SA ZAMBIM, SA LUAM AMINTE- :)

INTELEPTUL SI PRINTUL...

Trãia odatã un înţelept, foarte iubit de oamenii ţãrii sale. Mai trãia acolo un prinţ pãcãtos, care-l ura pe înţelept fiindcã se înconjurase de afecţiunea oamenilor, ceea ce el, prinţul, nu reuşise. Prinţul nu se gîndea la altceva decît cum sã-l discrediteze pe înţelept. Pînã la urmã a elaborat un plan.

“Mîine”, a spus prinţul, “cînd înţeleptul va merge la piaţã şi se va adresa oamenilor, mã voi înfiinţa şi eu acolo, cu un porumbel în mînã şi voi striga:

-  «Înţeleptule! Spune-mi dacã pasãrea aceasta pe care o ţin în mînã este vie sau moartã?» Dacã-mi va spune cã e moartã, voi deschide palma şi o voi lãsa sã zboare! Dacã-mi va spune cã e vie, voi zdrobi pasãrea cu mîna mea şi o voi lãsa sã cadã moartã la pãmînt! Cu alte cuvinte îl voi face pe înţelept sã se comporte ca un nebun.”

A sosit şi a doua zi. Prinţul se afla deja în piaţã înainte ca înţeleptul sã aparã. A aşteptat cu rãbdare pînã cînd înţeleptul a intrat în piaţã şi a început sã vorbeascã cu oamenii. Prinţul a scos porumbiţa din colivie şi a strigat acoperind mulţimea cu vocea:

- “Înţeleptule! Aş dori sã-ţi pun o întrebare simplã: «Spune-mi dacã pasãrea aceasta pe care o ţin în mînã este vie sau moartã?»”

Mulţimea a tãcut şi toţi ochii s-au îndreptat spre omul cel înţelept. Înţeleptul a fãcut o pauzã, a privit întîi oamenii, apoi Prinţul, dupã care a spus:

- “Ceea ce ţii în mînã depinde de ceea ce faci!”

DREAPTA EDUCATIE

Într-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii.

Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţi

cât mai multe.

Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi

1-au pârât imediat profesorului. Acesta însă nu 1-a pedepsit pe făptaş.

 Dupăcâteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat.

 Nici de această dată,domnul profesor nu 1-a pedepsit.

 Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia

oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus:

- Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă

rugăm să-1 daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.

- N-am să-1 dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.

- Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi

toţi, care v-am ascultat mereu?

Privindu-i cu blândeţe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de miraţi de

această neaşteptată situaţie:

- Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că

aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă însă el ar pleca de aici, dintre

noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi?

Credeţi că dacă o să-1 dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie

cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi

rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se

schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu

siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat şi iubit de

toţi cei din jurul său.

Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului

său, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri celor din

jurul său a promis că se lasă de furat. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiindcă - aşa cum

spusese şi domnul profesor - de data aceasta EL era cel care dorea din tot

sufletul să fie mai bun.

"Iertaţi-vă unul pe altul, aşa cum V-a iertat şi Dumnezeu pe toţi, în

Hristos!" (Sfânta Scriptură)

DACA -dorinta

RUGACIUNE LA RADACINA STEJARULUI

Cu ochii plini de picaturi de sînge

si inima privind spre cer,

ma rog

la frunza stejarului

sa-mi acopere sufletul.

Cu gura plina de lacrima privirilor

si ochii îngemanati de cuvinte,

ma închin

la frunza stejarului

sa-mi adaposteasca inima.

Cu inima înstrainata de atîta respirare

si gura zvîcnind în bataia sîngelui,

ma plec

la radacina stejarului

sa ma acopere si sa ma adaposteasca.

Ma rog, ma închin si ma plec

la frunza stejarului,

la radacina stejarului.
Daniel Dumitru Darie

CEAI IN DOI

În vechea Japonie era obiceiul ca studentul care dorea sã studieze într-o mînãstire, sã obţinã o audienţã la maestru, directorul şcolii din mînãstire. Conform tradiţiei, în astfel de cazuri, maestrul serveşte ceaiul.

 Într-o zi, un student tînãr, foarte inteligent şi dotat, s-a întîlnit cu maestrul sãu. Aşa cum stãteau ei împreunã, tînãrul om i-a prezentat cu entuziasm cunoştinţele şi realizãrile sale. Cînd maestrul i-a oferit ceaiul, studentul l-a acceptat, continuînd sã vorbeascã. Deoadatã a sãrit în sus, uimit fiind de ceaiul care inundase mãsuţa şi acum curgea direct pe picioare.

“Maestre, ceaşca este plinã şi ceaiul dã pe dinafarã” a exclamat el.

 Maestrul continua sã toarne, iar ceaiul curgea pe masã şi pe podea.

 “E ca tine!” a replicat maestrul. “Te rog, revino cînd te vei simţi

setos de învãţãtura pe care pot sã ţi-o dau eu.”

OAMENI CARE SE CRED DUMNEZEU.

Dumnezeu inseamna divinitate,creator,parinte,deci fiinta suprema si cirmuitor al lumii. Dumnezeu este iubire,iertare,intelegere...unii oameni au  uitat asta si pentru ca au acumulat  ceva experienta intr-un anumit domeniu,sau au ceva cunostinte ,mai ales in ce priveste spiritualitatea incep incet, incet sa se creada Dumnezeu... Dau  sfaturi in stanga si-n dreapta chiar daca poate nu li sa  cerut, sau li sa cerut doar un sfat ramanand la alegerea lor ce si cum il aplica sau daca mai intreaba si pe altii oameni .
 Sigur  atunci cand ne e cerut putem noi toti sa impartasim din cunostintele noastre ,experienta noastra dar fara a ne impune ,fara a obliga pe  celalalt sa le respecte intocmai,sau sa apeleze mereu la noi  devenind chiar dependent...  ooo si Doamne fereste sa nu respecte cineva ce spune cel care se crede atostiutor ,atotcunoscator, si nu mai stiu ce ....   nu te iarta , ai cazut in dizgratie... cazut ramai...
Binenteles toti avem nevoie in anumite momente din viata de un sfat, de o intrumare pe care o cerem de obicei unei persoane mai in varsta decat noi, sau  are mai multa experienta de viata, mai multe cunostinte,  sau consideram ca ne-ar putea ajuta in acel moment, ceea ce este foarte bine sa facem  comunicand, discutand, schimband informatii  ne putem rezolva problemele, dilemele... obtinand   astfel cunoasterea.
 Insa ar trebui sa nu uitam ca Nu suntem Dumnezeu  , ci parte din El , creati de El  dupa chipul si asemanarea Lui ,  toti oameni suntem importanti , fiecare avem rolul nostru in acest Univers , nu trebuie sa ne impunem cu forta  sa ne suparam daca cineva nu respecta intocmai  sfaturile noastre ,  sau nu este  de acord cu  parerile noastre.
  Oricat de mult si-ar dori unii oameni asta    niciodata nu vom putea fi Dumnezeu  ....de ce? pentru ca noua ne cam  lipseste iubirea, iertarea, intelegerea neconditionata,liberul arbitru  si  lucru cel mai important El nu pedepseste  pe cand noi o facem.
Atunci cand se spune suntem Dumnezeu, suntem una cu el .... se face pentru a ne conecta la El, a  intelege exact ce inseamna  Dumnezeu  cum ar trebui sa fim,ce ar trebui sa facem si sa traim astfel in armonie,iubire, intelegere unii cu altii  nu certandu-ne, urantu-ne sau nu mai stiu ce...

DESPRE REANCARNARE

CODEXUL ALIMENTAR