ILUZIE SI REALITATE

EU CRED...

Stai jos, relaxeaza-te si
citeste randurile astea, fara graba ! 

Eu Cred...
Ca nu trebuie sa ne schimbam prietenii,
Daca intelegem ca prietenii se schimba. 

Eu Cred...
Ca indiferent cat de bun este un prieten,
El tot te va rani, din cand in cand,
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Eu Cred...
Ca o adevarata prietenie continua sa creasca,
Chiar si la distantele cele mai mari.

Eu Cred...
Ca imi ia foarte mult timp
Sa devin persoana care as vrea sa fiu.

Eu Cred...
Ca poti merge in continuare,
Mult timp, dupa ce ai crezut ca nu mai poti.

Eu Cred...
Ca suntem responsabili de ceea ce facem,
Indiferent de ceea ce simtim.

Eu Cred...
Ca prietenul meu si cu mine
Putem face orice sau nimic
Si totusi sa ne distram de minune.

Eu Cred...
Ca uneori, oamenii de la care te asteptai sa te loveasca,
Atunci cand ai cazut,
Vor fi aceia care te vor ajuta sa te ridici. 

Eu Cred...
Ca maturitatea are mai mult de aface
Cu genurile de experiente pe care le-ai incercat,
Decat cu cate aniversari ai sarbatorit.

Eu Cred...
Ca nu intotdeauna este suficient
Sa fii iertat de ceilalti.
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.

Eu Cred...
Ca trecutul nostru si circumstantele
Poate ca au influentat cine suntem acum,
Dar numai noi purtam raspunderea pentru cine vom deveni.

Eu Cred...
Ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand un prieten te cheama in ajutor,
Vei gasi in tine forta sa-l sustii.

Eu Cred...
Ca diplomele atarnate pe perete
Nu te transforma automat intr-o fiinta umana decenta.

Eu Cred...
Ca ar trebui sa trimiti gandurile astea
La toti oamenii in care crezi, eu tocmai am facut-o. 

Oamenii cei mai fericiti nu au parte , de lucrurile cele mai bune , dar pot obtine totul din cele pe care le au.

POVESTEA TAMPLARULUI

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
-  Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum  ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.

Deci nu uita: ce faci, te face!

Primita pe mail