vineri, 4 februarie 2011

BUNATATEA CALUGARULUI

Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul însă a
pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit imediat
şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a
mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în
timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.
Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a
sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de
pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a
apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de
pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-a aşezat
lângă călugăr, dând din coadă.
- Vezi, omule - i-a spus părintele celui din spatele gardului - bunătatea naşte
totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu ţine.
Hai, vino şi mângâie-1! ;
Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă,
oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde! ;
"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii. " ( Sfântul Ioan Gură de Aur)



INCREDEREA IN DUMNEZEU




 

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta
mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la
un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are
camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
- Ei, lasă, femeie - a încercat să o liniştească omul - lasă, că ştie Dumnezeu
ce e mai bine!
- Măi, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine când - uite! - nu
avem unde sta peste noapte?!
în sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om
sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit
cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat
o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care
îi jefuiseră pe toţi călătorii.
- Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie să avem încredere în felul în care
Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? "Lasă, ştie
Dumnezeu ce e mai bine."
"Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre
mai bine decât am putea-o face noi înşine. " (Sfântul Vasile cel Mare )