurile

noastre de initiere, ci stie foarte bine chiar si planurile cele mai secrete ale Lojei.

Acestea demonstrează clar că acest om este un pericol permanent pentru Loja noastră. Din

păcate, încă nu am reusit să scăpăm de el, precum stii. Tepafonul n a avut nici un efect asupra

lui si nici chiar regele demonilor, aliat nouă, n a putut să ne garanteze succesul.

Prin capacitătile sale magice, acest Frabato are, fireste, acces la cele mai secrete planuri ale

guvernului si armatei. Dacă vreun guvern ostil reuseste să l facă să lucreze ca spion, aceasta ti

ar face un rău incomensurabil si tie, dragă frate, si întregii natiuni.

Cum mijloacele mele s au epuizat, te rog pe tine să găsesti o solutie pentru exterminarea

acestui om periculos. Aranjamentul în această chestiune este de foarte mare interes pentru

frătia noastră si sper că nu mă vei dezamăgi.

Cu gândul la o viitoare întâlnire, cu toată stima, S...”.

Marele Maestru puse scrisoarea într un plic pe care îl sigila presând simbolul Lojei peste ceara

rosie de sigiliu. Îsi chemă servitorul si îi spuse să ducă scrisoarea la postă imediat.

Înfătisarea sa era acum radioasă si îsi frecă mâinile multumit. Era convins că acest plan urma

să reusească: în acele timpuri se expedia rapid problema suspectilor politiei. Politia secretă va

fi interesată în această chestiune.

Evenimentele recente afectaseră puternic sănătatea Marelui Maestru. El pierduse mult în

greutate si mâinile îi tremurau. Din cauza problemelor nerezolvate, era într o stare de

permanentă încordare si se simtea mai bătrân.

Fără să vrea, el păsi în fata unei oglinzi foarte mari. Cum privea lipsit de orice gând la

imaginea sa reflectată, remarcă, deodată, cu o spaimă crescândă, o rază fosforescentă între

sprâncene. Cu ochii măriti el îsi fixa imaginea tremurândă, pentru că stia foarte bine ce

însemna această lumină. Era cunoscut în Lojă ca semn al mortii. Paralizat de frică, Marele

Maestru nu fu în stare să si întoarcă privirile de la flacăra care devenea din ce în ce mai mare,

ca, în cele din urmă, să cuprindă întreaga suprafată a oglinzii. În spatele ei se întrezărea o

figură demonică, cu ochi penetranti si o voce venind ca din străfunduri se auzi: „Frate, ultima

ta oră de viată va veni curând!”

Sudoarea trecu prin fiecare por din trupul Marelui Maestru si simti o răceală de gheată. Încet,

figura demonului dispăru si flacăra se stinse; în cele din urmă, oglinda nu mai arăta decât fata

de o paloare cadaverică a magicianului negru.

Cu toate că se simtea de parcă era paralizat, se trase din fata oglinzii, căzu într un scaun si

stătu acolo câteva minute, în totală nemiscare, disperat, cu capul în mâini.

„Acest blestemat Frabato!”, murmură el. „Trebuie să nu mă mai gândesc la el, altfel

înnebunesc!”

Marele Maestru se eliberă cu o încordare de vointă de gândurile sale negre, îsi aprinse o tigară

si îsi reluă plimbarea prin cameră, ca să se calmeze. Devenea constient de faptul că a făcut fată

la numeroase emotii în acea zi. Soarele aflat sus pe cer îi aminti că trebuia să plece curând. Era

23 iunie, ziua adunării generale a Lojei FOGC si, fiind presedinte, voia să apară, cu orice pret,

calm, ca unul ce trebuia să fie idolul celorlalti frati.

Ceru servitorului să i pregătească masa, bău o cafea tare, îsi schimbă hainele si chemă soferul

să l ducă la sediul Lojei.

23 iunie, în fiecare an, este o zi deosebită pentru multi oameni din toată lumea, pentru că

soarele atinge punctul cel mai înalt si zilei celei mai lungi a anului i se opune cea mai scurtă

noapte.

Multă lume, ca să sărbătorească solstitiul de vară, aprinde focul Sfântului Ion sau focul

solstitiului.

Frătia Luminii, mai ales cei de grad mai mic, în această noapte .fac asa numitele „evocări ale

Sf. Ion”. În timpul acestui ritual, până la trei dorinte sunt adresate lumii astrale invizibile.

Aceste dorinte sunt apoi îndeplinite în cursul anului ce urmează cu conditia ca ele să nu

încalce legile Karmei. Acest ritual al misterului Sf. Ion este păstrat în foarte mare secret

printre fratii Luminii.

Desi 23 iunie era o zi specială si pentru Loja FOGC, era fără îndoială o zi norocoasă pentru

frati. Dar tocmai invers: era ziua din fiecare an cea mai nenorocoasă, fiindcă în această zi unul

dintre fratii Lojei trebuia să si sacrifice viata pentru demonul căruia îi erau aserviti. Toti

membrii, indiferent de rang sau grad, respectau această lege.

Loja avea 99 de membri. Al 100 lea membru era demonul căruia i se substituia Loja si care, pe

de altă parte, punea la dispozitia fiecărui frate din Lojă câte un demon subordonat. Fiecare

demon avea numele său special, semne de evocare distincte cunoscute doar de acel frate din

Lojă căruia îi apartinea si care nu putea fi trădat fără a primi pedeapsa cu moartea.

Victima pentru demon era cunoscută prin tragere la sorti. Pentru a înlocui candidatul ce

urmasă moară, trebuia admis un nou membru, căruia, de obicei, i se atribuia demonul

predecesorului.

Cum candidatul la moarte era desemnat prin tragere la sorti, un membru, în circumstante

nefavorabile, poate fi sortit mortii chiar după un an de zile. Cu acest risc în minte, nu era

deloc surprinzător că toti membri umblau după interese materiale concrete si erau persoane

influente si cu multi bani. Cineva dintr o clasă mai joasă, mai săracă putea deveni membru

numai dacă putea dovedi talente deosebite si capacităti care ar fi servit scopurilor Lojei. Unui

astfel de membru îi erau date apoi sume mari de bani, până când, cu ajutorul demonului său,

el învăta să stea pe propriile picioare.

Era o vreme de vară splendidă pe 23 iunie al acelui an. Aerul cald si linistit stăruia peste tot

locul, dar, ca un nor invizibil, teama umplea mintile fratilor din Loja FOGC. Numai la

sfârsitul fiecărui an realizau faptul că această loterie stătea deasupra capetelor lor ca sabia lui

Damocles.

Sala mare a clădirii Lojei era luminată solemn. În jurul unei mici platforme, unde se afla locul

Marelui Maestru, erau asezate în cerc 98 de scaune numerotate. Fiecare membru al Lojei

primise un număr si trebuia să se aseze pe locul său.

Nimeni nu putea lipsi de la această adunare generală, cea mai importantă a anului. Fiecare

frate trebuia să si aranjeze afacerile în asa fel încât să poată fi prezent.

Desi sedinta urma să înceapă la 8.00 p.m., majoritatea membrilor erau deja adunati la 7.30 si

discutau emotionati în mici grupuri.

Cum minutarul ceasului se misca inexorabil spre ora opt, fratii Lojei si au ocupat locurile pe

scaunele numerotate. Vicepresedintele, care era în acelasi timp si secretarul Lojei, s a asezat,

de asemenea.

Fix la opt, Marele Maestru intră în sală. Cei prezenti se ridicară să salute din cap în tăcere.

Marele Maestru, încă socat de evenimentele din acea după amiază, se adună si deschise

sedinta. El bătu de trei ori într un gong mare cu un ciocan pregătit acolo, care făcu să răsune

întreaga sală cu putere. Apoi se adresă fratilor, spunând:

„Dragii mei frati, vă multumesc pentru primirea bună si vă rog să luati din nou loc! Sunt

foarte fericit să remarc că toti membri nostri se află aici. După cum stiti, astăzi este o zi

istorică si traditională pentru loja noastră, pentru că un nou membru va fi admis, în timp ce

altul va părăsi cercul nostru. Care membru ne va părăsi, vom afla numai după tragerea la

sorti.

Îmi dau seama că o asteptati cu teamă. Cu toate acestea, conform regulamentului Lojei

noastre, procedura este obligatorie si a fost anuntată fiecăruia dintre voi cu ocazia admiterii în

Lojă.

Ordinul nostru există de multe secole si este reprezentat peste tot în lume, cu aderarea la

aceleasi reguli peste tot. Nouăzeci si nouă este un număr sfânt pentru noi si are o semnificatie

specială, deoarece există nouăzeci si nouă de Loje în întreaga lume si fiecare dintre ele are

exact câte nouăzeci si nouă de membri. Toate aceste Loje aderă la aceleasi reguli ca ale

noastre.

Stăpânul Întunericului, Dumnezeul nostru, căruia ne plecăm si pe care îl adorăm, a pus o

fiintă demonică de rang înalt la dispozitia fiecărei Loje. Această fiintă este, pe de altă parte,

obligată să asigure fiecărui frate al Lojei câte un demon servitor.

Întrucât Marele Maestru al fiecărei Loje trebuie să poarte cea mai mare responsabilitate, acea

fiintă de rangul cel mai înalt îi este atribuită lui si în acelasi timp a fost numit seful Lojei

relevante prin Dumnezeul nostru cel mai mare.

În această zi istorică as dori să vă reamintesc fiecăruia dintre voi enormele avantaje pe care le

aveti ca membru al Lojei noastre. Sunt sigur că nici unul dintre voi nu poate să numească un

ordin prin care bogătia si puterea pot fi mai lesne dobândite. Cine îsi poate distruge dusmanii

mai repede decât o facem noi? Ce fiintă umană are o protectie mai bună împotriva tuturor

primejdiilor vietii decât fratii Lojei noastre? Nimeni!

Aceste avantaje pot fi obtinute numai cu ajutorul acestor forte spirituale despre care tocmai vă

vorbeam. Noi toti am ales aceste avantaje pentru vietile noastre si avem, pe de altă parte,

obligatia de a sprijini răul si de a lupta împotriva binelui, ori de câte ori avem ocazia. Sigur,

niciunul dintre voi n a găsit aceasta ca fiind o treabă foarte dificilă. Numai această seară

prezintă totdeauna riscul principal, dar sansele de a rămâne în Lojă sunt cu adevărat foarte

mari.

Deci, sunt pe deplin convins, dragi frati, că niciunul dintre voi nu regretă acest pas, pentru că

fiecare este bogat din punct de vedere financiar si v ati putut realiza planurile cu ajutorul

servitorilor vostri spirituali.”

Marele Maestru bău dintr un pahar cu apă si era cât pe ce să reia enumerarea avantajelor

Lojei când, îsi aduse aminte dintr o dată de lupta ineficace împotriva lui Frabato. Rosu ca

focul de mânie si stăpânindu se cu greu, el continuă spunând:

„Dragii mei frati, după cum stiti, un inamic puternic a încercat să se opună telurilor Lojei

noastre. Este magicianul numit Frabato. Din păcate, atacurile împotriva lui au fost pe departe

nereusite, ba chiar a fost capabil să se apere împotriva tepafonului. De aceea, vă rog, să ne

sprijinim unii pe altii în această chestiune. Acest om poate fi o amenintare pentru fiecare

dintre noi. De aceea, în acest caz, trebuie să aderăm la sloganul «Toti pentru unul, unul pentru

toti!»„

Marele Maestru exclamă aceste cuvinte într o stare apropiată extazului. În ciuda acestui fapt,

câtiva frati au stat deoparte, deoarece nu doreau să sustină răzbunarea personală a Marelui

Maestru. Altii se înfiorară, fetele lor reflectând teamă.

Cu totii realizau că se aflau în fata unui om a cărui putere era mai mare decât a Lojei. Nimeni

nu se putuse împotrivi tepafonului, care putea aduce moarte oricui, indiferent în care loc de pe

pământ ar fi fost.

Trebuie să fi existat un motiv special pentru că Marele Maestru se ocupa de această problemă

personal, ba chiar discuta dificultătile cu fratii săi. Gândul Ia un inamic atât de puternic a

provocat o extremă neliniste între frati si aceasta n a putut fi ascunsă Marelui Maestru.

Cu un hohot triumfător si batjocoritor el continuă:

„După cum văd, multi dintre voi sunteti deja teribil de înfricosati, numai la gândul despre

Frabato. Nu poate rămâne un secret faptul că acest om mi a adus multă nefericire. Dar Loja

noastră cunoaste multe mijloace de a ne distruge inamicii.

Ştiti cu totii că Stăpânul Întunericului este la dispozitia mea de câte ori am nevoie de ajutor sau

de vreun sfat. Puteti de aceea să aveti încredere, dragii mei frati: gratie relatiilor mele, l am

raportat pe Frabato ca suspect politic. Desi stiu că nu este angajat politic în nici un fel, nu va

trece mai mult de o săptămână, până când va fi închis. Din acel moment numai un singur pas

va mai fi necesar pentru a i determina moartea, pentru că vom putea găsi destui gata să facă

asta pentru un pret bun. În orice caz, vă pot promite că Frabato nu va mai fi peste câteva

zile.”

Ultimele cuvinte ale Marelui Maestru au adus un suspin de usurare printre cei prezenti,

deoarece „cazul Frabato” devenise deja pentru multi un cosmar. Marele Maestru băgă de

seamă că unitatea Lojei fusese restabilită. Întrucâtva linistit, el dădu cuvântul Secretarului si

se aseză. Secretarul multumi Marelui Maestru pentru ceea ce spusese si apoi se adresă tuturor:

„Dragii mei frati, asa cum stiti, astăzi sunteti obligati să predati rapoartele scrise în cod secret.

Ele trebuie să acopere activitatea depusă în timpul anului trecut cu ajutorul demonului

servitor si trebuie să ne înlesnească verificarea respectării conditiilor întelegerii făcute cu

fortele demonice.

Aceia dintre frati care au avut si au probleme deosebite sau dificultăti cu spiritele aservite pot

discuta cu Marele Maestru la sfârsitul sedintei. El va lămuri atunci chestiunea cu fiinta

spirituală relevată. Acum, dragii mei frati, vă rog să mi predati rapoartele si vă reamintesc că

acestea trebuie să fie însemnate cu numărul fiecăruia dintre voi.”

Doi membri au fost rugati să strângă toate rapoartele si să le înmâneze Secretarului, care Ie a

numărat si s a uitat peste ele cu atentie să se asigure că sunt toate.

În spatele locului ocupat de Marele Maestru să afla un scrin foarte bogat ornamentat. Cu

miscări lente, ca si când ar fi vrut să oprească timpul, Secretarul a închis rapoartele în scrin.

Apoi, deschise alt scrin, scoase din el o cutie de lemn si o aseză pe masa alăturată scrinului.

Cu o înfătisare gravă Secretarul se întoarse spre adunare si deschise cutia fatală, în care se

aflau 99 de mici plicuri pentru tragerea la sorti. Plicurile contineau numerele membrilor Lojei,

numere care nu puteau fi văzute (prin plic) din afară.

O tăcere apăsătoare cuprinse sala, fiindcă această oră era cea mai întunecată si mai teribilă

oră a anului pentru fiecare dintre membri.

Secretarul se duse după o urnă în camera adiacentă. Această urnă era montată pe un cadru, în

asa fel încât se putea roti în jurul axei sale manual cu o manivelă. Fu plasată în mijlocul sălii

de către Secretar, care deschise o clapă, cu care urna era prevăzută. Apoi se duse după cutia cu

cele 99 de plicuri si, după ce puse deoparte plicul cu numărul fratelui Silesius care decedase, el

le aruncă unul după altul în urnă sub ochii fratilor, apoi închise la loc clapa.

Unul dintre fratii Lojei o aduse în încăpere pe Eli, fiica îngrijitorului. Ştia ce trebuie să facă,

pentru că o foloseau de multi ani special pentru aceasta. Totusi, ea nu cunostea gravitatea

acestui moment. Ideea că prin tragerea la sorti urma să fie găsit un alt membru pentru o

misiune specială fusese întotdeauna de ajuns pentru ea. Plata generoasă pe care o primea

pentru micul serviciu pe care îl făcea o determina să nu mai fie curioasă. Ştia foarte bine că

prea multă curiozitate ar putea să provoace mult rău pozitiei tatălui său.

Secretarul o legă pe fată la ochi si o conduse la urnă. Apoi, a apucat manivela si făcu ca urna

să se rotească, de zece ori spre stânga si de zece ori spre dreapta. Deschise clapa, luă mâna

Elisei si o duse deasupra ei, apoi o rugă pe fată să scoată un plic. Fără nici o ezitare, Eli

introduse mâna în urnă, scoase un plic pe care Secretarul îl luă si îl puse pe masă să l poată

vedea toată lumea.

Stăpânindu se cu greu, Secretarul scoase banderola de la ochii lui Eli, îi dădu bacsisul si o

conduse afară din clădire, cu cuvinte prietenoase.

Când se întoarse în sală, fratii îl asteptau cu fetele împietrite. El ridică plicul fatal si citi

numărul cu voce tare, tremurătoare:

„Este numărul Unu, numărul Marelui nostru Maestru!”

Tensiunea fratilor Lojei se eliberă în cele mai variate reactii. În timp ce unii comentau si

discutau emotionati rezultatul, altii stăteau calmi cu fetele proptite în mâini.

Marele Maestru, care se ridicase în picioare în timpul tragerii la sorti si urmărise totul foarte

atent, căzu în scaun, pălind de moarte după anuntul rezultatului. Privirea îi rămăsese fixată în

tavan si murmura ceva de neînteles. În fata ochiului său interior figura distorsionată a unui

demon începu să prindă contur. Sudoarea agoniei îi udă fruntea si strigă în disperare:

„Frabato!”

Acest incident umplu de oroare nefirească pe toti membri, fiindcă în ultimii ani nimeni nu si a

primit moartea cu atâta lasitate, câtă demonstra Marele Maestru însusi. Desi candidatii la

moarte anterior fuseseră loviti de aceeasi soartă, au putut – măcar – salva aparentele. Dar

Marele Maestru, care ar fi trebuit să fie un exemplu pentru toti fratii Lojei, era în acest

moment o imagine a mizeriei. Îi luă ceva timp până îsi recâstigă calmul. În cele din urmă, cu

muschii fetei tremurând vizibil, se adresă tuturor cu o voce spartă:

„Dragii mei frati, stiti cu totii că în ultima vreme am avut de purtat un război cu Frabato. Am

încercat să l ucid de mai multe ori, dar n am reusit. Asa cum v am spus, el rezistă chiar si

tepafonului, care este arma noastră cea mai puternică. Din asta rezultă că Frabato este aliat cu

cele mai puternice forte. De vreme ce sunt cel mai mare dusman al lui, n am nici o îndoială că

Frabato a influentat tragerea la sorti cu puterile sale magice, asa încât să iasă, eventual,

numărul meu.

Multi dintre voi ati fost prezenti la demonstratiile prin care dovedea public că poate influenta

fiintele umane prin puterea vointei sale la orice distantă si că poate să si le aducă la picioare.”

Marele Maestru se opri si privi de jur împrejur, în asteptare. Multi aprobau ceea ce a spus

dând din cap, pentru că fuseseră la demonstratiile la care se referea. Când Marele Maestru

văzu că ei arată simpatie pentru el, prinse curaj si continuă:

„Dragii mei frati, vă rog să considerati că sunt singurul care încerc insistent să l distrug. De

aceea, eu sunt sigur că a influentat o azi pe Eli să scoată numărul meu din urnă! Pentru acest

motiv întemeiat nu pot accepta alegerea.”

După aceste cuvinte, tăcerea a fost împrăstiată de murmure de nemultumire; cu exceptia

Marelui Maestru, fiecare din sală ar fi renuntat bucuros la altă tragere la sorti.

Fratii Lojei au realizat, fără îndoială, că doar lasitatea si agonia l au împins pe Marele

Maestru la un astfel de pas. Contradictie deschisă, oricum, nu era posibilă, pentru că în

regulamentele Lojei era prevăzut că Marele Maestru putea cere ca tragerea la sorti să se

repete de trei ori. Aceasta era ceva care rar se întâmpla si a avut loc numai de două ori în cele

două secole în toate cele 99 de Loje. Marele Maestru a rămas credincios sperantei că el ar

putea să evite soarta încă o dată. Oricum, fiind un candidat la moarte a pierdut dreptul de a

conduce Loja. Potrivit statutului, Secretarul a fost promovat în functia de Mare Maestru si

presedinte. De aceea, acesta din urmă s a adresat adunării:

„Dragii mei frati, spre regretul nostru, Marele Maestru a fost afectat de această tragere la

sorti. El a condus Loja noastră multi ani si si a câstigat stima noastră. Asa cum stiti, el are

dreptul să ceară ca tragerea la sorti să aibă loc de trei ori. Explicatia sa că Frabato a

transferat sentinta la moarte asupra persoanei sale prin puterea magiei este destul de clară

pentru noi. Vă sugerez că la a doua tragere la sorti trebuie luate anumite precautiuni, deoarece

avem la dispozitia noastră fortele cu ajutorul cărora orice influentă a lui Frabato să poată fi

eliminată. Este hotărât ca înainte de tragerea' următoare fiecare membru să rotească urna de

trei ori. Cine este pentru, să ridice mânai”

Toti membri au răspuns la această cerere si chiar Marele Maestru, speriat de moarte, a ridicat

mâna dreaptă. Această a doua tragere la sorti apăsa greu pe sufletele tuturor fratilor Lojei;

chiar dacă Marele Maestru avea dreptate, oricare dintre ei putea fi afectat.

„Propunerea a fost acceptată în unanimitate”, a continuat secretarul. „Vă multumesc pentru

întelegerea pe care ati arătat o fată de Marele nostru Maestru. Urmează acum să găsim, cu

ajutorul mediumului nostru, dacă Frabato exercită vreo influentă asupra Lojei noastre în

acest moment. Frate H., mergi din nou la custodele Soreil”. Fratele care a fost desemnat să

îndeplinească această sarcină a părăsit sala si, după scurt timp, s a reîntors cu fata. Secretarul,

care nu era numai un magician netru, ci si un diplomat foarte iscusit, a urat bun venit fetei,

spunând:

„Dragă Eli, trebuie să ti cer scuze pentru că te deranjăm la această oră târzie, dar avem nevoie

încă o dată, urgent, de ajutorul tău. Au apărut câteva probleme pe care trebuie să le rezolvăm

cu ajutorul tău. Noi îti vom compensa deranjul tău printr un onorariu dublu.”

Desi Eli era familiarizată cu ce o înconjura, i se păru că o stare sufletească rău prevestitoare,

ciudată a umplut sala.

În ciuda acesteia ea a răspuns în felul ei natural: „Nu mă supăr pentru faptul că este deja

foarte târziu. Primind o astfel de răsplată bună sunt bucuroasă, natural, să vă ajut.”

O canapea a fost adusă repede în mijlocul sălii si Eli s a întins bucuroasă pe ea, deoarece ea era

familiarizată cu astfel de proceduri.

Acum, cei 21 de frati au format un cerc în jurul lui Eli si Secretarul a adormit o pe fată într un

somn hipnotic adânc, prin puterile sale magice. Apoi, el a trezit starea clarviziunii în ea si i a

dat următorul ordin: „Acum, spiritul tău să l viziteze pe Frabato si apoi să mi spună ce face el

în acest moment.”

După o scurtă ezitare, Eli a descris în putine cuvinte, că Frabato făcea anumite experimente.

Ea a negat fără doar si poate întrebarea Secretarului dacă Frabato a exercitat vreo influentă

asupra sa. Aceste informatii fiind date, emotia în sală a crescut, pentru că fratii au crezut

acum că afirmatiile Marelui Maestru au fost astfel infirmate. Secretarul Ie a spus să fie calmi.

Marele Maestru a luat loc în scaunul său, arătând foarte palid, cunoscând destul de bine că

valurile emotiei au fost directionate către el. Deodată, s a ridicat si a tipat în sală:

„Frabato vă influentează pe toti! Şi dacă nu face aceasta el însusi, a trimis această fiintă, din

care are mii la dispozitia sa!”

Afirmatia că Frabato are mii de fiinte spirituale la dispozitia sa, pe când fiecare membru al

Lojei FOGC avea numai un singur spirit servitor, nu numai că a surprins pe cei prezenti în

mod considerabil, dar a crescut mult nelinistea în sală.

Marele Maestru a devenit constient de faptul că a făcut o greseală. În schimb, în loc să l

umilească pe Frabato, s a umilit pe el însusi, în propria sa Lojă. Epuizat, si a rezemat capul în

mâini, murmurând în disperare: „Nervii mei sunt toti loviti, nu pot continua prea mult.”

Secretarul i a admonestat tare si energic, cerându le să fie linistiti si a reusit să calmeze

adunarea. Cei 21 de frati erau încă în cerc, în jurul fetei adormite, când Secretarul s a adresat

din nou cu o voce pătrunzătoare:

„Când te vei trezi, vei fi liberă de orice influentă. Nici o putere din lume nu va fi capabilă să te

influenteze, nici constient, nici subconstient. Nici o fiintă străină nu va putea să ti miste

mâinile, tu vei putea să executi totul potrivit vointei tale proprii.”

În gândurile sale el a citat apoi patru forte negative ale elementelor în colturile sălii, ca

suporteri ai lor, prin care s a dat o mai mare protectie împotriva oricărei influente. Vizibili

numai ochiului spiritual, acesti printi negativi ai elementelor priveau ceremonia. Formulele de

evocare a printilor elementelor erau cunoscute numai de Marele Maestru si de Secretar. După

ce s a terminat evocarea, el era sigur că Loja fratilor era complet protejată împotriva oricărei

influente străine si că numai cea mai înaltă Providentă Divină ar putea acum revendica

influenta LUI.

Numărul Marelui Maestru a fost pus într un plic nou si plasat înapoi în urnă. Fratii formând

cercul au repetat formula magică în mintile lor, formulă care era necesară pentru eficacitatea

cercului magic. Secretarul a trezit apoi mediumul prin formula corespunzătoare si fata,

părând uluită de fetele stoarse ale fratilor care o înconjurau, a devenit constientă că în timpul

somnului său ceva neobisnuit s a petrecut.

Secretarul a legat acum personal mediumul la ochi, a condus o spre urnă si a rugat o să scoată

un alt plic. Eli, calmă, a ajuns la urnă si a scos un plic. O liniste mormântală s a lăsat în sală si

fiecare privea fix plicul fermecat.

Secretarul a luat plicul si l a pus pe masă. Apoi a dezlegat o pe Eli de bandajul care i acoperea

ochii si a condus o afară din sală. l a oferit un loc într o cameră adiacentă si a rugat o să

astepte linistită acolo un sfert de oră, deoarece este posibil ca ajutorul ei să fie necesar încă o

dată.

Întorcându se în sală, a deschis repede plicul fatal cu mâinile tremurânde si a scos afară din el

numărul. A fost numărul unu, din nou. Un geamăt de durere a iesit din pieptul Marelui

Maestru, pentru că acum se considera irevocabil pierdut, în timp ce un alt frate a avut un oftat

de usurare. Toate dubiile au fost sterse, sentinta la moarte a fost în realitate dată cuiva care a

fost ales. Influentati de aceste evenimente, unii dintre frati erau plini de remuscare. Fratii au

privit expectativ la Marele Maestru care trebuia să accepte sentinta.

Acesta, însă, a tipat în agonie: „Imposibil! Nu cred că această pedeapsă este reală! Ceva este

orientat aici împotriva mea personal, pentru a mă distruge!”

„Chiar dacă Frabato nu face aceasta el însusi, el are fortele la dispozitia sa, care au început

totul! Îmi cer dreptul pentru o a treia tragere la sorti. Numai după aceea voi dispare eu

însumi!”

Cea de a treia tragere la sorti trebuia aprobată de majoritatea fratilor Lojei. Secretarul s a

ridicat să vorbească: „Este dreptul comandantului să ceară o a treia tragere. Oricum, aceasta,

ar putea fi prevenită, dacă nu există majoritatea simplă a voturilor. Vă rog să aveti în

consideratie că o respingere va cauza un dubiu sever în adevărul unei asemenea trageri, în

adevărul statutelor Lojei noastre. Cei care sunt de acord cu cea de a treia tragere să ridice

mâna.”

Evenimentele dramatice ale după amiezii au răscolit sufletele multor frati. Teama pierderii

capului propriu si speranta că pedeapsa va fi confirmată si a treia oară au provocat fiecăruia o

luptă violentă. După câteva minute, 60 dintre frati au ridicat mâinile pentru a treia tragere la

sorti si soarta si a spus cuvântul.

În timpul pregătirilor pentru a treia tragere, Marele Maestru s a ridicat în picioare brusc si a

tipat în sală, ca si când ar fi fost în afara simturilor sale: „De această dată voi trage la sorti

propria mea soartă, pentru că nici Frabato, nici o altă fortă din lume nu mă poate influenta!”

După aceste cuvinte spuse, Secretarul s a grăbit să plătească lui Eli si s o scoată din încăpere,

pentru că prezenta ei viitoare nu mai era necesară.

După ce s a întors în sală, Secretarul – încă o data – a pregătit urna pentru ultima tragere.

Desi toti membri Lojei s au grăbit să învârtească de trei ori urna, multi din ei păreau să

astepte sfârsitul procedurii.

Când urna a fost gata, Secretarul a legat la ochi pe Marele Maestru cu acelasi bandaj cu care

fusese legat mai devreme mediumul. Din nou, linistea fără suflare a cuprins sala. Marele

Maestru, înfierbântat, a scormonit plicurile. Apoi a apucat un plic si l a scos afară din urnă.

Cu mâna tremurând, a desfăcut plicul si a scos din el numărul.

Era din nou numărul un.

Ca hipnotizat, el privea fix la număr; din nou, fata deformată a demonului a răsărit în fata sa

si un râs batjocoritor i a umplut urechile. Inconstient, s a prăbusit pe podea.

Fratii l au luat pe Marele Maestru si l au dus în camera adiacentă, lăsându l să se odihnească

pe canapea fără a lua cu el ceva. În final, el si a pierdut pozitia de Mare Maestru si presedinte

al Lojei si acum nu era nimic altceva decât un candidat la moarte.

În una din viitoarele sesiuni, Secretarul urma să fie numit oficial Marele Maestru al Lojei, în

timp ce, cel mai apt frate, avea să devină Secretar.

Ultimele ore, cu evenimentele lor tragice si dramatice, au produs o mare impresie asupra

tuturor membrilor, pe care nu vor trebui să ie uite toată viata lor. Un asemenea eveniment nu

si amintea nimeni dintre frati, desi unii dintre ei erau de multi ani în Lojă.

Noul Mare Maestru a anuntat o pauză de o jumătate de oră, timp în care sala s a golit. Multi

membri au dorit să respire aer curat si au mers în parc pentru a discuta evenimentele în

grupuri mici. Altii au încercat să se linistească la bufet.

În vremurile preistorice multe fiinte umane au fost sacrificate lui Dumnezeu. Acesta era, de

asemenea, cazul si în acest incident, cu exceptia faptului că mijloacele prin care a fost făcut

erau adaptate zilelor noastre. Era prevăzut în statutul Lojei că un membru trebuie să fie

sacrificat de demonul sef în fiecare an. Deoarece sentinta la moarte nu depindea de durata de

când erai membru, putea să afecteze pe oricare dintre frati, indiferent dacă acesta abia

devenise membru sau dacă el era membru de mai multi ani. Gongul a sunat, anuntându i pe

frati să se întoarcă în sală. După ce fiecare si a ocupat locul, noul presedinte s a ridicat si s a

adresat adunării, spunând:

„Dragii mei frati, astă seară a trebuit să decidem asupra victimei pentru Dumnezeul Lojei

noastre. A fost o mare victimă, pentru că noi am pierdut pe Marele nostru Maestru în

persoană. În ciuda acestui fapt, eu cred că toti putem merge acasă în această după amiază cu

convingerea că nu este posibilă nici o fraudă când tragem la sorti victima noastră anuală.

Chiar dacă toate activitătile Lojei noastre se sprijină pe înselăciune si minciună, nu există nici

o înselătorie posibilă la această tragere la sorti. Tragerea de azi ne a arătat că regulamentele

Lojei sunt supervizate de marile, nemiloasele forte ale soartei. Meritele fostului nostru Mare

Maestru nu vor fi însă diminuate de purtarea lui si numele lui va rămâne printre membri

onorabili din istoria Lojei noastre.

Potrivit statutului Lojei, fratii care părăsesc loja trebuie înlocuiti cu altii noi. Astăzi noi vom

completa numai numărul meu. Fratele F. a pledat pentru unul din prietenii săi si ne a asigurat

că garantează loialitatea si discretia candidatului cu propria lui viată. Un nou membru va fi

adus în locul fratelui Silesius în una din întrunirile noastre viitoare. «Vă rog, frate F., aduceti l

înăuntru pe prietenul dvs.!»„

Un membru din cerc s a ridicat si a plecat din sală, pentru ca să se reîntoarcă, după câteva

minute, cu un bărbat tânăr pe care l a prezentat ca fiind prietenul său.

Noul Mare Maestru a dat mâna cu el si i a urat bun venit în numele Lojei. S a scuzat pentru

perioada lungă, cât a trebuit să astepte arătând că neprevăzute complicatii, cu anumite

ritualuri, au determinat această întârziere.

Străinul deja fusese de acord cu conditiile de admitere amintite înainte, în aceeasi zi, asa că el,

simplu, a fost pus să depună jurământul, apoi i s a dat un nume si un număr. Deoarece Marele

Maestru a luat numărul unu, noului membru i s a dat numărul doi si numele „C”...

După ce „C... a depus jurământul prin promisiunea convingătoare a respectării statutelor

Lojei, o fiintă demonică i a fost desemnată, în vederea realizării dorintelor sale. El a fost

instruit asupra metodelor de lucru cu această fiintă si a selectiei cărtii lui de activităti. I a fost

dezvăluită o formulă pe care putea s o folosească în combaterea telepatiei si a practicilor

magiei negre. El a fost, de asemenea, informat despre numele de Lojă al altor frati, însă nu si

despre cel civil al lor. În interiorul Lojei erau folosite numai numele speciale.

După ceremonia de admitere a noului frate „C”, Marele Maestru a închis sesiunea. Era trecut

de miezul noptii, de aceea cercul s a împrăstiat repede, lăsând în urmă numai pe Marele

Maestru care trebuia să facă rapoartele Lojei. Când si a terminat activitatea, acesta a mers în

camera în care fusese dus fostul Mare Maestru după condamnare. Spre marea lui surprindere,

acesta era încă întins pe canapea, jumătate inconstient si incapabil să plece fără ajutor.

Deoarece noul Mare Maestru era de profesie medic, a rezolvat problema în felul său. El a mers

repede după geanta sa cu echipamente medicale si i a făcut o injectie puternică, pentru

circulatia sângelui, care I a pus pe picioare în câteva minute. Marele Maestru a însotit victima

complet deprimată la masina sa. Şoferul a tresărit la vederea celor doi, căci adormise ca

urmare a perioadei lungi de asteptare. A deschis repede usa masinii pentru seful său. Membrii

Lojei si au spus „la revedere” unul altuia si fostul presedinte al Lojei, s a lăsat să cadă pe

perna de sprijin din spate. Apoi usa a fost închisă si masina a pornit în noapte. Noul Mare

Maestru a urmărit tot timpul masina cu ochii. În cele din urmă s a întors acasă, a închis cu

atentie toate usile si s a culcat.

După o oră de călătorie, Marele Maestru deposedat al Lojei FOGC a sosit la vila sa. A fost

condus în casă de către sofer, care a trebuit să l sustină, deoarece îi era rău si avea o stare

apatică. Întrebărilor soferului pentru aceste dispozitii, el i a răspuns printr o miscare

defensivă a mâinii, după care servitorul a dispărut repede si în liniste. Slăbit si obosit, Marele

Maestru a mers în camera sa de lucru si s a întins pe canapea. Nu putea să se gândească la

somn, ochii lui erau permanent fixati, fără expresie, pe tavan. Ca într un film, cele mai

importante evenimente din vată îi treceau prin fata ochilor. Imagini de defăimare, fraudă,

minciună si crimă. Durerile usturătoare ale simtului etic au fost necunoscute lui pentru o

lungă perioadă. Chiar viitorul său necunoscut ca servitor al demonilor nu a fost suficient să

dea gândirii sale o directie pozitivă. Din contră: furia si ura pentru orice fel de fortă pozitivă l

au tinut prizonier si l au condus într un mod care era posibil numai magicienilor negri.

Cu ce blesteme s a împovărat singur, numai pentru a aduna bunuri pământesti! Acum, trebuie

să lase totul în urmă, pentru că el stie legile spirituale, stie că nu există salvare în această

situatie: nu există sansa scăpării de demoni. Distrat, s a sculat, si a turnat putin vin în pahar, a

luat putină pulbere dintr un mic dulap si a aruncat o în vin. Apoi, a ridicat paharul cu mâna

tremurând, pentru că un râs batjocoritor părea să umple camera. S a simtit zăpăcit si a golit

paharul dintr o înghititură. A stat acolo, înspăimântat, privind în gol. Apoi, paharul i a căzut

din mână si s a spart pe podea. S a bălăbănit si apoi s a prăbusit pe podea, nemiscat. Otrava îsi

făcuse efectul.

Astfel, viata magicianului negru S... s a sfârsit, executat de propriile i mâini.

Capitolul VII

Din nou un spectacol emotionat. Publicul fusese martorul misterioaselor experimente magice.

Apoi, timp de două ore, Frabato răspunsese întrebărilor reporterilor si ale celor interesati. Era

bucuros că agitatia se terminase si că, în sfârsit, se putea întoarce la hotel. Era trecut de miezul

noptii când intră în camera sade la hotel. Nu mult după aceasta, se trânti pe pat, obosit si

extenuat, să profite de odihnă pentru tot restul noptii. Lucru neobisnuit, nu putu adormi, în

ciuda oboselii. De câteva ori îsi schimbă pozitia, dar fără nici un rezultat. Chiar când încercă

încă o dată să se relaxeze, voind să se desprindă de gândurile sale, simti în cameră o fortă

stranie. Un nor cenusiu căpătă contur în mijlocul camerei, devenind din ce în ce mai luminos

în centrul său, răspândind în jur scântei de lumină. Aceste raze formau multe si diferite

cercuri în cameră si străluceau în toate culorile curcubeului, un amestec al tuturor culorilor, ca

un caleidoscop. Pe măsură ce lumina din interiorul norului devenea mai puternică, se

distingea si un murmur. Frabato, fiind initiat în toate practicile magice posibile, îsi îndreptă

ochiul său clarvăzător spre aparitie si îsi dădu seama că o fiintă foarte importantă din lumea

spiritelor, binecunoscută lui, îsi anunta vizita. Avu un presentiment că această vizită are un

motiv deosebit, căci altfel nici un spirit nu s ar fi arătat ia acea oră fără a fi evocat de el. În

afară de aceasta, spiritul s a conturat singur folosind puterea proprie, când, în mod normal, o

astfel de materializare are loc numai cu ajutorul unei fiinte umane.

Înaintea ochilor lui Frabato norul luminos luă forma unei fiinte spirituale. Aceasta îsi îndreptă

privirea strălucitoare către el, adresându i se cu o voce gravă”:

„Frabato, esti în pericol! Trebuie să părăsesti această tară, mâine, înainte de prânz. Prin

minciună si defăimare, dusmanii tăi te acuză de trădare. Această suspiciune politică îti pune

viata în pericol. De aceea, trebuie să actionezi rapid. Un ordin de arestare a fost deja emis

pentru tine. Nu ai altă sansă de scăpare, o luptă deschisă este fără sens. Lasă tot ce îti apartine

si grăbeste te să scapi. Te avertizez!”

Ultimul cuvânt a sunat ca spus de la mare distantă. Fiinta se topi ca într o ceată de lumină,

care, apoi, se împrăstie încet. În cameră se făcu din nou întuneric, numai un miros plăcut

rămase în urma vizitatorului neobisnuit. Frabato era complet treaz si constient. Îsi dădea bine

seama ce însemnau toate acestea si, fără nici o îndoială, cuvintele de avertizare se bazau pe

purul adevăr.

Înainte de a si face planurile de evadare, nu uită să se înconjoare complet cu Akasha, astfel că

gândurile si planurile sale să rămână invizibile în lumea spirituală. În caz contrar, dusmanii

săi ar fi putut citi planurile sale cu ajutorul unui medium sau al vreunei alte fiinte. Secretul

completei izolări si al stergerii oricărei scrieri în principiul Akasha nu era cunoscut de

dusmanii săi. Numai câtiva oameni de pe pământ, apartinând „Frătiei Luminii”, ca Frabato,

stiau aceste secrete si aplicarea lor practică. Apoi, Frabato îsi plănui scăparea. Nu era usor

pentru el să lase tot ce construise în ultima vreme în această tară. Situatia necesita salvarea

vietii sale si, de aceea, toate bunurile si avantajele trebuiau uitate. Era absolut necesar să si ia

măsuri de precautie, deoarece stia metodele pe care le foloseau dusmanii săi.

Trebuia să fie cu un pas înaintea lor si să actioneze înainte de a fi prea târziu. În mintea sa

planul era gata înainte de revărsatul zorilor. Se întinse în pat să se odihnească putin, gândindu

se în ce mod ar putea recupera somnul pierdut.

Frabato se trezi la ora sapte, se spălă cu apă rece ca să pară proaspăt si odihnit. În timp ce se

îmbrăca, observă că arăta, într adevăr, ca si cum ar fi dormit bine toată noaptea, îsi împărti

banii si documentele prin buzunarele costumului. Apoi plecă spre restaurantul hotelului

pentru masa de dimineată. Se aseză la o masă si comandă micul dejun. Îsi propuse să facă o

vizită directorului hotelului, în biroul acestuia, însă n a mai fost nevoie, deoarece, condus de

soarta bună, directorul intră chiar atunci în restaurant. Frabato îl salută din cap si îl invită să

ia Ioc la masa lui. Directorul, care era un domn prietenos si îndatoritor, încântat, dădu mâna

cu el:

„Bună dimineata! Ati dormit bine, domnule? Cum vă place hotelul nostru? Pot face ceva

pentru dumneavoastră?” Cum directorul luase loc în fata sa, Frabato răspunse linistit, fără

nici o tresărire:

„Sunt foarte multumit de ospitalitatea dumneavoastră, de mâncarea si personalul hotelului.

Puteti fi sigur că voi recomanda hotelul dumneavoastră de câte ori mi se va ivi prilejul. După

cum stiti, intentionez să stau la dumneavoastră încă o noapte si vă rog, cu amabilitate, să

primiti ceva bani în avans, ca să nu am prea mare datorie la dumneavoastră.”

Spunând aceasta, scoase portmoneul din buzunarul de la piept si îi dădu directorului banii.

Când acesta îi spuse că nu trebuia să se grăbească, Frabato îl convinse iscusit să accepte. La

scurt timp, directorul se întoarse din biroul său cu o chitantă si i o dădu lui Frabato. Era

obisnuit cu cele mai ciudate obiceiuri ale oaspetilor săi, asa că nu i s a părut nimic deosebit. De

când se întâmplse ca unii să plece din hotel fără să plătească nu i displăcea să primească plata

în avans. În afară de asta, prezenta unui artist, care devenise renumit în asa scurt timp, fusese

astfel asigurată. Şi se simtea foarte onorat de acest fapt.

Luând chitanta, Frabato spuse:

„Dumneavoastră stiti că sunt întotdeauna asediat de reporteri si fel de fel de oameni. Am

aranjat o întâlnire cu prietenul meu si va trebui să ajung la cafeneaua de lângă turnul

orasului. Voi fi înapoi în aproximativ două ore. Dacă cineva doreste să mă vadă între timp, vă

rog spuneti i unde sunt.”

Directorul nu avu nici o bănuială si îl asigură de tot sprijinul. Frabato plecă si, imediat după

aceea, dispăru în aglomeratia orasului. Îmbrăcat numai în costum, fără pălărie si pardesiu,

hoinări câtva timp pe niste strădute, înainte ca, în final, să si îndrepte pasii către o statie de

taximetre, unde era bine cunoscut. Câteva taxiuri asteptau, soferii lor fumau si discutau cu

însufletire. Frabato spuse destinatia călătoriei sale si unul dintre soferi îl pofti în masină si

plecară. Ajunseră la destinatie după aproximativ trei kilometri. Frabato plăti cursa si se

amestecă din nou în multime. Ştia o altă statie de taximetre aproape de strada pe unde o luase

si se îndreptă spre ea.

Era o singură masină stationată si el îi ceru soferului să l ducă la gara principală, unde

dispăru în sala de asteptare, de unde privea taximetrele din piata din fata gării. Nu văzu pe

nimeni bănuitor asa că alese un taxi particular, o masină mare cu motor cu sase cilindri. După

ce se instala, scoase o bancnotă de 100 mărci din buzunar si o dădu soferului, spunându i:

Trebuie să ajung repede la frontieră. Am primit o telegramă că tatăl meu este pe moarte, asa

încât doresc să ajung cât mai grabnic acasă. Pentru fiecare kilometru pe care îl parcurgi mai

repede decât ti se permite, plătesc dublu.”

Fata aspră a clientului său si bancnota l au convins pe sofer imediat. În cel mai scurt timp ei

porniră către frontieră. Şoferului nici prin cap nu i trecea că ar fi vorba de o fugă. În timp ce

Frabato se îndrepta spre frontieră, doi domni intrară în hotelul din Dresda, unde se stia că

locuieste si întrebară la receptie dacă l a văzut cineva pe Frabato. Au fost informati că Frabato

va fi înapoi aproximativ la 10.30 a.m. Cei doi domni n au intrat în restaurant, ci s au plimbat

prin fata hotelului până s a făcut ora să vină Frabato. Cei doi vizitatori deveniră foarte

nelinistiti. Ei spuseră că doresc să l vadă pe directorul hotelului, si au scos legitimatiile,

prezentându se:

„Departamentul Investigatiilor Criminalistice! Ne puteti da vreo sugestie despre locul unde ar

putea fi Frabato?”

Directorul, care la început fu socat, se simti oarecum usurat când auzi că îl caută pe Frabato.

„Domnilor”, spuse el, „Frabato nici nu bănuieste că dumneavoastră îl căutati. În această

dimineată si a plătit camera, în avans, pentru încă o noapte, masina sa este în garaj, hainele si

costumele, în camera sa. A spus că va merge la cafeneaua de lângă turnul orasului. Cu

sigurantă întârzie, va fi aici dintr un moment într altul. Cei doi domni multumiră directorului

si îi lăsară un număr de telefon, rugându l să i sune imediat ce Frabato se va întoarce. Apoi

părăsiră în grabă hotelul. Cei doi ofiteri de politie încercară apoi să afle de la personalul

cafenelei de lângă turnul orasului dacă Frabato a fost pe acolo. Suspectându l de fugă peste

granită, ofiterii informară biroul politiei si, în scurt timp, un număr mare de ofiteri a fost

trimis să cerceteze în diferite statii de taxi eventualele urme lăsate de Frabato. Curând ei au

obtinut o informatie despre Frabato cu ajutorul fotografiilor si a descrierilor. Această

informatie nu i a putut însă conduce pe urmele persoanei pe care o căutau. Posibilitatea ca

suspectul să scape deveni astfel evidentă pentru politie.

Era 11.30 a.m., când Frabato ajunse la granită, după o cursă primejdioasă. Îi multumi

călduros soferului, îi plăti dublu costul călătoriei si o porni spre statia de frontieră, oarecum

linistit.

Trecu granita fără întârziere. Fiindcă nu avea bagaje, nu fuseseră necesare formalităti

deosebite. Şoferul taxiului lăsă motorul masinii să se răcească si se întoarse multumit pe

scaunul său si îsi aprinse o tigară. Ar trebui să aibă pasageri ca acesta în fiecare zi, reflectă el.

Frabato tocmai plecă de la punctul de frontieră a tării natale, când o voce se auzi în difuzorul

din partea germană a frontierei:

„Atentie! Atentie! Către toate punctele de frontieră ale REICH ului german. Artistul Frabato,

care încearcă să scape de autoritătile germane trebuie să fie arestat imediat. Se presupune că

foloseste un taxi pentru a fugi peste granită”.

După aceste cuvinte a urmat o descriere amănuntită a lui Frabato.

Cu un oftat de usurare, Frabato porni spre orasul de la frontieră. A scăpat ca prin urechile

acului, dar a reusit. Viata sa era salvată, fiindcă în tara lui natală era în sigurantă. El a avut

încă o dată de contracarat un plan pus la cale de Loja FOGC. În orice caz, a pierdut tot ce

avea si trebuia să se adapteze la schimbările din viata sa. Nu avea bani suficienti, dar spera să

se descurce câtva timp. În timp ce servea masa de prânz într un restaurant al orasului mic de

la frontieră, el derula încă o dată filmul a tot ce se întâmplase în cele câteva ore care trecuseră,

în timpul cărora el a scăpat de la moarte sigură. Frabato multumi Providentei Divine pentru

salvare. O oră mai târziu un tren expres l a adus în capitala tării sale.

Capitolul IX

Nu peste mult timp, Frabato deveni foarte ocupat în noua sa resedintă. A scris o multime de

articole stiintifice si comentarii pentru diferite reviste. Veneau să l viziteze reporteri, din ce în

ce mai des si era solicitat de diferite persoane care aveau nevoie de ajutorul său, numărul

acestora fiind din ce în ce mai mare. Devenise, de asemenea, un medic expert si tratase multe

cazuri cu succes, tinând seama de circumstantele fiecărei Karme.

Era o după amiază târzie a unei astfel de zile aglomerate. Plecase chiar si ultimul vizitator, iar

Frabato făcea câteva pregătiri pentru a doua zi, când clopotelul anuntă un alt vizitator. În

camera de primire intră profesorul G..., pe care îl salută cordial. G... era de acum un vizitator

constant, ei obisnuind să discute pe larg un subiect sau altul din stiintele oculte.

Frabato dădu mâna cu G..., spunând:

„Au fost la mine astăzi multi oameni si n am avut nici un pic de timp să mă relaxez. As dori să

ne plimbăm putin. Vremea tine cu noi si un strop de aer curat nu ne ar face rău Ce crezi?”

G... fu de acord. Plecară împreună, îndreptându se către o pădurice nu prea îndepărtată,

înconjurată de câmpuri si livezi.

Desi soarele cobora spre asfintit si îsi pierduse din puterea sa dogoritoare, totusi căldura se

ridica din pământ, iar natura era aproape uscată.

Asa cum obisnuia, G... pregătise o grămadă de întrebări pe probleme oculte, la care Frabato îi

răspundea, de obicei, pe larg. Astăzi el avea de pus întrebări în legătură cu spiritele

elementelor si spiritele naturii.

Frabato îi dădu profesorului explicatii detaliate despre diferitele forme ale spiritelor

elementelor, metodele lor de actiune în natură si în fiinta umană. Astfel, el punctă faptul că

spiritele naturii aveau o predilectie pentru acei oameni care aveau legături strânse cu natura.

Apoi, ei merseră în tăcere un timp, cufundati în gânduri si ascultând vocile naturii.

Desi soarele dispărea încet la orizont, era încă foarte cald si nici un nor nu se zărea pe cerul

albastru.

„Ştiu”, începu Frabato să vorbească, „că esti un mare sceptic. Fiind un teoretician e greu să ti

formezi o părere clară despre forta magiei. Dacă observi bine, momentan nu e nici o sperantă

să plouă. În ciuda acestui fapt, prin folosirea magiei naturale kabbalistice voi provoca o ploaie

de scurtă durată. Aceasta pentru a te convinge de eficacitatea acestei stiinte.”

„Sună incredibil”, replică G... „se pare că nimic nu ti poate fi ascuns. Sunt într adevăr

recunoscător pentru intentia' ta de a mi demonstra o astfel de putere a magiei naturale.”

Frabato zâmbi, pentru că stia că una din fortele evidente ale unui magician o constituie

controlul asupra magiei naturale.

„Vezi”, îi spuse lui G..., „nimic nu este imposibil pentru o fiintă umană, care este în legătură cu

Providenta Divină. Oricum, un adept adevărat va actiona totdeauna conform ordinii divine,

dacă este în întregime responsabil pentru ceea ce face. Cu cât este mai completă dezvoltarea

unui initiat, cu atât mai mare va fi respectul lui fată de nenumăratele secrete ale cosmosului.

Nu voi face să plouă numai ca să te conving pe tine, ci si pentru a da naturii apa de care are

nevoie. Te rog să păstrezi liniste până când voi începe să vorbesc din nou si priveste cerul cu

atentie.”

Cei doi se asezară pe iarbă, iar privirea lor tintea undeva, deasupra câmpurilor întinse. Nu era

nimeni prin apropiere, asa că erau complet neobservati si nestingheriti.

Frabato adoptă o Asana, încrucisându si picioarele si tinând spatele drept. Ochii săi se

închiseră si apoi păru complet paralizat.

G... privea atent în jur si, din când în când, arunca câte o privire sfioasă către Frabato.

Nu trecură decât vreo cinci minute, după care, figura lui Frabato reveni la viată.

Deschise ochii, se aseză alături de G... Într o pozitie relaxată si îl întrebă:

„Ei, ai descoperit ceva extraordinar sau nu?”

Într adevăr, G... sesizase deja o tensiune crescândă în aer, care se amplifica din ce în ce mai

mult si care indica apropierea unei furtuni. Când Frabato începuse să vorbească, primii nori

apăruseră pe cer si G... privea în zare, total uimit:

„Priveste cât de repede se apropie norii. Este fenomenal, într adevăr, să ai o astfel de putere la

dispozitie si nimeni să nu poată ghici de ce esti în stare când te vede.”

Frabato replică:

„Magicianul adevărat nu are nevoie să si arate cunostintele si fortele pe care le posedă. Fără a

se băga de seamă, el se poate adapta singur la orice situatie. Această adaptabilitate este un

aspect al tăcerii si, din punct de vedere hermetic, este una din trăsăturile elementare ale

puterii divine. Tăcerea, linistea în sens magic, nu înseamnă că cineva trebuie să se abtină de la

a vorbi, ci că acel cineva trebuie să stie să ascundă de lume fortele sale spirituale. Numai când

acest principiu este respectat, Providenta Divină va înzestra o fiintă umană cu o putere mai

înaltă.

Când m ai întâlnit prima oară nu ti ai dat seama că sunt un initiat în stiintele hermetice si

spirituale. Chiar dacă m ai fi cunoscut de multi ani, ai fi putut vedea prin mine numai până

acolo unde ai învătat, datorită stadiului de dezvoltare pe care l ai atins. În orice caz, un expert

adevărat nu va alerga niciodată după glorie.”

În timpul acestei scurte conversatii, cerul se acoperise de nori si atmosfera era atât de

tensionată, încât furtuna ar fi putut izbucni în orice moment. Primele fulgere brăzdară cerul si

se auzi primul tunet.

Profesorul G... privea spre cer nelinistit si nu părea să fie încântat să stea pe câmp în acel

moment. Pentru a l linisti, Frabato îi puse mâna pe umăr, spunând: „Nu trebuie să ti fie teamă

când sunt eu aici. Este chiar cald si câteva picături de ploaie nu ne vor face nici un rău. În

plus, e în apropiere un castan foarte des sub care ne putem adăposti. Totusi, dacă vrei să

ajungem acasă înainte de furtună, te voi însoti.”

G... păru mai linistit si fu de acord să se adăpostească de ploaie sub castan. Aveau de făcut

doar vreo douăzeci de pasi până acolo, asa că erau în drum spre castan când începură să cadă

primele picături de ploaie. În câteva secunde începu să plouă de a binelea si ei, alergând,

ajunseră la adăpost sub copac. Începură să bată rafale puternice de vânt printre copaci,

rupând crengile neîndurător. Începu potopul si, în scurt timp, apărură peste tot bălti, fiindcă

pământul nu putea absorbi apa atât de repede. Se dezlăntuise o furtună cum nu mai văzuseră

de mult timp prin această parte a tării. Datorită vântului puternic, castanul nu putu oferi

adăpostul dorit. Cei doi erau uzi până la piele. Lui Frabato nu îi era frig, însă G..., care era

mai putin rezistent, începu să tremure din tot corpul.

„Din nefericire, sunt foarte sensibil”, spuse el încercând să se scuze”, cu hainele astea ude sigur

voi răci.”

„Nu ti fie teamă”, zise Frabato, punându si mâna dreaptă pe umerii profesorului. După câteva

secunde acesta se uită la Frabato cu admiratie:

„Ce căldură mi a fost transferată de la mâna ta? Deja îmi este cald ca într o baie de aburi.

Acum înteleg cum prin această putere exceptională tu poti vindeca oamenii bolnavi.”

Tăcu pentru o clipă si apoi, respirând adânc, continuă:

„Dacă as avea numai o mică parte din puterea ta, ce fericit as fi!”

Cerul parcă se desfăcuse, iar pământul era inundat de ploaia deasă. Şanturile erau deja pline si

apa se revărsa si pe drumuri.

Şovăielnic, G... Întrebă:

„Cât timp o să mai plouă? Nu putem pleca spre casă pe această furtună.”

Frabato îl privi cu un zâmbet pe fată si îi răspunse

„Asa cum am provocat spiritele vremii să aducă ploaia, asa le voi ruga să o oprească.”

„Asta este imposibil”, exclamă profesorul. „Cerul este tot acoperit de nori negri si nu putem

pleca.”

Frabato râse si spuse:

„De ce nu? De îndată ce vom pleca din acest loc, nu va mai cădea nici o picătură de ploaie. Te

îndoiesti că ar putea fi asa? Iti voi dovedi că totul cu Dumnezeu este posibil. De ce am crede că

un lucru atât de mic nu ar fi posibil? Acum priveste atent!”

Frabato îsi ridică mâna în directia în care voiau să meargă. Apoi murmură câteva cuvinte,

făcu în aer un gest cu mâna si ploaia chiar se opri, desi culoarea cerului nu se schimbase deloc.

Frabato îi făcu semn lui G... să l urmeze.

Profesorul se alătură în grabă lui Frabato si desi era leoarcă, părea foarte bine dispus.

Miracolele acestea depăseau puterea lui de întelegere. Cu o admiratie nemărginită,observă

brusc că nu mai ploua pe unde mergea cu Frabato, în timp ce ploaia cădea încă în

împrejurimi.

Privind în sus, observă că norii se despicaseră exact deasupra lor si se uneau după ce treceau

ei. Niciodată nu mai fusese martorul unui astfel de fenomen.

Fără să spună un cuvânt, Frabato mergea alături de profesor, remarcând cu plăcere surpriza

lui. Pe întregul traseu către casă pe cei doi nu i stropi nici măcar o picătură de ploaie, în timp

ce ploaia continua dezlăntuită peste tot în preajmă. Când ajunseră la resedinta lui Frabato,

cerul mai era încă întunecat, încât fu nevoie să aprindă lumina în încăpere. G... vru să plece

acasă, însă Frabato îl convinse să rămână, îi dădu niste haine uscate să se schimbe, iar pe ale

lui le dădu servitorului să le usuce si să le calce. Apoi se asezară confortabil în sufragerie la o

cească de ceai cu biscuiti.

„Esti un om remarcabil”, îi spuse G... lui Frabato. „Poti face să plouă, poti să opresti ploaia,

vindeci bolnavi, esti un expert în toate stiintele de pe lume si le faci pe toate ca si când asta ar fi

ceva natural. O asemenea bogătie de cunostinte si putere este ceva ce cu greu pot întelege.”

Frabato se uită grav către profesor si replică:

„Orice fiintă umană poate căpăta cunostinte si putere de acest fel atâta timp cât poate să si

adune energia să urmărească calea magică până la cel mai adânc nivel. Această putere nu mi a

fost dată. Eu îmi pot folosi energia si forta liber, dar trebuie să pot justifica faptele mele

înaintea Providentei Divine. De vreme ce fiecare initiat este eliberat de Karma, el va evita

folosirea puterii sale magice pentru bunăstarea sa personală. Normal, i se permite să aplice

acele capacităti numai în timpul unei încarnări fizice, pe care si alte fiinte umane o au la

dispozitie. Aceasta este o lege a dezvoltării, care nu trebuie violată, poate doar din motive

deosebite. Adevăratul magician stie că el este întotdeauna în legătură cu Providenta Divină,

într un mod în care un magician negru nu l poate vedea.

Magicianul negru se autocondamnă

la singurătate în cosmos, dacă nu are o simpatie sau o prietenie cu fiintele diavolesti.

Osândirea fatală a unui magician negru este ceva pe care o fiintă umană comună nu o va

întelege niciodată, pentru că sentimentul unei singurătăti depline poate fi înteles numai de

către un initiat. Deoarece, noi, initiatii, urmărim legile spirituale pozitive până la consecintele

lor finale, ni se permite să contribuim la puterea Providentei Divine. Această respectare fidelă

a legilor spirituale nu apare din teama unei posibile pedepse din partea fortelor Karmei, ci

derivă din adoratia profundă, absolută si din cea mai mare umilintă, fată de puterea si

întelepciunea Providentei Divine. Adoratia si umilinta devin cele mai importante caracteristici

ale drumului în magie. Destinul unui initiat nu poate fi înteles, de obicei, nici de neinitiati, nici

de imaturi. Aceasta numai datorită lipsei de cunoastere în profunzime a legilor spirituale. Nu

toată lumea are norocul pe care îl ai tu ca să asisti la cele câteva exemple ale puterii magice. În

fapt, mai mare avantaj ar avea cineva să si formeze convingerile despre puterea si influenta

spiritului si legilor prin studiu, deoarece această cunoastere pe care o capeti pe cont propriu

este cea care conduce la credinta adevărată. Credinta magică este înlocuită treptat de

cunoastere. La început, discipolul trebuie să accepte instructiunile initiatului în credinta sa,

apoi, prin propriile fapte se va convinge de adevărul credintei sale. Acest fel de credintă

realizată prin cunoastere este denumită „credintă dovedită” si aceasta a fost propovăduită de

Cristos când a spus că prin credinta adevărată poti muta muntii.”

Un fulger ilumina încăperea si fu urmat de un tunet puternic, fapt care îi făcu pe cei doi să

privească, involuntar, afară.

„Vezi”, continuă Frabato, „în ciuda faptului că barometrul atinsese cel mai înalt nivel, spiritele

elementelor au executat ordinul meu si au adus ploaia si tunetul. Dacă ti ai putea folosi ochii

mintii ai putea vedea cum elementele sunt asezate liber de spirite pentru a aduce o astfel de

furtună. Ai vedea cum spiritele directionează circuitele electrice, astfel ca efectele pe care le stii

să aibă loc. Pentru noi, oamenii clarvăzători, este destul de limpede ce se întâmplă în astfel de

cazuri, pe când, în ochii tăi, acesta pare mai degrabă un miracol.

Dezlăntuirea elementelor face parte dintre cele mai mici secrete ale magiei naturale. Acum,

ceea ce mi a mai rămas de făcut este să linistesc elementele din nou, altfel furtuna va continua

până mâine de dimineată si va provoca mari pagube.”

Frabato stătea în picioare, lângă fereastră. Cu ochii în depărtare, el murmură câteva formule

pe care profesorul nu le întelese. După câteva minute ploaia se opri, norii se destrămară încet,

stelele apărură pe cer si natura părea că începe să respire din nou, înviorată.

Profesorul G..., mai linistit, putu să si îmbrace hainele, care între timp fuseseră uscate.

Spuse cordial „la revedere” lui Frabato. Evenimentele acelei zile îl impresionaseră foarte mult,

ocupându i gândurile încă multă vreme.

În săptămânile si lunile care au urmat, Frabato a fost foarte activ. Articolele pe care Ie a

publicat, în diferite reviste, sub pseudonim, au fost foarte apreciate. Îsi făcu multe cunostinte

si activitatea sa stiintifică îi aduse o pozitie profesională autoritară. Desigur, existau si oameni

care îl invidiau sau îl urau. Avea tot felul de dusmani, dar Frabato îi ignora, lăsându i complet

în mâinile Karmei.

În acest timp, el a făcut multe călătorii peste granită, care i au adus nenumărate invitatii pe

toate continentele pământului. De aceea, într o zi, Frabato se decise să părăsească casa de la

tară a lui K... pentru o perioadă nedefinită de timp si să înceapă o călătorie în jurul lumii.

Pregătirile au fost făcute repede si curând el plecă. A călătorit în cele mai mari si mai

interesante orase, unde, în functie de situatie, se prezenta fie ca initiat, fie ca profesor în stiinte.

Au trecut multi ani până să se întoarcă Frabato. În absenta sa se petrecuseră multe schimbări.

K..., proprietarul de fabricase căsătorise. E! contractase un mariaj cu un spirit al elementului

Apă care nu avusese un sfârsit fericit. Prin evocare magică, el mentionase o UNDINE. Dar,

fiindcă nu a putut să transforme complet echilibrul său magic în realitate, vrăjitoare si

frumoasă cum era, fiinta spirituală a apei s a încarnat în trupul unei tinere fete frumoase pe

patul mortii, a vindecat corpul prin arta sa magică si s a căsătorit cu K...

Frabato îl avertizase pe acesta, într una din discutiile lor anterioare, asupra unui astfel de

pact, deoarece el putuse să i vadă viitorul prin clarviziune, deci si pericolul la care avea să se

expună. Din nefericire, K... nu luase această atentionare în serios si, de aceea, devenise victima

artei de seductie a Undinei (nimfă a apelor).

Helen, sora mai mică a lui K..., se căsătorise cu un industrias din străinătate si devenise mamă

a doi copii. Casa de la tară, din suburbie, avea acum alti proprietari.

Frabato simti că vechile legături nu mai existau si de aceea decise să se întoarcă în orasul său

natal. Obosise din cauza călătoriilor în toată lumea si dorea să si creeze singur un viitor, mai

linistit.

În orasul său natal se stabili într o casă nouă si acolo duse o viată retrasă mai multi ani.

Materialismul si fanatismul politic luară în stăpânire întreaga Europă iar oamenii care erau

interesati în stiintele spirituale si oculte se aflau în mare pericol.

Ororile războiului aveau să înspăimânte milioane de oameni timp de multi ani.

Capitolul X

Prin fereastra unei mici camere de studiu, luna lumina palid chipul lui Frabato, care stătea

nemiscat, cufundat în meditatie. Desi era într o stare extatică, Frabato auzi clar că era chemat

cu numele său secret din lumea spirituală. Acest nume secret era cunoscut numai de „Fratii

Luminii” si astfel stiu că era invitat la întâlnirea acestor înalti initiati.

„Frătia Luminii” este o organizatie spirituală, care cuprinde pe cei mai mari initiati din

sistemul nostru cosmic. Numai cel care a învătat să aplice în practică ceea ce contin primele

trei file ale „Cărtii Întelepciunii” are acces aici. Dacă nu si au dizolvat în mod constient

individualitatea, numai astfel de fiinte umane se pot întâlni în această organizatie, entităti care

au reusit să atingă cel mai înalt nivel a) perfectiunii magice de la începutul omenirii. „Fratii

Luminii” îsi asumă cu regularitate sarcini importante în folosul prosperitătii si sănătătii

dezvoltării umane, cu toate că acestea nu cer întotdeauna încarnări fizice.

„Frătia Luminii” are o ordine ierarhică care corespunde gradului de perfectiune al initiatilor

săi. Conducătorul lor este asa numitul „Primul Initiator”, care are rang de mahatma,

reprezentantul ordinului divin si păstrătorul tuturor tainelor. În această ierarhie el este numit

Urgaya, Omul Întelept al muntelui sau Bătrânul Conducător. El a fost primul initiator de la

începutul lumii, dar se materializează cu greu. De obicei îsi ia o formă numai pentru scurt

timp, când doreste să dea un sfat vreunui frate al luminii sau altuia.

Sunt 12 adepti, subordonati Bătrânului Conducător, care au atins cea mai înaltă perfectiune

spirituală. Adeptii întotdeauna îsi asumă cele mai dificile sarcini, si ei, de asemenea, se

încarnează cu greu, desi în mod obisnuit, actionează în Zona Centurii Pământului. Unii dintre

acesti adepti sunt încarnati numai o singură dată la sute sau mii de ani. Urgaya si cei 12 adepti

formează Consiliul Bătrânilor si se întâlnesc regulat pentru decizii importante privind destinul

oamenilor. Cei 12 adepti au sub control 72 de întelepti ori oameni luminati, care, pe de altă

parte, au ca subordonati 360 de maestri. Cei 72 de întelepti si 360 de maestri participă si ei la

adunarea generală. În cazul unei asemenea întâlniri, Urgaya convoacă pe toti initiatii

importanti.

Când Frabato auzi chemarea în acea seară, stiu că era vorba de o adunare generală. El fusese

deja la numeroase adunări generale si, de aceea, era constient că trebuiau luate decizii

importante referitoare la cursul dezvoltării omenirii pe pământ. Ce sarcină va primi oare de

această dată?

„Frătia Luminii” nu are o resedintă permanentă pe pământ, desi se pare că ar fi undeva în

Est. În acea vreme un număr de frati fuseseră încarnati în Est si îsi făceau datoria potrivit

scopului misiunii lor.

Adunarea generală se tinea de obicei într o cameră magică din Zona centurii Pământului, care

a fost desemnată special pentru aceasta. Urgaya se îngrijeste întotdeauna de aprovizionarea

acestei camere magice, o apără si o face vizibilă numai pentru Fratii Luminii, asa încât n ar

putea fi observată de către fiinte străine, fie din sferele astrale, fie din cele spirituale.

Frabato se separă spiritual si astral de corpul său fizic, lăsându l întins pe pat, teapăn si palid.

Respiratia si bătăile inimii se opriseră. Cu mâna sa dreaptă, spirituală si astrală, Frabato făcu

un cerc magic în jurul corpului său fizic, rostind o formulă kabbalistică pentru protectia lui,

deoarece stia foarte bine că cea mai usoară atingere de către alt om ar aduce cu sine moartea

fizică. Puterea formulei kabbalistice, pe de altă parte, asigura protectia completă în toate cele

trei sfere. În următorul moment, condus de forta sa, fu în templul Fratilor Luminii, deoarece

în lumile spirituale si astrale el putea acoperi orice distantă instantaneu, pentru că aceste lumi

sunt vesnice.

Cei mai multi frati se aflau deja în templul sfânt al „Fratilor Luminii” si îsi ocupaseră locurile

lor, ca de obicei. Venind prin corpurile lor astrale, părea că toti oamenii, din toate rasele se

strânseseră acolo. În fata lor stătea Urgaya, în grandoarea sa indescriptibilă. Corpul său astral

strălucea ca aurul lichid, iar ochii săi iradiau ca diamantele. Nu era nimeni acolo care să nu

realizeze că Dumnezeu însusi încarnat era printre ei. Interiorul templului simboliza cea mai

înaltă întelepciune a cosmosului. Nu erau ferestre, dar 12 astri invizibili răspândeau o lumină

strălucitoare, care nu era cu nimic mai prejos decât lumina soarelui. Plafonul templului era

sustinut de 22 coloane, cu simboluri din „Cartea întelepciunii”. Fiecare coloană emana o

lumină deosebită, care indica puterea sa invizibilă si semnificatia. Plafonul strălucea în culori

de galben auriu si violet, cu mii de stele care îl acopereau.

Frabato îsi ocupase locul său si ultimii dintre Fratii Luminii, de asemenea. Adunarea putea

începe. Dacă Bătrânul Stăpân stătuse la început nemiscat, figura sa începu să prindă viată.

Privi peste cei prezenti si dădu din cap cu satisfactie când constată că nu lipsea absolut nimeni.

Potrivit rangului lor, toti confratii se ridicară si făcură plecăciuni de adoratie înaintea lui.

Urgaya le multumi cu un gest de binecuvântare. Templul se umplu de o atmosferă de liniste si

pace. Fratii asteptau în liniste. Urgaya deschise adunarea cu o voce calmă:

„Dragii mei confrati, adoratori ai Luminii, reprezentanti ai binelui de pretutindeni, slujitori ai

Providentei Divine, vă Urez un cordial bun venit la această adunare. Toti cei ce ne am adunat

aici am jurat Providentei Divine să urmăm legile sale si să păstrăm misterele pentru eternitate.

Noi toti suntem parte a Luminii Divine, înaintea căreia ne plecăm cu cea mai adâncă umilintă

si adoratie. Lumina Eternitătii ne uneste pe noi toti. Atotputernicia si întelepciunea ne au fost

date prin gratie divină si milă. Dragostea si atotputernicia Providentei Divine au creat din noi

o uniune inseparabilă. Suntem Fratii Luminii, Fratii Adevărului si ai Vietii!”

Cei prezenti aveau impresia că Dumnezeu însusi era inundat de o atmosferă a unei

indescriptibile binecuvântări, pe care fiecare dintre ei o recepta diferit, în functie de rangul si

de maturitatea sa.

Aici, Paradisul devenise realitate. Aici erau cel mai mare extaz si cea mai înaltă iluminare,

legătura adevărată cu Divinitatea.

O persoană imatură sau nelinistită n ar putea sta în această lumină strălucitoare. Initiatii si

magicienii care se adunaseră îsi aveau aici casa lor adevărată. Cuvintele lui Paulus ar fi fost

potrivite pentru a descrie starea de lucruri: „Ce nici un ochi nu a văzut si nici o ureche nu a

mai auzit si ceea ce n a mai pătruns în inima oricărui om, Dumnezeu a pregătit pentru aceia

care îl iubesc.” Timpul si spatiul păreau să fi dispărut, secundele însemnau tot atât cât miile de

ani.

Această stare de conexiune cu Dumnezeu nu poate fi înteleasă de o fiintă umană neinstruită si

nu poate fi descrisă în cuvinte.

Urgaya, care îsi închisese ochii pentru câteva clipe, privi din nou adunarea si schimbă

atmosfera din templu.

„Dragi frati”, continuă el, „au trecut câtiva ani de când ne am întâlnit aici ultima oară. Mi s a

permis atunci, în numele Providentei Divine, să repartizez o sarcină fiecăruia dintre voi, care

voluntar s a angajat în realizarea scopului suprem al dezvoltării cosmice. Sunt foarte multumit

că toti confratii au îndeplinit cu lealitate sarcinile primite sau că ei sunt încă ocupati de

realizarea misiunilor lor. Vă multumesc din adâncul inimii mele si în numele Providentei

Divine pentru toate durerile si sacrificiile cu care ati cooperat la realizarea acestui mare tel.

Fie ca binecuvântarea Providentei Divine să vă însotească în continuare pe voi, cei care lucrati

pentru răspândirea Luminii Divine în umilintă si adoratie. V am chemat pentru că doresc să

vă distribui noi sarcini pentru perioada care urmează, în numele Providentei Divine. Lumea se

confruntă cu timpuri grele, iar folosirea gresită a puterii va arunca natiuni întregi în dezastru.

Va fi sarcina I voastră să mentineti un echilibru sigur în sfera legilor Universului. Misiunile

voastre sunt dificile si pe fiecare dintre frati îi asteaptă o muncă grea. Fie ca Providenta Divină

să vă dea energia necesară pentru îndeplinirea misiunilor voastre!”

De foarte putine ori a vorbit Urgaya cu o astfel de gravitate si fiecare dintre frati avea o rea

presimtire că lumea se confrunta cu grave evenimente istorice. Fiecare dintre frati stia că o

parte din responsabilitatea pentru dezvoltarea întregii omeniri se sprijină pe umerii săi.

Initiatii considerau aceasta o onoare deosebită pentru că li se permitea să colaboreze la marea

lucrare a dezvoltării cosmice si fiecare dintre ei avea să facă tot ce depindea de el să

îndeplinească sarcina pe care o acceptase, folosindu si întreaga energie. „Dragii mei frati”,

continuă Urgaya cu o voce grava, asa cum stiti, lumina nu poate exista fără întuneric si nici

adevărul fără minciună. Potrivit legilor universale, principiul negativ are acelasi drept să

existe ca si principiul pozitiv. Favorizat de dezvoltarea stiintelor naturale, principiul negativ va

câstiga o mare putere asupra omenirii în viitorul apropiat. Asa ca sarcina voastră principală

va fi să răspânditi dragostea si fraternitatea între oameni, cu ajutorul principiului pozitiv.

Făcând aceasta, întotdeauna va trebui să respectati legile Karmei, pentru că binele, precum si

răul este necesar pentru dezvoltarea liberă a spiritului uman.

După cum toti stiti, războaiele sunt o stare permanenta pe pământ si sunt cauzate de

polaritatea luminii si întunericului, dar asemenea războaie care vor zgudui pământul în

viitorul apropiat nu au avut loc niciodată pana acum în istoria omenirii. Forta distrugerilor va

întrece s. imaginatia cea mai fantezistă a omului si sperăm ca măcar aceia care vor

supravietui, vor trage învătăminte si vor fi constienti că trebuie să se apere mai bine împotriva

oricărei tentatii viitoare.”

După aceste cuvinte, fratii se gândeau la viitorul nefericit al multor natiuni, pentru că puteau

să si facă o imagine clara a ceea ce avea să se întâmple în lume.

Ei cei cărora li se permisese să se bucure de armonia Luminii Divine, erau hotărâti să ajute pe

toti aceia ale căror idealuri vizau realizarea unor teluri pozitive.

Frabato, care se încarnase de mii si mii de ani numai pentru a ajuta omenirea în dezvoltarea ei

spirituală, fusese martor la războaiele si actiunile distructive de a lungul istoriei si de aceea

putea să si dea seama de gravitatea cuvintelor lui Urgaya. Ce sarcină va avea de data aceasta?

„Fie ca Providenta Divină să mi recunoască credinta si statornicia”, gândi în sinea sa. Fiind un

spirit perfect, ar fi putut să se dizolve în Lumina Divină universală, dar asta ar fi însemnat

pierderea definitivă a individualitătii sale. În afară de aceasta, misiunea sa ar fi trebuit dată

altui frate.

Frabato se bucura de încredere deplină în Frătia Luminii, în functie de natura sarcinii care i s

a dat, adesea i s a permis să facă uz de cele mai importante facultăti magice. Meditând asupra

viitorului luminos, dar foarte îndepărtat, al omenirii era hotărât să contribuie la dezvoltarea

acesteia, chiar dacă sarcina sa i ar fi creat cele mai mari dificultăti.

Urgaya începu să împartă sarcinile pentru perioada următoare. Făcu semn cu mâna fiecăruia

să se apropie de el si informă pe fiecare de noua sa misiune. Erau sarcini de tot felul, dificile

sau mai putin dificile, în functie de tara în care initiatul trebuia să actioneze si de importanta

ei pentru vointa Providentei Divine.

Întâi, cei 360 de maestri îsi primiră sarcinile, apoi Urgaya începu să cheme la el pe cei 72 de

initiati, cărora Ie a dat sarcini de dificultate deosebită. Spre surprinderea sa, Frabato, care era

primul dintre cei 72 de întelepti, nu fusese chemat când îi venise rândul. Fără sovăire, Urgaya

continuă să dea sarcini celor 12 adepti, care au primit cele mai dificile misiuni, fără exceptie.

Frabato era surprins si alarmat. Cărui fapt se datora omiterea lui în timpul distribuirii

sarcinilor? Nu mai era nici o misiune pentru el? Desi uneori fusese obosit de viată, întotdeauna

îsi rezolvase misiunile încredintate. Ce urma să facă cu el de data aceasta? În timp ce aceste

întrebări treceau prin mintea lui Frabato, ultimul dintre cei 12 adepti îsi primi sarcina.

În cele din urmă Urgaya privi spre Frabato si îi făcu semn cu mâna să se apropie de el. Înainte

ca Frabato să poată îngenunchea în fata reprezentantului Providentei Divine, acesta se ridică

si punând ambele sale mâini pe capul lui Frabato, spuse:

„Frate al Luminii, te binecuvântez. Nu trebuie să ti faci griji, Providenta Divină te iubeste si

apreciază cooperarea ta. Slujesti Lumina de mii de ani. Esti liber să ti dizolvi individualitatea

oricând doresti, dar cred că toti am considera aceasta o mare pierdere pentru timpurile

viitoare, pentru că nici unul dintre cei prezenti nu s a încarnat pe pământ de atâtea ori ca tine.

Planeta Pământ se confruntă cu timpuri grele si nimeni nu este mai bine familiarizat cu

locuitorii ei ca tine. Frabato, sunt convins că vei duce la bun sfârsit această încarnare a ta,

incluzând misiunea legată de aceasta, desi ar putea fi una dintre cele mai dificile.”

O asemenea distinctie deosebită nu mai fusese acordată vreunui initiat de mii de ani. Surprins

la culme, Frabato se prăbusi în genunchi înaintea lui Urgaya si atinse cu capul podeaua.

„Niciodată nu mă voi gândi la dizolvarea entitătii mele si voi continua să slujesc cu lealitate

Providenta Divină”, gândi si aceste gânduri erau ca un jurământ.

Urgaya îl rugă pe Frabato să se aseze în fata sa si apoi se întoarse la locul său, solemn. De

acolo se adresă încă o dată adunării:

„Dragi Frati ai Luminii! Asa cum stiti, stiintele naturale au înregistrat mari progrese în lume.

Viteza progresului tehnic se va mări extraordinar în acest secol. Datorită acestei dezvoltări,

omul va pune mâna pe arme puternice. Pericolul este că aceste arme ar putea fi folosite

negativ de către aceia care sunt responsabili pentru ele si, desigur, că dezvoltarea spirituală a

tuturor natiunilor va avea de suferit. O contragreutate trebuie creată împotriva acestor

tendinte negative, prin activitătile voastre. Astăzi, unul dintre fratii nostri si a luat deja ca

sarcină să influenteze anumiti lideri în a aplica inventiile tehnice pentru pacea si bunăstarea

omenirii.”

Un initiat cu ochi profunzi încuviintă, fiindcă el primise această sarcină.

„Dragă Frabato”, spuse Urgaya, adresându i se „tendinta negativă în dezvoltarea omenirii nu

poate fi ignorată. Filozofia materialistă deja a acaparat o mare parte a omenirii si va continua.

Ca urmare, se va da o luptă acerbă pentru bani, profit si putere, precum si pentru satisfacerea

unor pasiuni inferioare. Unde pot conduce ideile materialiste si faptele iresponsabile, tu

experimentai pentru tine încă din timpul atlantilor.”

Frabato încuviintă, deoarece îsi amintea foarte bine de scufundarea Atlantidei. În timpul unui

experiment tehnic (pus la cale si realizat de savanti iresponsabili), axa pământului^ si a

pierdut atunci echilibrul si, în consecintă, Atlantida a fost distrusă în foarte scurt timp. Toate

detaliile acestei drame au fost înregistrate pentru totdeauna în Akasha si orice bun initiat

poate avea o imagine clară asupra întregului trecut al cosmosului, prin citirea acesteia.

Frabato însă nu stia detalii asupra misiunii sale viitoare. Fratii erau de obicei informati despre

sarcinile lor în câteva cuvinte explicative. Ei nu erau obisnuiti cu discursuri lungi si de aceea, o

tensiune aparte se născuse acum printre cei prezenti.

„Toată strădania stiintelor naturale este orientată spre descoperirea secretelor materiei”,

continua Urgay a, „si pentru asta ele se bizuie în totalitate pe metodele fizice si chimice.

Această încredere în eficienta mijloacelor tehnice rezultă din faptul că în multe părti ale lumii

aproape a dispărut credinta în existenta si activitatea fiintelor spirituale în spatele materiei.

Numai initiatii stiu că există, de asemenea, o stiintă spirituală, a cărei muncă de cercetare este

bazată numai pe calitătile si fortele umane. Este stiinta magiei, care a existat chiar de la

începutul omenirii.

Toti sunteti familiarizati cu legile magiei si stiti că în ciuda deplinei voastre libertăti, chiar si

vouă vă este permisă folosirea puterii acestei stiinte numai în conformitate cu legea divină.

Fratele Cristos a exprimat această idee în acele zile, spunând: «Nu am venit în această lume să

schimb legile ei, ci să mă supun lor». Vă rog deci din adâncul inimii să urmati întotdeauna

legile spirituale, ca atare.”

După aceste cuvinte, Urgaya îl fixă pe Frabato. Acesta din urmă, încuviintă cu pocăintă din

cap pentru că stia că această aluzie fusese făcută special pentru el. Se întâmplase uneori să

oprească forte negative înainte ca aceasta să i fie permis de către legea Karmei. Mai ales în

legătură cu activitatea asa numitilor magicieni negri, el nu rezistase întotdeauna tentatiei.

Urgaya remarcă faptul că spusele sale avuseseră efectul scontat si, de aceea, consideră

problema ca si rezolvată. Apoi continuă, spunându i lui Frabato:

„Ştiinta magiei a fost si a rămas o stiintă secretă. Adevăratele legi spirituale erau accesibile

numai unor anumite cercuri, care, în schimb, îsi primeau discipolii după examinări dificile.

Această cale de pregătire avea avantajul că majoritatea fiintelor umane au fost scutite de

tentatia de a folosi mijloacele magiei în sens negativ. Pe de altă parte, exista dezavantajul că

fiintele umane care nu aveau acces în cercurile magice nu cunosteau drumul de la credintă la

cunoastere si, în consecintă, nu puteau sti să continue pe această cale.

Conflictele armate din trecut au adus moartea a milioane de oameni. Multe dintre aceste fiinte

umane ucise s au plâns în lumea spirituală că adevăratele căi ale dezvoltării spirituale nu le au

fost niciodată accesibile.

Aceasta este sarcina ta, dragă frate, să dezvălui omenirii initierea adevărată în hermetică,

publicând materiale adecvate.”

Întrucâtva socat, Frabato privi fix la Urgaya, dar înainte de a i putea răspunde, Urgaya se

ridicase de la locul său, se întoarse spre el si îl însoti spre prima dintre coloanele sălii. Calm si

sigur, el spuse apoi:

„Frabato, stii că această coloană simbolizează prima filă din „Cartea întelepciunii”. Va trebui

să publici secretele acestei prime file dezvăluite, dar fără utilizarea simbolurilor. Arată

omenirii cum să treacă de la credintă la cunoastere.”

Apoi, Urgaya îl duse pe Frabato, care era profund afectat, la cea de a doua coloană si, arătând

spre ea cu mâna, îi spuse că si secretele celei de a doua file din „Cartea întelepciunii” ar trebui

făcute accesibile omenirii.

Sigur, Frabato stia că a doua coloană era cheia magiei sferelor. În ea sunt ascunse secretele

ierarhiei. Spera ca Urgaya să nu meargă mai departe, dar acesta din urmă, imperturbabil, îsi

îndreptă pasii spre a treia coloană simbolizând cuvântul creator si apoi îi spuse lui Frabato:

„«La început a fost cuvântul». Cât de greu le este oamenilor să înteleagă aceasta, de vreme ce

ei nu cunosc limbajul divin! Din acest motiv va trebui să faci cunoscute si secretele celei de a

treia file din «Cartea întelepciunii»„.

Îl conduse apoi pe Frabato la cea de a patra coloană, o atinse usor cu mâna, spunând: „Şi a

patra filă din «Cartea întelepciunii» va trebui s o explici omenirii.”

Ajungând la cea de a cincea coloană, el îi spuse lui Frabato:

„Aici, cu a cincea coloană, misiunea ta este completă. Ti se permite să dezvălui doar prima

parte a filei. Întelegi de ce, nu i asa?” Tăcut, Frabato se întoarse, alături de Bătrânul Stăpân.

Urgaya se aseză din nou la locul său si părea că asteaptă ca Frabato să spună ceva despre noua

sa sarcină.

Între timp, Frabato devenise constient de întreaga importantă a misiunii sale. Căzu în

genunchi si spuse cu ochii implorând:

„Magnificule reprezentant al Providentei Divine, păstrător al tuturor secretelor cosmice! Te

implor din adâncul sufletului meu să mă eliberezi de această îndatorire! Când m ai chemat

ultima dată, mi am îndeplinit leal misiunea ce mi a fost încredintată. Asa cum ai dorit, m am

întrupat în corpul unui băiat de paisprezece ani pentru a fi mentorul spiritual al tatălui său.

Mai mult, am călătorit în toată lumea pentru a oferi omenirii evidenta existentei lumii

spirituale. Cu permisiunea ta binevoitoare, mi am folosit puterile magice să dovedesc

Omnipotenta Divină, să vindec pe cei bolnavi si să arăt viitorul.

Prea onorat Stăpân, stii că, în principiu, nici o sarcină nu e prea dificilă pentru mine, dar te

rog să iei în considerare situatia mea deosebită. Te slujesc pe tine si Providenta Divină ca

initiator în hermetică de mii de ani. În temple ascunse am dezvăluit tainele acestei stiinte

secrete numai discipolilor maturi, am respectat cu strictete legile. Ca preot al templului am

realizat initiati în hermetică sub cele mai solemne jurăminte. Cum as putea deconspira acum

întregul mister oamenilor imaturi? Am fost întotdeauna, în mod special, devotat tăcerii. Cum

as putea arunca acum mărgăritare la porci si să eliberez lumina care îi va arde pe acesti

imaturi? Cu sigurantă, omenirea nu este încă suficient de matură pentru aceste învătături. Vor

târî întelepciunea divină în noroi, o vor întelege gresit, o vor dezonora! Te implor să mă

eliberezi de această sarcină si să mi dai oricare alta.” Fusese foarte rar cazul ca unul dintre

adepti sau initiati să nu vrea să accepte sarcina încredintată. Dacă nu era posibil un schimb

între frati, atunci unii dintre ei o acceptau si pe aceasta, pe lângă a lor.

Urgaya se adresă adunării cu gravitate:

„Dragi frati, ati auzit sarcina încredintată lui Frabato. Este vreunul dintre voi care ar vrea să

schimbe misiunea sa cu cea a lui Frabato?”

După această întrebare, Urgaya privi întrebător adunarea, dar nu veni nici un răspuns.

Întrebarea răsuna în mintile Fratilor Luminii, în timp ce Urgaya asteptă nemiscat câteva

minute. Apoi îl privi binevoitor pe Frabato, spunând:

„Dragă frate, sarcina ta este dificilă si chiar îti înteleg obiectiile. Cu toate acestea, îndeplinirea

acestei misiuni a fost ordonată de Dumnezeu pentru perioada următoare, de aceea va trebui

realizată cu orice pret. Fiindcă ai fost aproape întotdeauna profesor în numeroasele tale

încarnări si fiindcă, fără îndoială, ai fost întotdeauna unul dintre cei mai capabili frati în acest

domeniu, de aceea te am desemnat pentru această misiune. Tu stii să găsesti cuvintele potrivite

pentru a explica omenirii adevăratele legi ale armoniei si dezvoltării spre perfectiune.

Multi dintre fratii care sunt prezenti au început pe calea pietătii, fiindcă n au avut un mentor

personal si pentru că le lipseau cunostintele necesare despre căile adevăratei magii.

Precum vezi, nici unul dintre frati nu e pregătit să ti preia sarcina, asa încât te as ruga să duci

la bun sfârsit această misiune, pentru prosperitatea dezvoltării umane si pentru revelarea

întelepciunii divine.”

În acest timp, Frabato începuse să vadă necesitatea sarcinii sale si, cu toate că era constient de

faptul că avea multe oprelisti de depăsit, se simti linistit si înviorat de cuvintele lui Urgaya.

„Onorat Stăpân”, replică el, făcând o plecăciune, „voi încerca să îndeplinesc această sarcină

cât voi putea de bine.”

Acestor cuvinte le urmă o răsuflare recunoscătoare de usurare din multimea adunată, pentru

că nimeni n ar fi fost fericit să si asume si această sarcină.

Frabato voi să se întoarcă la locul său, dar Urgaya îi făcu semn asa că trebui să stea cu el.

După câteva momente chipul lui Urgaya se transfigura. O aureolă trecu prin corpul său astral

care devenea mai transparent si eteric.

Frabato stia că Urgaya era capabil să producă în corpul său astral o astfel de stare a celei mai

înalte binecuvântări si unificări cu Providenta Divină. Cuvintele veniră din adâncul Luminii

de nepătruns:

„Frabato, esti fiul meu devotat si te iubesc. Sunt multumit că ai acceptat sarcina de a publica

adevărata initiere în magie, desi vei avea de înfruntat, mai mult decât atât, o Karma dificilă.

Ştii că aceia care înteleg numai un aspect al naturii mele, vor experimenta o dezvoltare

oarecum dezechilibrată. E dorinta mea ca fiecărei fiinte umane să i se dea posibilitatea de a

parcurge drumul spre perfectiune. Trebuie ca flecare om să înteleagă natura si personalitatea

mea si să învete cum am creat lumea prin legile universale. Fiecare fiintă umană trebuie sase

reîncarneze pe pământ atâta timp până când îsi va realiza un echilibru magic deplin.”

Ascultând aceste cuvinte multi dintre frati îsi amintiră de propriul lor trecut, când întâi au

parcurs drumul indirect al pietătii, acesta dezvoltându i inegal, apoi, mai târziu, când trebuiau

să recupereze lipsurile în încarnările următoare. Numai aceia care fuseseră îndrumati de către

un magician au fost capabili să parcurgă drumul direct spre perfectiune.

Vocea lui Dumnezeu continuă prin Urgaya:

„Pentru a ti îndeplini sarcina nu e recomandabil să faci miracole în fata oamenilor în public.

Pe viitor nu va mai trebui să ti demonstrezi fortele magice, asa cum ai făcut până acum,

pentru a convinge oamenii de existenta celor mai înalte forte si legi. Când te vei întoarce în

corpul tău, va trebui să ti schimbi strategia si, fără îndoială, vei reusi s o faci. Îti apreciez

eforturile foarte mult si nu mă vei dezonora făcând cunoscute legile mele, ci vei arăta omenirii

adevărata cale care îi conduce la mine. Fiecărui om trebuie să i se ofere posibilitatea de a si

începe drumul propriu spre initiere, spre adevărata perfectiune, din punctul în care destinul l

a asezat.

Acumulează toate cunostintele medicale, asa încât nu va fi nici o diferentă între tine si un om

având această profesie. Vindecând prin cuvânt, vei provoca senzatie si va trebui să faci fată

inutilelor animozităti. Totusi, poti utiliza pentru vindecarea oamenilor legile celei de a cincea

coloane, a cincea filă din „Cartea întelepciunii”, a alchimiei.

Esti constient de faptul că, pe cât de mare e misiunea, pe atât de mare va fi rezistenta fortelor

negative.

Spiritual, nu te vor putea ataca, dar, prin Karma corpului tău fizic, vei avea de înfruntat

supărări, necazuri si mizerie. Multi dusmani te vor persecuta, multe boli te vor afecta si viata

ta va fi adesea în pericol. Soarta la care corpul tău pământean va fi supus va lucra împotriva

ta, fiindcă spiritele negative stiu că esti un Frate al Luminii si te vor ataca ori de câte ori vor

avea ocazia.

Dacă vei îndeplini această misiune cu bine, vei aduce o mare contributie la dezvoltarea

omenirii si în viitorul apropiat vei putea să continui munca de profesor numai în lumea

spirituală, în cercuri de discipoli maturi, cu un grad înalt de dezvoltare.”

După aceste cuvinte, chipul lui Urgaya reveni la înfătisarea sa initială.

Frabato stia că Providenta Divină însăsi îi vorbise direct prin Urgaya. Se simti inundat de o

nemărginită fericire si fiind plin de încredere si energie pentru viitoarea sa misiune, el

multumi Providentei Divine printr o rugăciune tăcută de adoratie, jurând să îndeplinească

sarcina cu devotament, indiferent cât de mari vor fi obstacolele.

Urgaya privi amabil la Frabato si îl rugă, cu un gest de binecuvântare, să se aseze la locul său.

Apoi se ridică si făcând un semn de preaslăvire cu mâinile asupra adunării, spuse:

„Fiti binecuvântati în numele Providentei Divine, pentru colaborarea voastră voluntară la

marea lucrare a dezvăluirii umane si cosmice. Sunt multumit că toti ati dovedit a fi buni fii ai

lui Dumnezeu. Vă multumesc si declar închisă adunarea.” La scurt timp după aceasta, Fratii

Luminii părăsiră templul si Urgaya, care crease totul, prin forta propriei imaginatii, dizolvă

totul si se retrase în acea zonă impenetrabilă si inaccesibilă.

Capitolul XI

Frabato se reîntoarse în corpul său pământean. Bineînteles că nu se putea gândi să doarmă

vreun pic. Zorile se iviseră si întelese că fusese plecat câteva ore. Întâmplările de la adunare i

se învălmăseau în memorie. În zilele care au urmat el îsi făcu multe probleme referitoare la

noua sa misiune, fiind foarte greu să se concentreze asupra îndatoririlor sale cotidiene.

Urmând sfatul Providentei Divine, el începu curând să studieze pe larg stiintele medicale, desi

aceasta era adesea posibil numai în conditii grele, pe lângă munca sa de fiecare zi. Terminându

si studiul se devota în întregime artei medicale si curând îsi făcu un renume ca diagnostician si

ca practician.

El încă spera că publicarea „Cărtii întelepciunii” va fi amânată un timp nedefinit, deoarece

stiintele oculte se confruntau cu timpuri grele.

Temându se de opozitie si de darea în vileag a propriilor afaceri murdare, conducătorii de

state au început persecutarea cu cruzime a scriitorilor si suporterilor stiintelor oculte. Loje si

societăti metafizice au fost dizolvate si multi dintre membri acestora au fost persecutati,

arestati si executati.

Frabato, care era cunoscut în cercurile oculte, avu mult de suferit de pe urma acestor

persecutii crescânde. Din nefericire, corpul fizic în care se întrupase era împovărat de o

Karma grea. Şi el era, de asemenea, împins în acest vârtej infernal. El împărtea această

greutate cu sute de mii de alti oameni, fiindcă fu trimis, pentru trei ani, într un lagăr de

concentrare. De când a refuzat să si pună fortele magice la dispozitia acelora care conduceau

tara, el se expuse la cele mai mari umilinte si cele mai nemiloase torturi, cărora Ie a

supravietuit totusi cu neînfricată credintă. Războiul bântui timp de sase ani cu o asa putere

distructivă, cum lumea nu mai încercase vreodată.

Cu putin timp înainte de sfârsitul războiului, Frabato fu condamnat la moarte, dar înainte ca

sentinta să poată fi executată, lagărul de concentrare fu bombardat. Frabato fu eliberat de

câtiva dintre prizonierii de acolo si evada. Providenta Divină îl protejase si, în cele din urmă, îl

tinuse în viată. Jefuit de toate, lovit de boli, dar eliberat din lanturile închisorii, Frabato se

întoarse la casa sa de la tară.

După ce se restabili, el începu imediat să lucreze pentru cei suferinzi, folsindu si toate

cunostintele medicale. Mai târziu, veneau la el îndeosebi pacienti care prin medicina

traditională fuseseră declarati ca incurabili si pe care avea posibilitatea să i vindece partial sau

complet, în concordantă cu Karma fiecăruia. Când uneori era prea târziu să mai salveze

corpul pământean, el dădea consolare printr o psihoterapie adecvată.

Numărul celor care veneau la el după ajutor era în crestere, gratie metodelor sale neobisnuite

de tratament, reusite, asa că, în final, el se dedică cu totul celor bolnavi si neputinciosi.

Când, într o noapte, după o zi încordată, vru să se odihnească câteva ore, fu chemat de Urgaya

cu numele său spiritual.

„Ce o fi însemnând asta?”, gândi Frabato. „Nu e o dată pentru vreo întâlnire. Probabil că vor

să mi reamintească îndatoririle pe care le am.”

Fără ezitare el se separă spiritual si fizic de corpul său si, după ce l proteja împotriva

influentelor demonice, apăru în fata lui Urgaya în momentul imediat următor.

Frabato îl salută pe Conducătorul Fratilor Luminii cu o plecăciune adâncă, după care acesta

din urmă răspunse cu un gest de binecuvântare. Frabato era singur cu Urgaya, care stătea cu

picioarele încrucisate pe o mică carpetă, într o grotă. Doar o lumină difuză ilumina

împrejurimile. Grota era situată la marginea unui munte foarte înalt, însă orice fiintă din

cosmos s ar fi uitat în zadar după ea, fiindcă Urgaya o făcea vizibilă numai pentru aceia pe

care voia el să i întâlneasacă.

„Fii binevenit, Frabato! Asează te, te rog, lângă mine!” spuse Urgaya, arătând cu mâna spre o

a doua carpetă, asezată acolo tocmai pentru asta. Frabato îi multumi si făcu precum i se

spusese.

Câteva minute le petrecură într o rugăciune mută în onoarea Providentei Divine. Acesta era

un obicei al Fratilor Luminii, de câte ori se întâlneau. Apoi, Urgaya îsi fixă privirea pe

Frabato, spunând:

„întâlnirea de astăzi nu e oficială, ci doar o discutie între noi doi, de la suflet la suflet. După

cum stii, eu nu chem pe cineva individual, decât atunci când cred că ajutorul meu personal

este necesar în îndeplinirea misiunii sau când am de învinuit pe cineva. Totusi, nu acestea sunt

motivele pentru care te am chemat, ci altceva. Trebuie să ti multumesc, în numele Providentei

Divine si al Fratilor Luminii pentru credinta, devotamentul si, mai ales, pentru respectarea

legilor karmice în timpul conflictelor martiale, tragice. Providenta Divină priveste si te

protejează.

Unul dintre fratii din grupul celor doisprezece si a dizolvat individualitatea după ce si a

îndeplinit misiunea si s a întors la Lumina Originară. Locul său a devenit liber, iar Providenta

Divină m a autorizat să ti l ofer tie. Aceasta înseamnă că ai fost admis în consiliul Bătrânilor si,

de acum încolo, tu, ca si ceilalti unsprezece frati, aveti cel mai înalt rang pe care o fiintă umană

îl poate obtine în ierarhia initiatilor. Desigur, ai de luat asupra ta toate câte le datorăm

Luminii. Nu e un pas înapoi pentru tine si poti renunta oricând la individualitatea ta pentru a

te dizolva în Lumina Originară. Providenta Divină speră că vei continua să rezolvi multe

sarcini în folosul dezvoltării cosmice. Sunt foarte fericit că esti acum irevocabil legat de

Providenta Divină si că eu am fost acela care ti am transmis aceasta.”

Cuvintele lui Urgaya îl umplură pe Frabato de emotie si fericire, fiindcă admiterea în Consiliul

Bătrânilor reprezenta cea mai înaltă distinctie posibilă.

„Sublime Stăpân”, răspunse Frabato, „îti multumesc pentru această informatie. Sunt adânc

miscat că Dumnezeu m a considerat destul de merituos să mă admită în Consiliul Bătrânilor. A

fost întotdeauna o onoare pentru mine să slujesc Providenta Divină cu toată energia mea si

procedând astfel, telul meu suprem a fost întotdeauna progresul umanitătii.”

Urgaya încuviintă binevoitor si replică:

„Dragă frate, mă asteptam să mi spui asta. Dintre toti fratii, tu esti unul dintre cei mai maturi

si sunt multumit că intentia de a sluji omenirea îti rămâne ideal în continuare. Cu sigurantă că

îti amintesti că ti s a dat sarcina de a revela primele cinci file din „Cartea întelepciunii”. A sosit

momentul ca aceasta să se realizeze. Acesta este unul dintre motivele întâlnirii noastre si

trebuie să te rog să îi acorzi o mare importantă.”

Speranta negrăită că din anumite motive Providenta Divină îi va lua această sarcină lui

Frabato se spulberă. Nu era nici o cale de iesire: sarcina aceasta dificilă trebuia îndeplinită.

Urgaya observă o anume rezistentă ce persista împotriva acestei sarcini. Asa că încercă să

explice din nou motivele ei:

„Dragă Frabato”, spuse el, „ultimul război mondial dezastruos si alte războaie purtate în

permanentă pe pământ au trimis milioane de oameni în cealaltă lume, în zona ce înconjoară

pământul, în ultimii ani, si sunt din nou multi printre ei cărora, în timpul existentei lor, nu li s

a dat sansa de a învăta adevăratele legi ale initierii. Ei s au plâns serios în lumea spirituală că

numai destinul Ie a fost profesor, în timp ce calea spre individualitatea umană liberă fusese

păstrată în secret.

Pentru a pune capăt plângerilor de acest fel, în cele din urmă, Providenta Divină te a ales

pentru sarcina de a initia fiintele umane care iubesc adevărul si pretuiesc întelepciunea si

adevărata stiintă spirituală.

Desi spiritele negative vor continua să pună obstacole în calea ta am încredere că Providenta

Divină îti va da întotdeauna sprijinul necesar pentru publicarea acestor taine. Fii sigur, în

sufletul tău, totdeauna, că arăti semenilor tăi drumul spre perfectiune.”

„Onorabile Stăpân”, încercă Frabato să obiecteze, „când voi publica misterele magiei,

adevărata mea personalitate nu va mai putea fi ascunsă. Multi dintre cei care vor citi cărtile

mele vor afla, mai devreme sau mai târziu, că apartin unui alt stadiu de dezvoltare. Vor veni la

mine cu problemele lor materiale si mă vor ruga să le dau ceea ce doresc. Sublime Stăpân,

chiar tu mi ai spus la ultima întâlnire să fac din maturitatea mea spirituală un secret, prin

orice mijloace.

Cum îmi voi păstra secretă identitatea când voi dezvălui toate secretele?”

Se părea că Urgaya asteptase această întrebare, fiindcă răspunse, zâmbind delicat:

„Dragă frate, din câte cunosc eu, te ai descurcat cu toate fiintele pe care le ai întâlnit în

cosmosul nostru, timp de mii de ani. Asa că sunt convins că stii destule feluri si căi de a te

adapta si nu i nevoie să ti dau sfaturi.

Când vei scrie despre căile magiei, oamenii, fără îndoială, vor realiza că esti un initiat si nu

trebuie să negi aceasta în fata cititorilor tăi. Nu trebuie să consideri aceasta b încălcare a

tăcerii, ci o parte a misiunii tale. Providenta Divină îti va trimite acei oameni pe care îi vei

avea de ajutat. Fără doar si poate că vei spune ceea ce trebuie acelora care vor fi doar curiosi

si dornici de senzatii. Vei arăta celor care vor avea curajul de a cunoaste cum se pot autoeduca,

pentru a putea să facă fată propriului lor destin.

Nu va fi nevoie să ti utilizezi forta magică pentru a convinge oamenii, deoarece aceia care au

nevoie de a fi convinsi înainte să aibă credintă nu sunt suficient de maturi pentru drumul în

magie. Asemenea oameni nu stiu să tină soarta în frâu, prin forte proprii, astfel încât aceasta

să le fie singurul învătător. Pe de altă parte, oamenii vor veni la tine si pentru că luptă pentru

adevăr si îti vor cere sfaturi. Sigur că nu le vei refuza ajutorul tău spiritual, dacă vor pune

întrebări legate de dezvoltarea lor spirituală.

Dragă Frabato, chiar dacă, în prezent, doar câtiva oameni de pe pământ ar reusi să capteze

maturitatea necesară pentru initierea lor prin seriozitate, rezistentă si muncă grea, sarcina ta

ar fi îndeplinită. Aceia care doar îsi lărgesc cunostintele prin lucrările tale, sprijinindu se pe

teorie doar, în actuala lor încarnare, vor avea posibilitatea de a începe munca practică asupra

lor însisi în încarnarea lor următoare.

Sarcinile tale se vor răspândi în lumea întreagă. În timp, fiecare căutător de adevăr si

întelepciune va ajunge să le cunoască. Oricum, fără cercetări serioase, nimeni nu va culege

roadele întelepciunii, Providenta Divină va urmări aceasta si doar aceia care sunt destul de

maturi pentru continuturile ei se vor bucura de ele. Apoi, plângerile celor decedati în Zona

Centurii Pământului vor înceta, fiindcă nimeni nu va mai putea afirma că drumul spre lumea

spirituală nu a fost accesibilizat!”

Cuvintele impresionante ale lui Urgaya făcuseră clară sarcina lui Frabato, încă o dată.

„Sublime Stăpân”, se adresă el lui Urgaya, „cea ce ai spus m a convins complet si definitiv si

voi duce până la capăt misiunea încredintată. Fie ca Providenta Divină să protejeze misterele,

fiindcă eu îmi voi face doar datoria.”

Urgaya a multumit lui Frabato, îi mai dădu câteva instructiuni referitoare la misiunea sa si,

după ce îl binecuvânta, se despărtiră.

Reîntors în corpul său fizic, se gândi la felul în care să si îndeplinească sarcina si astfel nu

dormi toată noaptea.

Începu curând după aceea. Pe deplin încrezător în ajutorul Providentei Divine, el trecu la

executarea sarcinii sale cu credintă si apelând la cele mai vaste cunostinte ale sale. Scrise într

un limbaj comun, accesibil, întelepciunea Divină îsi găsea drumul în lume, iluminând calea

mai ales acelora însetati de cunoasterea adevărată si care au înteles că drumul spre perfectiune

a fost într adevăr revelat de catre Frabato.

Epilog

Frabato a fost numele de scenă al lui Franz Bardon, nume sub care a avut foarte mare succes

pe scenele germane, în anii '20 – '30.

Originea deosebită a acestei lucrări m a obligat la multă stăpânire de sine înainte de a o

publica sub numele de Franz Bardon. În cele din urmă, importanta subiectului tratat a

determinat aparitia ei.

Pentru a respecta adevărul, nu voi ascunde cititorilor că Franz Bardon ne a lăsat doar

„scheletul” evenimentelor pentru această carte. Fiind presat de timp, el a lăsat munca de

realizare si finisare a ei, în totalitate, în seama secretarei mele, Otti Votavova. Din păcate,

manuscrisul postum nu era pregătit pentru tipărire, asa că a trebuit ca eu să l revizuiesc.

În cele ce urmează, as dori să dezvălui câteva lucruri pe care Otti Votavova le stia direct de la

Franz Bardon. Astfel, Adolf Hitler a fost membru al lojei 99. În afară de asta, Hitler si câtiva

dintre prietenii săi intimi au fost membri ai „Ordinului Thule”, reprezentând instrumentul

extern al unui grup de puternici practicanti ai magiei negre din Tibet, care foloseau membrii

acestui ordin pentru a si atinge scopurile. Pentru a se camufla, Hitler avea o multime de

dubluri care îl reprezentau în diferite ocazii.

Din pricina neglijentei lui Wilhelm Quintscher (Rah Omir Quintscher), discipolul si prietenul

lui Bardon, care nu a ars corespondenta sa cu acesta, desi fusese rugat să o facă, Bardon a

intrat în atentia nazistilor din ce în ce mai mult. El a fost arestat împreună cu Quintscher. În

timp ce erau biciuiti, Quintscher n a mai rezistat, si a pierdut controlul si a rostit o formulă

kabalistică; imediat după aceasta, cei care îl torturau au paralizat pe dată, complet. Mai

târziu, după ce a anulat efectul formulei, el a fost împuscat din răzbunare.

Lui Franz Bardon i s au oferit pozitii înalte în cel de al treilea Reich de către Adolf Hitler, cu

conditia să l ajute să câstige războiul folosindu se de puterile sale magice. Mai mult, Franz

Bardon urma să i dezvăluie lui Hitler adresele celorlalte 98 din 99 de loje, răspândite în

întreaga lume. Când a refuzat să colaboreze, el a fost expus celor mai nemiloase torturi.

Printre altele, ei făceau operatii pe trupul lui, pe viu, fără să folosească narcotice. Gleznele i le

au strâns cu inele de care erau atârnate bile foarte grele din metal.

Franz Bardon a împărtăsit soarta celorlalti prizonieri în lagărele de concentrare naziste timp

de trei ani si jumătate, în 1945, cu putin înainte ca războiul să se termine, el a fost condamnat

la moarte. Totusi, înainte ca sentinta să fie executată, închisoarea unde era întemnitat a fost

bombardată. Franz Bardon a fost salvat de sub ruine de câtiva prizonieri rusi si a reusit să se

ascundă de politie până la sfârsitul războiului, apoi s a întors în orasul său natal. După război,

Franz Bardon a aflat, cu ajutorul puterilor sale magice, că Adolf Hitler îsi găsise scăparea

peste hotare. De teama de a nu fi recunoscut acesta îsi făcuse numeroase interventii

chirurgicale faciale.

Fotografiile lui Hermes Trismegistos si Lao Tse reproduse în această carte au fost luate de

Franz Bardon din Akasha, prin intermediul unei oglinzi magice.

Atât despre povestirea lui Otti Votavova. În toti anii cât am cunoscut o am putut să mă

conving de dragostea ei pentru adevăr.

În cartea sa, „Practica evocării magice”, Franz Bardon face o discutie amplă asupra faptului

că atunci când se face un pact de orice fel, întotdeauna ai de acceptat nenumărate dezavantaje.

Celui care a studiat profund stiintele oculte nu i va fi greu să stăvilească forta lojelor,

ordinelor, sectelor si cercurilor. Acolo unde banii sau legăturile prin jurământ sunt cerute prin

instructiuni spirituale si unde secretele sunt păstrate de gradele mai înalte si tăinuite de

gradele mai mici, oricine, care are un interes în această privintă trebuie să aibă cel mai mare

grad. Dovezile evenimentelor prezentate în această carte vor fi rezervate fiintelor umane

dezvoltate si initiate în magie. Omenirea va trebui să se resemneze la gândul că multe taine ale

cosmosului nostru pot fi arătate numai prin mijloace spirituale.

Wuppertal, iunie 1979

Dieter Ruggerberg

Franz Bardon