miercuri, 5 octombrie 2011

AMBITIA DE A EVOLUA SAU NU


 AU FOST ODATA CA NICIODATA, CANDVA, TARE DEMULT, doi veri tineri si ambitiosi care se numeau Pablo si Bruno si care locuiau unul langa celalalt intr-un satuc italian.
Cei doi erau prieteni la catarama. Ei aveau visuri mari.
Vorbeau fara incetare despre cum, intr-o buna zi,
intr-un fel sau altul, vor ajunge cei mai avuti oameni din sat.
 Amandoi erau ageri la minte si muncitori. Nu aveau nevoie decat de o ocazie. Si iata ca intr-o buna zi ocazia s-a ivit.
Taranii din sat s-au hotarat sa tocmeasca pe cineva care sa care apa de la raul din apropiere pana la un bazin aflat in piata din mijlocul satului.
I-au ales pe Pablo si Bruno. Fiecare a apucat cate doua galeti si a pornit-o spre rau.
Pana la sfarsitul zilei, rezervorul din sat era plin ochi. Inteleptul satului le-a platit un banut pentru fiecare galeata de apa.
,,Iata ca ni s-a indeplinit visul", a exclamat Bruno. ,, Nu-mi vine sa cred ce noroc avem!"
Dar Pablo nu era prea convins de acest lucru. Il durea spatele si
avea mainile ranite de la caratul galetilor grele.
Se gandea cu groaza la faptul ca trebuia sa se trezeasca a doua zi dimineata si sa o ia de la capat.
Si a jurat ca va gasi un mod mai bun sa aduca apa
de la rau in sat.
,, Bruno, am un plan", i-a zis Pablo prietenului sau a doua zi de
dimineata, in timp ce lua galetile si porneau spre rau.

,, In loc sa ne spetim carand galeti de colo pana colo pentru cativa
banuti pe zi, hai mai bine sa construim o conducta de la rau pana la
sat.".
Bruno s-a oprit in drum de parca ar fi fost traznit… O conducta!
Da' cine a mai auzit de asa ceva?"v nu se poate,  a tipat Bruno.
Bruno  dorea : sa fie platit numai pentru galetile pe care el le cara.
Pablo insa  vroia: sa munceasca o singura data pentru a construi o conducta care sa duca apa in sat, iar el sa primeasca bani mereu pentru asta, scapand de corvoada carari galetilor in fiecare zi.
Fiecare dintre noi putem avea ambitia de a evolua gasind metode mai simple si usoare de a trai, sau nu  traind mai departe cu aceleasi idei , aplicand aceleasi metode sau reguli invate chiar daca ce-i din jur ne spun ca nu este bine ,sau chiar vedem asta, insa din diferite motive ne ambitionam sa continuam asa.
Acesta este doar un exemplu pe care fiecare dintre noi il accepta sau nu.


CARAREA


Inaintea noastra Divinitatea a pus o Cărare, diferită de la om la om,
cărare la sfârşitul căreia este examenul cel mare dinaintea saltului
spre lumile superioare. 
Parcurgând această cărare avem două
ţeluri: a acumula Cunoaştere şi a face Bine. Primul deziderat nu
poate fi îndeplinit într-o viaţă, tocmai de aceea avem posibilitatea
de a ne reîntoarce într-o alta, ca într-o clasă de şcoală. Modul în
care absolvim aceste clase depinde numai şi numai de noi, iar de
aceasta depinde numărul de reîntoarceri în alte vieţi ulterioare, în
ceea ce priveşte a face bine, aici căile sunt nenumărate, iar fiecare
dintre noi avem bine definită calea din faţa noastră. Problema este
de a afla care este calea pe care ne-a pus-o El în faţă. Suntem puşi
cumva în situaţia unui conducător auto care caută intrarea pe
autostrada unde are o bandă a lui de circulaţie, într-un oraş
necunoscut şi fără hartă.

Modalitatea uşurării găsirii intrării în bandă o avem prin tehnicile de meditaţie.Voi aminti doar câteva din ele: Yoga, Mind Control-ul, tehnicile învăţate prin cursurile Meditation Group for the New Age, rugăciunea creştină, tehnicile extrem-orientale ca buddhismul, Zen etc., folosirea Cristalului de  Cuarţ şi altele.Depinde cu ce tehnica rezonam  fiecare dintre noi, folosirea acestor tehnici ne ajuta sa ne regasim , sa aducem in noi pacea, linistea, sa aflam mai usor raspunsurile la problemele care ne framanta ,iar in final fiecare dintre noi ne vom gasi drumul in viata...

Bibliografie: Dan Seracu - ''Autocontrolul pas cu pas''