Știi că și păianjenul și-a dorit să fie frumos?
Să placă?
Povestea asta s-a întîmplat cu mult înainte să înceapă să construiască pînze. Se săturase să fie alungat și urît de toți cei din pădure așa că a mers la Zîna Pădurii și a rugat-o să îl facă și pe el frumos. Zîna a rîs. Fiecare animal, insectă, plantă, își are rostul ei. Nimic nu poate fi schimbat. I-a promis totuși că îi va oferi frumusețe dacă îi va țese cea mai frumoasă pînză din care să-și facă rochia de bal. Plin de speranță, păianjenul s-a apucat de țesut. Bineînțeles că nu mai făcuse așa ceva pînă atunci, dar nu se dădu bătut. A țesut zi și noapte încercînd să facă pînza perfectă pentru rochia Zînei. Țesea și plîngea pentru că își dădea seama de neputința lui, dar tot nu voia să renunțe. Și lacrimile rotunde și clare se lipeau de țesătură. Obosit, adormi și avu un somn liniștit pînă în zori. Cînd se trezi, razele de soare se oglindeau în lacrimile sale țesute în pînză. Erau atît de strălucitoare încît nu doar că îl orbiră dar îl făcură să uite dorința lui nesăbuită. Poate că era urît, dar știa să facă lucruri minunate. Uite, chiar acum îți poate țese și ție o poveste minunata. A inceput sa împleteasca fire de Liniște, Fericire și Iubire pentru poveste. Asa ca..." :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu