INVATA - din lirica norvegiana

Învaţă de la apă să ai statornic drum

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum

Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi

Învaţă de la stîncă cum neclintit să şezi

Învaţă de la Soare cum trebuie s-apui

Învaţă de la vîntul ce-adie pe poteci

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;

Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori

Să treci frumos prin viaţă

Cum poţi frumos să mori.

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat

Învaţă de la nufar să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,

Învaţă de la ape să nu dai înapoi,

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,

Învaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea

Învaţă de la Soare ca vremea să-ţi cunoşti,

Învaţă de la stele că-n Cer sunt multe oşti,

Învaţă de la greier, cînd singur eşti să cînţi,

Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi,

Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei

Şi du-te la furnică să vezi povara ei;

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,

Învaţă de la miel să ai blîndeţea sa,

Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,

Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci

Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Din lirica norvegiană.