marți, 11 octombrie 2011

DESPRE SCHIMBARILE CLIMEI DIN LUNILE URMATOARE IN EUROPA

 
 
Serviciul Britanic Meteorologic a elaborat un studiu in care avertizeaza ca Europa s-ar putea confrunta anul acesta cu o iarna extrem de grea, asemanatoare cu "mica era glaciara" care a lovit Anglia in urma cu aproximativ 300 de ani.
 
Aceasta schimbare importanta a climatului ar putea fi provocata de intoarcerea asa-numitului fenomen La Niña - un efect meteorologic despre care specialistii spun ca este strans legat de iernile extrem de severe.
In plus, mai afirma oamenii de stiinta, si Soarele este responsabil, intr-o anumita masura de producerea acestor efecte extreme, deoarece, in ultima perioada, a emis mai putine raze ultraviolete.  Din acest motiv, in unele zone de pe Terra a fost neobisnuit de cald, in timp ce in alte regiuni s-au inregistrat valori meteorologice sub cele normale pentru aceasta perioada.
Oricum, cert este faptul ca Serviciul Britanic Meteorologic a avertizat ca Europa s-ar putea confrunta cu o intoarcere a unei "mini ere glaciare", similara cu cea care a lovit Marea Britanie in urma cu 300 de ani si care a provocat, apoi, zeci de ani cu ierni foarte grele - scriu cei de la Sunday Times si The Daily Express.
Englezii se asteapta deja ca, in aceasta iarna, recordul de anul trecut - cand s-au inregistrat -20 de grade Celsius - sa fie depasit.
Mai rau decat atat, unii oameni de stiinta, citati de The Times, sustin ca Soarele se indreapta catre o criza de activitate solara, care se va intinde pe o perioada destul de mare, cunoscuta sub denumirea de Grand Solar Minimum.
In schimb, jurnalistii de la The Daily Mail au cateva intrebari: "Incalzire globala sau mini-era glaciara? De ce nu se hotarasc?"
Tot ei incearca sa ofere si cateva posibile explicatii pentru producerea acestor fenomene meto extreme:
"Ardem combustibili fosili. Acestia produc dioxid de carbon, care se transforma la randul lor in pereti termici care inconjoara planeta, cauzand incalzirea globala. Atunci, ce este cu non-sensul asta de epoca glaciara?"
"Pe scurt, este foarte complicat. Nu numai noi, dar nici oamenii de stiinta nu inteleg pe deplin dinamica meteorologica a Europei, care este atat de complexa, incat ceea ce se intampla la acceleratorul de particule CERN pare sa fie o joaca de copii." - scriu cei de la Daily Mail.
Pe de alta parte, omenii de stiinta au descoperit recent, in stratul de ozon de deasupra zonei Arctice, o gaura cu o suprafata de aproximativ 20 de kilometri.  Se pare ca principala cauza a producerii acestui fenomen este reprezentata de vremea deosebit de rece care s-a inregistrat la altitudine, pe o perioada lunga. In astfel de conditii meteo reci, chimicalele pe baza de clorura care distrug ozonul sunt mult mai active. Deocamdata, oamenii de stiinta nu pot spune daca - in viitorul apropiat - se va mai produce un astfel de fenomen.

Trimis de o prietena pe e-mail.

DIN VIATA UNUI TAXIMETRIST




 O intamplare povestita de un taximetrist, mie mi-a fost trimisa pe mail si gasind-o interesanta am hotarat sa o public pe blog.

Acum vreo douazeci de ani, lucram ca  taximetrist, ca sa ma intretin. Intr-o noapte, cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era in intuneric,  cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.
Deci, am mers si-am batut la usa...
- "Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva  tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu o panglica de catifea prinsa pe ea,ca  o femeie dintr-un film din anii '40. Langa ea era o valiza mica, de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe  rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze  protejat de un suport de sticla.
- "Ai putea sa-mi duci bagajul pana la masina?" zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa  o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitate. 
- "Nu e mare lucru" I-am zis eu. "Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata "
- "Oh, esti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:
- "Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
- "Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu.
 - "Oh, nu conteza" spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu, acum, merg la azil..."
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori...
- "Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea. "Doctorul spune ca nu mai am mult timp..."
In tacere, am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
- "Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin 
cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. 
 M-a dus in fata unui magazin cu mobila care, odata, fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans, pe vremea
  cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. 
Cum s-a aratat la orizont prima raza de soare, mi-a spus dintr-odata:
- "Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina,  o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita... Doi oameni au venit spre taxi, cum am  ajuns
  acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia.
 Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile. 
- "Cat iti datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul..
- "Nimic" am zis eu.
- "Dar trebuie si tu sa te intretii...."
- "Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu...
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si am imbratisat-o.
 Ea m-a strans cu putere...
- "Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. "Multumesc."
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese...
Era  sunetul de incheiere al unei vieti.... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru...
Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zilei, de-abia puteam vorbi...
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda,sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?...
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata...
Suntem tentati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere  frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva neinsemnat.

 OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT.
 
SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR
AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam.
 
In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun : "Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe 
care il jucam. 
Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!