DE VORBA CU DUMNEZEU

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus:

 - Doamne aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul.

 Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre uşi iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o  masă rotundă mare. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a făcut pe om să îi lase gura apă.
 Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi.
Păreau a fi înfometaţi. Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le
erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple
cu tocană; dar din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce lingurile pline la gură.
  Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor.
 Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai văzut Iadul."
 Au mers apoi către cealaltă cameră şi au deschis uşa. Arăta la fel
ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană care îţi lăsa gura apă, oamenii de la masă erau echipaţi cu
 aceleaşi gen de linguri, dar aceştia păreau bine hrăniţi şi durdulii, râdeau şi vorbeau între ei.
  Omul pios a spus: "nu înţeleg." Este foarte simplu, a spus Dumnezeu, este nevoie însă de abilitate. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, folosind astfel aceste lingurii, în timp ce ceilalţi se gândeau doar la ei înşişi de aceea nu reuseau sa manance cu acea lingura."  

PILDA FEMEI EGOISTE

Intr-o lucrare a scriitorului rus Dostoievschi, acesta a scris o
trimitere la o pilda si anume:

O femeie foarte bogata traia in Rusia, si nu dadea nimanui nimic
niciodata, nici macar o ceapa degerata. Intr-o zi femeia merse la piata si in drumul spre casa  ea dadu unui cersetor o ceapa cu vrejul lung.
Veni timpul  ca femeia sa treaca la cele vesnice, chiar in seara acelei zile, si astfel femeia din cauza faptelor sale ajunse direct in Iad.
Ingerul femeii se ingrozi la ideea ca femeia incredintata lui va
ramane acolo pe vecie. Astfel ingerul incepu sa caute prin cartea
vietii femeii o fapta buna macar, facuta din suflet. Cautand gasi
astfel fapta cepei cu vrejul lung data la acel sarac.  Se duse imediat
la Dumnezeu si spuse toate acestea, iar Dumnezeu zise: bine du-te si intindei vrejul cepei si daca il ajunge scoate-o de  acolo si adu-o in Rai.
Imediat ingerul ajunse la femeie si facu aceasta, iar femeia ajunse cu mainile vrejul si incepu sa fie trasa inspre Rai.  Dar, ce sa vezi, de picioarele ei se agatara si multe alte suflete , care speriati ca vor
ramane acolo tanjeau si ei la mila si vroiau ajutor prin ea, si
mantuire.  Insa femeia vazand ca firul de ceapa atarna din ce in ce
mai greu, de frica sa nu se rupa a inceput sa loveasca cu picioarele
in cei de mai de jos si sa le spuna: nu voi ati dat firul de ceapa ci
eu deci nu va mai agatati de el, caci eu merit sa fiu scoasa de aici.
In acel moment din cauza acelor cuvinte vrejul de ceapa se rupse
imediat si femeia cazu inapoi in Iad definitiv ."   

Morala povestirii este cu trimitere la pilda evangheliei din biserica
ortodoxa in duminica  "bogatului nemilostiv" , respectiv iubirea de
sine sau indreptatirea de sine mai mult sau chiar in detrimentul
iubirii de aproapele. Iata ca femeia nici macar in iad nu a vrut sa
fie buna cu aproapele desi vrejul nu dadea semne de rupere, dar
rautatea ei  a facut ca totul sa se destrame pentru ea.